Feeds:
Articole
Comentarii

Archive for the ‘Noul Ierusalim’ Category

O parere interesanta si plina de morala asupra problemei cipurilor, oferita de un om minunat, traitor in ortodoxie care incearca sa faca cu adevarat ceva pentru hrana sufletului si mantuirea noastra, in Constanta: dl Marcel Bouros de la Curtea Brancoveneasca si Fundatia Sf Martiri Brancoveanu, Constanta

Ii multumesc pentru faptul ca mi-a incredintat gandurile domniei sale spre publicare!

În 1923 Căpitanul spunea: „Dacă vor intra trupele bolşevice la noi şi vor ieşi învingătoare, în numele diavolului, cine poate să creadă, unde este mintea care să susţină că ele vor pleca de la noi, înainte de a ne sataniza. Consecinţele? Inutil să le mai discutăm”. Şi, într-adevăr, ne-au demonizat. Puţinii nedemonizaţi, asemeni unor fire de iarbă ieşite prin asfalt, sunt cei care potenţial au acceptat moartea!

Demonizarea noastră este greu sesizabilă deoarece s-a produs la nivel mental, ne-a fost materializat (demonizat) modul de a gândi, asemeni gadarenilor!

Gadarenul de azi se confruntă cu pericolul CIP-ului! În faţa acestui pericol o gândire spiritualizată, centrată în transcendent ar răspunde simplu: nu-l iau pentru că n-am chef! Nu vreau să fiu sclavul tău!

Dacă acest răspuns ar fi unanim, ce ne-ar putea face?

Iată însă că nu doar omul nedus la Biserică ezită, ci tulburarea a cuprins în special pe credincioşi!

Credinciosul nostru (adică eu) „gândeşte” că dacă ar fi singur nu l-ar lua (aş fi erou! Chiar martir!), dar am copii, am nevastă, am oameni care depind de mine, am activităţi filantropice, culturale… Va trebui deci să-l iau, căci, altfel, toate acestea vor muri!

În realitate, îl va lua pentru că e demonizat. El (eu) nu crede în Dumnezeu decât teoretic! În mod practic, îşi închipuie că „El” creşte copiii, „El” întreţine nevasta, „El” face milostenie, „El” face totul, iar Dumnezeu, dacă, eventual, nu doarme, stă în extaz şi-l admiră pe „El” cum face şi drege!
(mai mult…)

Anunțuri

Read Full Post »

Read Full Post »

Dacă doriţi, puteţi descărca cartea Dosare secrete privind războiul nevăzut al evreilor sionişti cu românii de Cornel-Dan Niculae în format PDF (1,2 MB).

Puteţi citi această carte şi online. Iată capitolele cărţii:

1. De unde ne vin Evreii!?
2. Războiul Alianţei Israeliţilor cu Românii (Împotriva României ca stat, „Antisemitismul” lui Eminescu);
3. Răscoala ţăranilor
4. Bancherii evrei împotriva României Mari
5. Regele, amanta şi Legiunea Arhanghelului Mihail (Puterea monarhică pe mâna evreilor, Masoneria ca armă a Elenei Lupescu-Grünberg);
6. B’NAI B’RITH (Fiii Legământului), lumea şi România (Iudeo-Masoneria);
7. Băncile româneşti – ţinta israelită („Ţarul Moldovei”, un chiabur evreu, Afaceri şi cu domnia, şi cu masonii paşoptişti, Banca Naţională – ţinta predilectă, Banca Dacia Felix, cadou guvernamental prietenilor israelieni şi mafiei calabreze, Falimentul Bancorex, Banca Internaţională a Religiilor, falimentată prin F.N.I., BancPost, vândută si devalizată, Banca Română de Dezvoltare, în mâna evreilor, Lichidatorul de bănci: Ari Savel-Stănescu);
8. România, ţinta sionistă (Masoneria, evreii si Lojele NATO, Reinstalarea B’nai B’rith în România, Românii- „cei mai mari asasini ai evreilor”, Sionismul oficial, Sionism românesc anti-evreiesc, Mossad-ul şi sionismul politico-economic);
9. Personajele cheie ale afacerilor israeliene în România
10. Gheşefturi evreieşti sau asimilare politico-economică! (Retrocedări evreieşti şi sprijin electoral);
11. Evreii şi Petrolul Românesc în Mileniul Trei (David Rothschild şi preluarea petrolului românesc, Patriciu&Rothschild, cei mai vechi jucători, Petrom, Petromidia);
12. Noul asalt asupra agriculturii (Cel mai mare domeniu funciar evreiesc, în România, Proiectul „Israel în România”, Privatizările agriculturii, Mosser răscoală ţăranii din Hunedoara, Sionistul Alfred Moses şi spolierea agriculturii româneşti, Statul român le garantează creditul);
13. MOSSAD-ul şi tehnica militară Românească (Păcălirea serviciilor secrete româneşti).
14. Privatizarea Hotelului Bucureşti. STUDIU DE CAZ

