Feeds:
Articole
Comentarii

Archive for the ‘Islamism’ Category

Interviu cu Parintele Nicolae TANASE de la Parohia Valea Plopului

– Parinte Nicolae, va solicitam sa vorbim despre avort si despre consecintele acestuia. Prima intrebare ar fi in istoria omenirii si in istoria poporului roman femeile au facut avorturi?

– In vechime, femeile practicau avortul. Dar nu erau crestine iar in vremurile acelea avortul era un accident, nu era o regula, cum a devenit astazi, in prezent, se omoara mai multi copii decat se nasc. O femeie naste un copil si omoara opt, naste trei si omoara douazeci. Parintele Cleopa a descoperit cel mai mare numar de avorturi, 55, cincizeci si cinci! De retinut ca avorturile sunt provocate de femeile botezate, spovedite si cununate de noi. Adica avorturile le savarsesc ortodocsii, astfel de oameni suntem noi! De regula, ucid prunci nenascuti acei oameni, barbati si femei, ca barbatii sunt mai vinovati decat femeile, aflati sub o oarecare influenta: de la vecini, de la cunoscuti, de la rude, de la televizor, de la cabinetul de planing familial, de oriunde, mai ales de la propria comoditate. Eu cred ca inmultirea avorturilor este un varf de lance indreptat impotriva poporului nostru si impotriva credintei noastre. Pentru ca, observati, tehnica avortului si celelalte tehnici opritoare de la viata vin din Occident. Inainte, aceasta tehnica a imputinarii neamului venea de la Istambul. Turcii, prin tributul de copii pe care ni-l impuneau, au reusit sa micsoreze neamul nostru.

– Se stie, si mereu ati spus la conferintele pe care le-ati tinut in tara, ca romanii au un numar extrem de mare de avorturi in raport cu marimea populatiei. Se pare ca sunt 15-16 milioane de avorturi oficiale in cei 16 ani de asa zisa libertate.

– Nu. In cei 16 ani post decembristi sunt inregistrate 17.200.000 de avorturi. Asta inseamna aproape numarul populatiei ramase in tara. Daca tinem cont ca din 22 milioane vreo 4 milioane de romani au plecat peste granita, rezulta ca au ramas 18 milioane, ceea ce inseamna ca au fost ucisi atatia prunci cati oameni mai sunt acum in Romania. (mai mult…)

Anunțuri

Read Full Post »

De vorbă cu un musulman venit la Ortodoxie

(material apărut în nr. 19 din “Familia Ortodoxă”)

Când am vizitat întâia oară o biserică ortodoxă, am făcut-o doar ca să văd o altă tradiţie. Însă, când am intrat apoi iarăşi într-o biserică ortodoxă (una rusească, în San Francisco), ceva mi s-a întâmplat, ceva ce nu mai trăisem într-un templu budist sau în alt templu oriental; ceva îmi rostea în inimă că sunt acasă, că întreaga mea căutare luase sfârşit”. Cuvintele acestea sunt ale unui mare părinte al vremurilor noastre, cu viaţă sfântă – Ieromonahul Serafim Rose, care a vieţuit în America, la Mănăstirea Sfântului Gherman din Platina, California. Interlocutorul nostru, Alexie, este un fost musulman care, asemenea Părintelui Serafim, a căutat mult timp adevărul. Iar în momentul în care L-a cunoscut pe Hristos şi a venit la dreapta credinţă în El, la Ortodoxie, a înţeles cuvintele Mântuitorului: „adevărul vă va face liberi” (Ioan 8:32). Deşi a devenit ortodox doar de un an de zile, la o vârstă trecută puţin de 40 de ani, fratele nostru Alexie impresionează prin simplitatea credinţei, prin dragostea nefăţarnică ce o are faţă de aproapele şi de Mântuitorul Hristos.

