Din Holocaustul Poporului Român

Sa nu uitam si sa ne rugam lui Dumnezeu pentru dusmanii nostri de acum, si pentru cei ce au pierit atunci. Sa ni-i amintim zilnic chiar continuu. Sa-i purtam in rugaciune dorindu-le cu adevarat binele.

Si Dumnezeu ii va aduce in lumina. Sau ei, daca vor persevera in rautate vor ramane sau vor intra in intuneric.

Sa ne amintim cele 9 fericiri si ce a promis Dumnezeu.

Specific crestinilor ortodocsi este rugaciunea continua. Fara rugaciune nu mai suntem crestini decat cu numele ba chiar devenim luptatori impotriva lui Dumnezeu.

Anunțuri

Read Full Post »

Un evreu sovietic – primul negaţionist al Holocaustului din Transnistria

Vasile Grossman a fost un corespondent sovietic de război, în al II-lea război mondial. A semnat împreună cu mai cunoscutul Ilya Ehrenburg mai multe texte, printre care şi o Carte Neagră. Probabil că după modelul acesteia, Matatias Carp şi-a pus semnătura în 1946 pe Cartea Neagră de la Bucureşti, scrisă însă în strînsă colaborare cu numitul Ehrenburg.

Din acest motiv, dar şi altele, valoarea de document a acestei cărţi este aproape nulă. Citită cu atenţie, de cele mai multe ori această carte dovedeşte cu totul altceva decît ce şi-au dorit autorii ei. Ar fi interesant să aflăm ce a mai scris şi publicat Matatias Carp pe aceeaşi temă după ce a plecat din România în Israel. Cum în România cartea a fost destul de repede retrasă din librării, ar fi fost de aşteptat ca, în Israel, Matatias Carp s-o reediteze, să aducă argumente în plus ş.a.m.d., după cuviinţă. A făcut-o? Se pare că nu! De ce? Evreii din Israel proveniţi din România, în număr de cîteva sute de mii, ştiau prea bine că Matatias Carp a minţit. Ca martori ai celor relatate, nu ar fi primit această carte fără să reacţioneze virulent împotriva minciunii. Le este uşor evreilor de azi să înghită minciunile lui Matatias Carp în măsura în care nu cunosc adevărul, nu au trăit acele evenimente. Din informaţii orale, ştiu că înşişi evreii au scos din circulaţie cartea mincinoasă, curînd după apariţie.

Despre ce a mai scris Ilya Ehrenburg ştim mai multe. A scris mult, şi numai abjecţii şi minciuni, la vremea lor mult apreciate de Stalin, ulterior făcute uitate de posteritatea sovietică şi mai ales evreiască. Este jenant să fii pus alături de un asemenea individ. Nimeni nu revendică moştenirea publicistică rămasă de la acesta… Aviz emulilor săi de azi, alde Radu Ioanid şi gaşca de holocaustologi, de … transnistrologi!

Cu Vasile Grossman este altă situaţie. A fost un corespondent de front mai onest, poate chiar onest. A fost de faţă cînd în aprilie 1944 trupele sovietice intră în Odessa abandonată de armata română. Consemnează cu încîntare imaginea unui oraş care s-a bucurat din plin de binefacerile unei ocupaţii militare civilizate. La părăsirea Odesei şi, în general, a Ucrainei de sud-vest, pe care au avut-o în administraţie, românii nu au spart nici măcar un geam… Au lăsat totul în stare de funcţionare. Ne-au rămas de la acest Vasile Grossman şi însemnări care nu au văzut lumina tiparului în presa militară sovietică. După cîteva decenii, aceste notiţe au fost traduse şi publicate de doi americani, Antony Beenor şi Liuba Vinogradova, autorii cărţii A writer at war. Vasilii Grossman, Editura Vintage, 2005. Despre această apariţie editorială ne-a scris dl Ion Ispas, român din America. Textul domniei sale l-am introdus pe site-ul meu. Revin asupra acestui text atît de important, pentru a detaşa în chenar însemnarea făcută de Vasile Grossman asupra represaliilor antievreieşti de la Odessa. Îl citez aşadar pe evreul sovietic Vasile Grossman:

Read Full Post »

Era trădătorilor

In anul 1999, printr-o hotarare a Curtii Supreme de Justitie, sentinta de condamnare la moarte pentru crima de inalta tradare a fostului general de securitate Ion Mihai Pacepa a fost casata. “Tradatorul”, cum era stigmatizat Pacepa pana deunazi in documentele Serviciului de Informatii Externe, a fost reabilitat atat juridic, cat si moral, redandu-i-se gradul de general-locotenent, precum si averea confiscata de regimul comunist.

“S-a infaptuit un act de dreptate”, a declarat sententios d-l Valeriu Stoica. O apreciere neimpartasita insa de cei, din pacate putini, care mai pastreaza respectul fata de comandamentele morale si care asista ingrijorati la procesul de degradare progresiva a Justitiei romanesti. Ca urmare a ingerintelor politice, dar si a coruptiei din magistratura, s-a ajuns pana acolo încât institutia care ar trebui sa intruchipeze ideea Justitia Regnorum Fundamentum sa se transforme intr-o taraba, la care aplicarea legilor si administrarea dreptatii se face la tocmeala: “Cine da mai mult, are castig de cauza!”.