Read Full Post »

de pr. Gheorghe MIHĂILĂ

Cinstirea sfinţilor a început odată cu respectul şi lauda adusă primilor martiri, care şi-au jertfit viaţa mărturisind, apărând credinţa în Iisus Hristos. Dacă sfinţenia, sub aspectul martiriului, apare în Biserică prin moartea martirică a Sfântului Arhidiacon Ştefan, ea continuă, în primele secole creştine, prin mulţimea de morţi martirice ale apostolilor şi a ucenicilor Domnului, care s-au jertfit pentru dreapta credinţă.

Preţuirea şi respectul deosebit arătat faţă de martiri a început prin strângerea şi păstrarea cu sfinţenie a rămăşiţelor pământeşti şi înmormântarea lor cu mare cinste. Biserica din Smirna, în epistola ei despre martiriul Sf. Policarp, spune: „Noi am strâns osemintele lui ca pe un odor mai scump şi decât aurul şi decât pietrele preţioase şi le-am aşezat unde se cuvine, aici ne vom aduna cu bucurie şi Domnul ne va da nouă să serbăm ziua naşterii lui celei martirice, spre amintirea biruinţelor sale şi spre mărturia altor luptători“.

Pentru cinstirea memoriei sfinţilor s-a hotărât să fie prăznuită ziua morţii lor, ca zi a naşterii lor spre viaţa de veci; pe mormintele lor să fie ridicate altare şi lăcaşuri de închinare; se rânduiesc adunări religioase cu săvârşirea de slujbe şi rugăciuni speciale, iar chipul lor să fie zugrăvit pe icoane. Sfânta Tradiţie ne prezintă diferite aspecte ale cultului de cinstire a sfinţilor, de aceea, sinodul din Gangra, prin canonul 20, condamnă pe cei care dispreţuiesc cinstirea sfinţilor. La Sinodul al VII-lea ecumenic s-a stabilit că, respectând cuvintele Mântuitorului şi ale sfiniţilor apostoli, creştinii au datoria de „a cinsti şi slăvi mai întâi pe cea cu adevărat Născătoare de Dumnezeu şi sfintele puteri îngereşti, pe apostoli, prooroci şi martirii cei adevăraţi, pe sfinţii şi purtătorii de Dumnezeu părinţi şi pe toţi bărbaţii cei sfinţi şi a cere mijlocirea lor, pentru că ei pot să ne facă pe noi bine plăcuţi lui Dumnezeu“.

Read Full Post »

Sub titlul-abuziv „Ortodoxism, românism, consumism” (care „ortodoxism”, care „romanism”?!), ICR a gazduit ieri seara o dezbatere afront la adresa Ortodoxiei. Protagonist principal: sectantul Marian Zidaru, un fel de Sun Myung Moon de la Pucioasa, secondat de sotia sa, Victoria. Iata anuntul oficial al ICR care descrie activitatea sectara a organizatiei „Noul Ierusalim drept „activism social” (sublinierile imi apartin):

„Cea de-a zecea întâlnire din seria Arte Marţiale de la Institutul Cultural Român programează marţi, 28 octombrie 2008, de la ora 18, la sediul din Aleea Alexandru 38, o confruntare cu un maestru al artelor mistice: Marian Zidaru. Ortodoxism, românism, consumism sunt cei trei termeni centrali pe afişul dezbaterii moderate de Erwin Kessler.

Fenomenul Zidaru aparţine trecutului socio-cultural recent al României. Anii ’90 au fost marcaţi, printre alte schisme şi confruntări, de erupţia în spaţiul public a unui tip de artă spiritualistă şi totodată militantă, impregnată de un activism social fără precedent. Marian Zidaru, împreună cu Victoria Zidaru, erau promotorii acestui curent născut la confluenţa ideologiei unei facţiuni religioase ortodoxiste radicale, aceea a grupului monastic milenarist de la Pucioasa (Noul Ierusalim), suprapusă cu practica iconografică a unui misticism pătruns adînc în fibra artei autohtone. Din acest amalgam a rezultat un tip de artă religioasă produsă în tiraj de masă de un atelier coordonat de Marian Zidaru. O artă explicit ancorată în social, în naţional şi într-un bizar pragmatism (postmodernist) manifest în utilizarea celor mai noi tehnici artistice (video, computer).