– M-am născut musulman, am rămas de mic orfan de amândoi părinţii şi am crescut împreună cu fraţii mei. Ei au o fire opusă mie. Lor le plăcea să fie cu lumea, eu eram mai retras, închis în mine. Deşi nu-L cunoşteam pe Domnul Hristos, când auzeam cuvântul lui Dumnezeu tremura pielea pe mine. L-am căutat foarte mult. De mic doream să ştiu unde este adevărul – căutam adevărul, dar nu ştiam unde să-L găsesc. Eram neliniştit, frământat, nu ştiam încotro s-o iau, nu ştiam ce să fac ca să găsesc adevărul. În neştiinţa mea, mă rugam: „Doamne, ajută-mă să găsesc adevărul!” Pe la 20 de ani, pe când mă aflam într-o grea suferinţă, L-am găsit pe Mântuitorul Hristos – sau, mai corect zis, El m-a găsit pe mine. Luasem atunci dintr-o librărie cartea „Calea către Hristos”, carte care mi-a schimbat viaţa. Apoi, peste nişte ani, am citit şi Biblia. Deşi m-a impresionat mult Noul Testament, pentru că m-am regăsit în această sfântă carte, totuşi nu am venit de îndată la Ortodoxie. Vroiam ceva care să-mi confirme că adevărul este în Ortodoxie. Şi Dumnezeu mi-a arătat unde este adevărul anul trecut, în tumultul iscat de problema atât de mediatizată a actelor biometrice. Ştiam foarte bine Noul Testament, pentru că îl citisem de mai multe ori şi am văzut că în zilele noastre se împlinesc prorociile din Apocalipsă. Am socotit că acesta era semnul pe care-l aşteptam. Când eram mai tânăr, un călugăr de la o mănăstire mi-a dat cartea „Nu vă lepădaţi de Hristos”, o carte scrisă de un părinte de la Muntele Athos. În această carte sunt descrise evenimentele pe care astăzi le trăim cu toţii, care pregătesc venirea lui Antihrist şi pecetluirea cu semnul Fiarei. Urmând aşadar această confirmare, am devenit ortodox şi am primit botezul.

Ai căutat adevărul şi în alte părţi?

Am citit foarte mult şi despre yoga. Mi-am dat seama că este o mare înşelare, pentru că este o diferenţă esenţială între yoga şi învăţăturile dumnezeieşti ale Sfintei Scripturi. Eu doar am studiat yoga, Mântuitorul Hristos ferindu-mă să o şi practic.

Cum s-a petrecut venirea la credinţă?

(mai mult…)

Read Full Post »

Citez din articolul O femeie din Iran risca sa fie lapidata in orice moment:

O femeie in varsta de 42 de ani, Sakineh Mohammadie Ashtiani, mama a doi copii, ar putea fi lapidata in orice moment, dupa ce a fost condamnata la moarte pentru adulter, a avertizat un activist iranian pentru drepturile omului, in timp ce comunitatea internationala a condamnat aceasta sentinta.

Numai o campanie internationala care sa exercite presiuni asupra regimului de la Teheran ii poate salva viata, potrivit activitstului Mina Ahadi, lider al Comitetului international impotriva lapidarii si pedepsei cu moartea, relateaza CNN.
“Din punct de vedere legal s-a terminat. Este o afacere incheiata. Sakineh poate fi ucisa pietre in orice clipa. De aceea am decis sa incepem o miscare publica internationala foarte ampla. Numai acest lucru poate ajuta”, a explicat el, potrivit NewsIn.

  • Potrivit Codului Penal iranian, Ashtiani va fi ingropata pana la piept, iar pietrele aruncate in ea vor fi suficient de mari pentru a provoca durere, dar nu suficient de mari pentru a o ucide imediat.

Femeia, originara din orasul Tabriz, din nordul tarii, a fost condamnata pentru adulter in 2006. Ea a fost obligata sa marturiseasca, dupa ce a fost supusa la 99 de lovituri de bici, a spus avocatul pentru drepturile omului Mohammad Mostafaei. Ulterior, ea si-a retractat declaratia si a negat ca ar fi facut ceva gresit.
Condamnarea sa nu s-a bazat pe marturisiri, ci pe parerea a trei dintre cei cinci judecatori care s-au ocupat de caz, potrivit lui Mostafaei. Ea a cerut iertare din partea judecatorilor, dar acestia i-au refuzat-o.