Integrarea ulterioară a acestei viziuni în sistemul cultural actual, în care Marian Zidaru, retras treptat din proiectul iniţial, execută lucrări pentru mari firme autohtone, dar şi pentru piaţa externă, culminînd cu cooptarea sa în echipa ce reprezintă România la Bienala de Arhitectură de la Veneţia din 2008, pune mai multe probleme, pe care Artele Marţiale nu le vor eluda: raportul dintre ortodoxism, românism, reînnoirea naţională spiritual-religioasă şi consumism cultural, tensiunile dintre proiectul social-politic şi aspiraţiile artistice, travestiurile tradiţiei în epoca exotismelor individuale, cu corolarul acestora, aspiraţia către şi confuzia în faţa unui „brand” de ţară incomod.

La final de octombrie, Artele Marţiale ating puncte nevralgice ascunse ale mentalului colectiv.

Accesul publicului este liber”.

Adica un fel de societate culturala-multilateral-dezvoltata de spalat la creier care vrea totodata sa atinga si punctul G al lui Patapievici…
(mai mult…)

Read Full Post »


Click aici pentru a descărca Minunile Maicii Domnului în format pdf (996 KB)

CUPRINS
1. Pentru iudeii cei ce au orbit, şi pentru cel ce i s-au tăiat mâinile şi după ce a crezut în Hristos, de Născătoarea de Dumnezeu s-a vindecat
2. Pentru moarta care a hrănit cu lapte pruncul său şi după un an a înviat
3. Vedenie de folos pentru un oarecare Ioan
4. Pentru biserica Născătoarei de Dumnezeu cea din Neoriu
5. Pentru orbul pe care l-a luminat apa izvorului cel primitor de viaţă
6. Pentru împăratul Leon cel înţelept
7. Pentru Tesaloniceanul care a înviat prin apa izvorului cel primitor de viaţă
8. Pentru Sfântul Roman, Cântăreţul, care a făcut Condacele tuturor Sfinţilor
9. Pentru Sfântul Grigorie Arhiepiscopul Neocesareei făcătorul de minuni
10. Pentru Ioan Damaschin, pe a cărui mână cea tăiată a vindecat-o cea Preanevinovată
(mai mult…)

Read Full Post »

MINUNEA 1
Pentru Iudeii cei ce au orbit şi pentru cel ce i s-au tăiat mîinile şi după ce a crezut în Hristos, de Născătoarea de Dumnezeu s-a vindecat

În vremea în care a voit Domnul nostru Iisus Hristos să mute din lumea aceasta pe Maica sa cea cu totul Preacurată, la viaţa cea cerească şi prea fericită, ca să împărătească cu dînsul veşnic, după cum i se cuvenea, a poruncit ca să se adune Apostolii — din toată lumea de pe unde se aflau risipiţi, propovăduind cuvântul cele de mântuire, în satul Ghetsimani, unde era prea Sfânta, ca s-o înmormânteze. Atuncea dar, cu dumnezeiască voie şi chemare, i-au răpit norii, şi s-au aflat toţi într-un minut de ceas înaintea pururea Fecioarei, care văzându-i pe dânşii s-a bucurat foarte. Şi a spus lor cum că s-a apropiat vremea ca să se ducă să se veselească împreună cu Fiul ei şi Stăpînul. Şi după ce a grăit câte a avut de grăit, sfătuindu-i şi învăţându-i şi i-a mângâiat, după cum se vede la povestirea cea pentru adormirea ei, aşezîndu-se cu trupul ei cel cu totul prea slăvit, şi cu totul prea cinstit pe patul de moarte, i-a binecuvîntat pe dânşii, şi şi-a dat prea sfîntul ei suflet în mâinile cele prea curate ale veşnicului Dumnezeu. Atunci, după porunca ei, Apostolii au luat prea sfântul acela pat şi mergînd cu bună rânduială şi evlavie, cîntau într-un glas cântarea cea de ieşire. De asemenea şi sfinţii îngeri împreună o petreceau pe Doamna lor şi împărăteasa, şi cîntau nevăzut, şi o lăudau minunat cu glasuri prea dulci, care însă se auzeau în văzduh.

Iar Iudeii cei zavistnici şi necredincioşi, arătând ca întotdeauna urâciunea pe pare au avut-o către Domnul şi răutatea lor, s-au pornit asupra patului pe care se purta trupul cel începător de viaţă al Născătoarei de Dumnezeu, gândind în mintea lor să-l arunce la pămînt şi să necinstească lăcaşul cel cu totul cinstit şi dumnezeiesc.

Dar îndată i-a ajuns dumnezeiasca osândă pe îndrăzneţii aceia, căci când s-au apropiat s-au orbit toţi. Iar unul dintre dânşii, mai obraznic, a îndrăznit cu neruşinare, nepriceputul, de a apucat sfinţitul acela pat vrând să-l arunce jos de pe umerii Apostolilor. Însă sfinţii îngeri n-au suferit ca să se facă o ocară ca aceasta la cortul cel împărătesc, ci au pedepsit cu dreptate neruşinarea şi obrăznicia lui tăindu-i nevăzut mâinile lui, care au rămas spânzurate la pat, întru privire prea înfricoşată şi jalnică a tuturor celor de faţă. Iar cel ce a pătimit aceasta plângea tânguindu-se cu amar.

Deci Petru, ca un următor al învăţătorului său, s-a milostivit şi s-a întristat pentru lacrimile acestuia, şi apropiindu-se i-a zis lui: Crede din toată inima ta cum că aceasta este cu adevărat Maica Fiului lui Dumnezeu. Carele S-a născut fără de sămânţă dintru dânsa, şi atunci vei cunoaşte puterea ei, ca să-ţi iei iarăşi mâinile tale. Iar el cu lacrimi a strigat, zicând: Cred, Doamna mea, şi mărturisesc că cu adevărat şi fără de stricăciune ai născut pe Stăpînul şi Mîntuitorul meu Iisus Hristos, Fiul adevăratului Dumnezeu şi Părintelui. Atunci sfinţitul Petru l-a apropiat la mâinile cele tăiate, şi punându-le pe dânsele la locurile lor (o înfricoşată minune!) s-au lipit mai presus de fire, după cum şi mai înainte cu minune au fost tăiate şi toţi au slăvit pe Dumnezeu şi pe Prea Curata Stăpînă.

Iar ceilalţi care au orbit, auzind de minunea aceasta mare, deşi erau aspri şi vârtoşi la inimă, însă ca să-şi ia vederile au mărturisit cu lacrimi păcatul lor. Şi au crezut în Domnul. După care Petru a zis lor: apropiaţi-vă şi voi cu ochii voştri de haina ei, şi ca o Maică a milei se va milostivi ca să vă vindece.

Deci după ce au făcut aşa, şi ei de asemenea au văzut. Şi cine va putea povesti slava pe care au dat-o lui Dumnezeu, şi mulţumirea către Fecioara? Toţi o lăudau —, pînă ce au ajuns în Ghetsimani, şi îngropând trupul cel prea curat, au rămas acolo trei zile auzind laudele îngerilor. Până ce s-a luat trupul Său şi s-a înălţat la ceruri şi a şezut de-a dreapta Fiului ei şi Mântuitorului nostru.

Şi să nu i se pară cuiva de mirare, cum că trupul acela primitor de Dumnezeu a murit şi a fost pus în mormânt, căci dacă Fiul ei a primit a se îngropa, Prea Sfânta lui Maică cum să nu pătimească asemenea? Cu cuviinţă era dar să intre şi ea în mormânt, şi acolo să se ducă în rai, pentru ca să credem şi noi cum că din pământ avem să ne sculăm când va voi Domnul. Dar pe când noi intrăm în mormânt spre dezlegarea trupului şi spre stricăciune, pentru ca să se dezrădăcineze păcatul din el, trupul cel prea curat şi Sfânt al Fecioarei, ca unul ce a fost din zămislire sfinţit de Duhul Sfânt, nimic n-a pătimit în mormânt, ci îndată s-a ridicat de Fiul ei la ceruri şi împărăteşte împreună cu dânsul veşnic, în slava aceea negrăită şi netâlcuita veselie de care o! de ne-am învrednici şi noi nevrednicii, pentru sfintele ei rugăciuni.

Amin.

(mai mult…)

Read Full Post »

Older Posts »