  • Potrivit articolul 74 din Codul Penal iranian, trebuie sa existe cel putin patru martori – patru barbati sau trei barbati si doua femei – pentru a condamna la moarte prin lapidare un suspect de adulter. Insa in cazul lui Ashtiani nu au existat martori.

Ahadi a explicat ca adesea sotii isi acuza sotiile de astfel de fapte pentru a putea iesi dintr-o casnicie.
Circumstantele cazului lui Ashtiani nu sunt o exceptie in Iran, potrivit Amnesty International. “Majoritatea celor condamnati la moarte prin lapidare sunt femei, care sufera disproportionat in urma unei astfel de pedepse”, a explicat organizatia pentru apararea drepturilor omului, intr-un raport din 2008.

La Washington, Departamentul de Stat a criticat pedeapsa la care ar urma sa fie supusa Ashtiani, spunand ca provoaca ingrijorari serioase privind incalcarea drepturilor omului de catre Guvernul iranian.
Si Ministerul norvegian de Externe l-a convocat luni pe ambasadorul Iranului la Oslo, pentru a protesta fata de condamnarea la moarte a femeii.
La randul sau, Franta a cerut republicii islamice sa suspende executia lui Ashtiani, a precizat Ministerul de Externe de la Paris.

dupa SACCSIV

Evanghelia dupa Ioan, Capitolul 8
1. Iar Iisus S-a dus la Muntele Măslinilor.

2. Dar dimineaţa iarăşi a venit în templu, şi tot poporul venea la El; şi El, şezând, îi învăţa.

3. Şi au adus la El fariseii şi cărturarii pe o femeie, prinsă în adulter şi, aşezând-o în mijloc,

4. Au zis Lui: Învăţătorule, această femeie a fost prinsă asupra faptului de adulter;

5. Iar Moise ne-a poruncit în Lege ca pe unele ca acestea să le ucidem cu pietre. Dar Tu ce zici?

6. Şi aceasta ziceau, ispitindu-L, ca să aibă de ce să-L învinuiască. Iar Iisus, plecându-Se în jos, scria cu degetul pe pământ.

7. Şi stăruind să-L întrebe, El S-a ridicat şi le-a zis: Cel fără de păcat dintre voi să arunce cel dintâi piatra asupra ei.

8. Iarăşi plecându-Se, scria pe pământ.

9. Iar ei auzind aceasta şi mustraţi fiind de cuget, ieşeau unul câte unul, începând de la cei mai bătrâni şi până la cel din urmă, şi a rămas Iisus singur şi femeia, stând în mijloc.

10. Şi ridicându-Se Iisus şi nevăzând pe nimeni decât pe femeie, i-a zis: Femeie, unde sunt pârâşii tăi? Nu te-a osândit nici unul?

11. Iar ea a zis: Nici unul, Doamne. Şi Iisus i-a zis: Nu te osândesc nici Eu. Mergi; de acum să nu mai păcătuieşti.

dupa Biblia Ortodoxa

Islamistii spun ca il respecta pe Iisus ca un mare profet. Oare Allah este contradictoriu? Si isi schimba mesajul catre oameni? Atunci de ce musulmanii nu respecta si ce ne-a invatat Iisus? De aici rezulta minciuna continua in care se complac musulmanii.

Read Full Post »

brancoveanu337446.jpg

Acatistul Sfintilor Martiri Brancoveni (Marian Moise).

PS Calinic, Episcop al Argesului si Muscelului

† Calinic Argatu, Episcop al Argeşului şi Muscelului

După cinstirea Maicii Domnului, întru sfântă adormire, pe 16 august, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a orânduit prăznuirea Martirilor Brâncoveni, Constantin domnitorul, cei patru fii: Constantin, Ştefan, Radu, Matei şi vistierul Ianache Văcărescu.

Când marele domnitor creştin al Ţării Româneşti împlinea exact 60 de ani la 15 august 1714, sultanul Ahmed al III-lea a dorit să dea un spectacol unic în istorie în faţa ambasadorilor marilor puteri europene: Franţa, Anglia, Rusia, Imperiul Habsburgic. Era vădită cruzimea asasinilor precum şi o Europă slăbănoagă în faţa barbariei şi a tiraniei păgânilor.

După cele mai crunte chinuri, din Joia Mare, 24 martie 1714, până la 15 august acelaşi an, după prădarea întregului avut şi trădarea Cantacuzinilor porecliţi Şeităneştii, rudele Brâncoveanului, marele domn, după cum scrie secretarul din Florenţa, Delchiaro, îşi îmbărbăta pruncii aduşi ca mieii spre junghiere: „Fiii mei, fiţi curajoşi! Am pierdut tot ce-am avut în această lume, cel puţin să salvăm sufletele noastre şi să ne spălăm păcatele cu sângele nostru!” Capetele mucenicilor au zburat de sub securea călăului şi, după ce au fost târâţi pe străzile Istanbulului, au fost aruncaţi în Bosfor. Mâini creştine au scos din apă trupurile şi le-au îngropat la Mănăstirea din Insula Halki unde ctitorise marele martir Constantin Vodă Brâncoveanu.

În 1720, Marica, soţia Domnului martir, a adus trupul său şi l-a îngropat la, Sfântul Gheorghe Nou, din Bucureşti. Deasupra lespedei de marmură fără nici un nume a pus o candelă de argint de strajă. După 200 de ani, în 1914, când se făcea prima pomenire, s-a citit inscripţia discretă de pe candelă: „Această candelă, ce s-a dat la Sfântul Gheorghe cel Nou, luminează unde odihnescu oasele fericitului Domn Io Constantin Brâncoveanu Basarab Voievod şi iaste făcută de Doamna Măriei Sale Maria, carea şi Măria Sa nădăjduieşte în Domnul iarăşi aici să i se odihnească oasele. Iulie, în 12 zile, leat 7228 (=1720)”.

Trădătorii au pierit rapid. Cel care a uneltit şi a ajuns domn, Ştefan Cantacuzino, în 1716, (după 2 ani!) a avut aceeaşi soartă, fiind decapitat tot la Istanbul, iar Constantin Cantacuzino, marele intrigant şi trădător, decapitat tot în 1716, iar capul golit de creier a fost umplut cu câlţi. Când Constantin Brâncoveanu era dus la Istanbul cu toată casa, i-a spus vărului său Ştefan Cantacuzino, noul domn: „Dacă aceste nenorociri sunt de la Dumnezeu pentru păcatele mele, facă-Se voia Lui. Dacă sunt însă fructul răutăţii omeneşti, pentru pieirea mea, Dumnezeu să-i ierte pe vrăjmaşii mei, dar păzească-se de mâna teribilă şi răzbunătoare a Judecăţii divine!” După numai doi ani, Judecata Divină s-a făcut! Iar Sfinţii Brâncoveni se bucură în Împărăţia Luminii!

sfintii__martiri_brancoveni.JPG

***

martiriulbrancovenilor.jpg


Citiţi şi

Read Full Post »

O privire asupra psihozei colective israeliene

nov_2006_14_01„Este greu de admis, dar saizeci de ani doar dupa Holocaust, poporul evreu este, din nou, pe cale de a fi distrus – cel putin in propriul lui stat, in care 40% din evreii din lume sunt concentrati. Dovezi ale gravitatii pericolului pot fi gasite nu numai in amenintarile explicite ale presedintelui Iranului, intarite de un program de armament care i-ar putea pune la dispozitie mijloacele pentru a-si indeplni amenintarile; se pot gasi de asemeni in articolele recent publicate in presa europeana, care dezbat posibilitatea „disparitiei” Israëlului, prezentata ca o „ipoteza rezonabila de lucru”. Dovezi suplimentare privitoare la nivelul acestei amenintari sunt faptele ca Israel nu numai ca este singura tara din lume amenintata de distrugere, dar si singura al carei drept la existenta face obiectul unor sondaje de opinie internationale, la care multe dintre persoanele intrebate raspund negativ. Este o cinste la care nici macar Iranul, Coreea de Nord si Africa de Sud sub regimul apartheid-ului nu au putut ajunge” (Yair SHELEG, http://www.haaretz.com/hasen/spages/757767.html).

Chiar daca multe persoane ar putea gasi provocator sau amuzant faptul ca nici macar un israelian de dreapta nu poate vedea cea mai mica raza de lumina la capatul tunelului sionist, a citi ca israelienii au inceput de pe-acum sa se gandeasca foarte serios la urmatoarea lor Shoah este totusi destul de surprinzator. Voi demonstra aici ca aceasta forma precisa de meditatie macabra face din Israel, din israelieni, din sionistii si neoconservatorii din intreaga lume cei mai periculosi dusmani ai pacii mondiale.

Intr-adevar, cei care doresc sfarsitul Israelului, al JOS-ului (Jewish Only State), sunt din ce in ce mai numerosi. Cu toate astea, nimeni nu se intrece in proiecte asasine sau „finale” impotriva evreimii mondiale, nici macar a dragului ei stat evreu. In sferele mediatice sau politice, nimeni nu impinge catre un homicid impotriva evreilor sau impotriva statului evreu. Pornind de aici, tendinta iudeo-centrica bine stabilita, constand in interpretarea oricarei critici politice sau ideologice legitime ca o perpetrare a unui iudeocid viitor, trebuie interpretata ca o forma acuta de paranoia, apropiata de psihoza colectiva, pe care o definesc ca sindrom al stresului pre-traumatic (SSPT).

In prezenta SSPT-ului, stresul rezulta dintr-un eveniment fantasmagoric, un episod imaginar situat in viitor – pe scurt, un eveniment care nu s-a produs niciodata. Spre deosebire de SSpT (sindrom al stresului post-traumatic), in care stresul este reactia la un eveniment care s-a putut (sau nu, cateodata…) produce in trecut, in starea SPPT-ului stresul este in mod limpede manifestarea unui eveniment potential imaginar. In cazul SSPT-ului, o iluzie depaseste realitatea si contextul in care fantasma de teroare este focalizata devine el insusi o realitate periculoasa. Impins la extrem, chiar un proiect de razboi total impotriva restului lumii nu poate fi scos din calcul.

In acest stadiu, ne-am putea intreba daca SSPT-ul nu ar fi, pur si simplu, o forma devianta de paranoia. Diferenta dintre cele doua este totusi evidenta. In cazul paranoiei, pacientul ne aduce sa simtim simpatie pentru el. In prezenta unui caz de SSPT, in schimb, ajungem sa ne fie mila (sau sila) de noi insine. Deoarece, imediat ce atragem atentia asupra faptului ca aceasta crima viitoare nu s-a produs inca, si ca s-ar putea foarte bine sa nu se produca vreodata, devenim imediat complici, partasi ai crimei.

Proiectie si sindrom de stres pre-traumatic

„Am aruncat peste un milion de bombe cluster (cu fragmentare) peste Liban… Ceea ce am facut este monstruos, nebunesc; am acoperit orase intregi cu metalul din bombele cluster (din declaratia sefului unei unitati de artilerie a armatei israeliene in Liban, http://www.haaretz.com/hasen/spages/761781.html).

Sa privim totusi lucrurile in fata, o data pentru totdeauna: din moment ce nimeni nu formuleaza vreun apel la a-i arunca pe israelieni in mare sau a-i vitrifica, ne putem gandi ca inclinatia acestora de a-i acuza pe musulmani si arabi de asemenea tendinte asasine trebuie analizata in termeni de proiectie. Oamenii care au presarat cu generozitate „peste un milion de bombe cluster” deasupra Libanului isi proiecteaza zelul ucigas asupra victimelor lor, sau, si mai bine, asupra viitoarelor lor victime !

Spre exemplu Sheleg, ca sionist inflacarat, preconizand masuri violente impotriva a aproape tot ce nu are fericirea de a fi evreu, este condamnat sa proiecteze propriul lui zel asasin asupra arabilor, musulmanilor si, in particular, asupra Iranului.

Evident, Sheleg nu este singurul in acest caz; Comitetul Iudaic American (American Jewish Committee – A.J.C.) face exact acelasi lucru. In cursul unei recente campanii de relatii publice, acest comitet a atentionat Europa asupra pericolului rachetelor cu raza lunga ale Iranului. In mod evident, in universul lor iudeo-centric, un razboi general impotriva Islamului ar fi, dincolo de de interesele europene, o datorie iudeo-crestina. Totusi, europenii se cam distreaza cand sunt confruntati cu ideologia stanjenitor de agresiva a A.J.C.-ului; in mod manifest, lor nu le este frica de Iran. Chiar deloc. In opozitie cu membrii Comitetului Iudaic American, care, ca din intamplare, recomanda violenta, europenii viseaza pace; aparent, europenilor le-au ajuns razboaiele (A.J.C.-ul nu a avut inca destule, pesemne…). Europenii isi mai dau seama si ca, din moment ce nu agreseaza Iranul, capacitatile balistice ale acestei tari nu prezinta nici un fel de pericol pentru siguranta lor. Altfel spus, europenii nu vad in Iran o entitate ucigasa, deoarece sunt lipsiti de zelul agresiv care prisoseste membrilor A.J.C. Exact aici se sapa un abis din ce in ce mai mare intre universul fantasmagoric insetat de sange al sionistilor si restul omenirii.

Cine mai are nevoie de un arsenal nuclear ?

(mai mult…)

Read Full Post »

Comunitatea ortodoxă din Săpânţa numără peste 3000 de membri, faţă de cei circa 10 greco-catolici. Practic, toţi aceşti oameni au refuzat să redevină Uniaţi după 1989, deşi aveau toată libertatea să o facă, şi au rămas în credinţa Părinţilor. Rana provocată în trecut de Vaticanul expansionist, care a căutat cu viclenia Uniaţiei să şteargă orice urmă de Ortodoxie din Ardeal, era astfel vindecată prin alegerea de bunăvoie a oamenilor. Este vrednic de reţinut faptul că Săpânţa a fost una din ultimele comunităţi ortodoxe trecute cu sila la greco-catolicism, în 1790, rezistenţa localnicilor întinzându-se de-a lungul a aproape unui veac de prigoană.

Mass-media a vuit în ultimele zile pe marginea aşa-zisului conflict între greco-catolicii şi ortodocşii din Săpânţa. Subiectul „litigiului” îl constituie biserica din Cimitirul Vesel, care trece printr-o operaţiune de renovare condusă de parohia ortodoxă, proprietara lăcaşului – lucrare contestată însă vehement de preotul greco-catolic al localităţii, Grigor Mihai. Protestele au căpătat forma unor scrisori adresate preşedintelui Traian Băsescu, primului-ministru Emil Boc, ba chiar şi secretarului de stat american Hillary Clinton. Demersurile preotului greco-catolic Grigor Mihai sunt sprijinite, surpriză (sau nu…) de cei mai acerbi luptători împotriva creştinismului din România: Remus Cernea de la Asociaţia Umanistă şi Smaranda Enache de la Liga Pro-Europa.

(mai mult…)

Read Full Post »

vulcana7.jpg vulcana4.jpg vulcana61.jpg

Complexul inter-religios de la Vulcana-Bai, jud. Dambovita, unde au fost construite, in 1998, o biserica ortodoxa, o sinagoga si o moschee

In anul 1998, intre 20-22 iulie a avut loc, la Durau – in vestitul centru ecumenist infiintat de actualul PreaFericit Daniel – Simpozionul Iudeo-Crestin “spiritualitatea psalmilor si morala sociala a profetilor”. La Simpozion au participat rabini de mare rang si preoti profesori universitari ortodocsi. Evenimentul a fost prezentat pe larg, cu luarile de cuvant ale participantilor, in paginile revistei Teologie si Viata, nr. 5-12, mai-decembrie 1998, publicatie a Mitropoliei Moldovei si Bucovinei, condusa pe atunci de IPS Daniel, actualul patriarh. Simpozionul, asadar, reprezeninta un punctul de vedere asumat de autoritatea arhiereasca a (pe atunci) IPS Daniel. (mai mult…)

Read Full Post »

Older Posts »