Cum insa, in toate timpurile, tradarea a fost considerata ca un act josnic, de o gravitate deosebita, ar fi gresit sa repartizam “cazul Pacepa” la capitolul faptelor diverse. Ne propunem aici sa gasim un sistem de criterii de judecata convingator, in raport de care actele de tradare sa apara in adevarata lor lumina, si mai ales sa stimuleze indignarea si oprobriul public.

Un astfel de sistem de criterii pentru aprecierea gravitatii actelor de tradare ar putea fi Codul Penal. Dar prevederile Codului Penal, chiar si in versiunea recent imbunatatita, au caracter relativ si o aplicabilitate limitata in timp, servituti impuse adeseori de climatul politic. De aceea, am recurs la un sistem de ierarhizare a gravitatii faptelor cu caracter antisocial, precum si a sanctiunilor asociate acestui gen de fapte, mai putin obisnuit, dar care are avantajul de a se inspira din principiile moralei crestine, ceea ce il face imun la relativismul si politizarea care se practica la noi. Este vorba de viziunea lui Dante Alighieri (1265-1321), care, in Infernul, sau realizeaza o astfel de ierarhizare, ce nu numai ca a rezistat timpului, dar se dovedeste a fi mai actuala ca oricand.

Read Full Post »

În teritoriile controlate de guvernul român nu a fost holocaust al evreilor! (1)

Iosif Toma Popescu

Documentul care urmează este semnat de un fost colaborator al lui Iuliu Maniu, Iosif Toma Popescu, membru, probabil, al administraţiei antonesciene, cunoscut personal al acestuia şi al altor înalţi demnitari antonescieni. Acest lucru se deduce din faptul că, după cum o arată el însuşi, autorul a participat la aplicarea deciziilor guvernului Antonescu care îi priveau pe evrei. La data prezentei Declaraţii, ca mulţi alţii, care s-au lăsat manipulaţi de propaganda holocaustică, Iosif Toma Popescu credea că la Auschwitz şi în alte lagăre germane a putut avea loc ceea ce cu timpul a căpătat numele generic de „holocaust“. Mulţi oameni de bună credinţă au crezut în realitatea „holocaustului“.

Unii mai cred şi acum. Tuturor acestora le răspundem, ca şi altă dată: Holocaustul nu este o problemă de credinţă, ci de ştiinţă! În materie de ştiinţă, orice afirmaţie se dovedeşte cu argumente, cu probe irefutabile. Credinţa nu are ce căuta în ştiinţă. Locul credinţei este în limitele religiei. Cei care doresc să ştie cele petrecute cu adevărat la Auschwitz şi în alte kibuţuri sau lagăre de muncă germane, o pot afla din alte materiale găzduite de centrul nostru revizionist de pe internet, pe adresa http://www.vho.org/aaargh/fran/livres/reprints.html. Un lucru, însă, reiese cu prisosinţă din Declaraţia lui Iosif Toma Popescu: atât mareşalul Antonescu personal, cât şi guvernul lui, întreaga administraţie românească a vremii, cu deosebire multe personalităţi, precum Iuliu Maniu, Ion Mihalache, Gheorghe Brătianu şi alţii, s-au ocupat aproape în permanenţă de ocrotirea şi oploşirea jidanilor, inclusiv a celor care nu aveau statutul de „jidani-români“. Guvernul Antonescu ar putea fi criticat pentru aceasta – iar unii au şi făcut-o, uneori cu multă vehemenţă, alteori chiar cu temei. Interesul României solicita din partea tuturora un maximum de concentrare pentru câştigarea războiului.

Read Full Post »

În teritoriile controlate de guvernul român nu a fost holocaust al evreilor! (2)

Iosif Toma Popescu

Prima parte aici

Documentul care denunţă propaganda holocaustică şi atentatul contra lui Iosif Toma Popescu

Am scris Muzeului de la Auschwitz, cu rugămintea de a-mi comunica dacă posedă documente referitoare la persoane deportate de pe teritoriile aflate sub controlul guvernului român din Bucureşti; răspunsul mi-a sosit într-un timp record, sub forma documentului: PANSTWOWE MUZEUM OSWIECIM BREZEZINKA Ld 2 I-8523/79/5681/79 DESTINATAR PAN IOSIF POPESCU ul MIEDZYNARODOWA 03-922 WARSZAWA 58M35. Răspunsul este uluitor şi redau numai un citat: „Chestiunea deportării de cetăţeni români în lagărul de la Auschwitz, precum şi o serie de alte probleme referitoare la istoria Auschwitz-ului în timpul războiului nu a fost studiată până acum. Nu există nici o lucrare completă sau fragmentară în această problemă. O astfel de lucrare necesită o laborioasă şi profundă studiere a tuturor materialelor păstrate la Muzeu, precum şi a altor surse“.

Când a citit documentul, prof. Groszkowski mi-a spus că posed o bombă „atomică“, fiindcă pot denunţa toate afirmaţiile despre milioanele de masacraţi, pentru care nu există dovezi. La observaţia mea, că eu nu doream decât să restabilesc adevărul despre România, el mi-a spus că posesia unui atare document îmi punea viaţa în primejdie. M-a sfătuit să pun originalul în loc sigur, ceea ce am făcut, trimiţându-l la Roma, după ce am făcut un număr de copii. Avertismentul profesorului Groszkowski şi-a dovedit temeinicia. În seara zilei de 20 noiembrie 1987, pe şoseaua Lausanne-Genève, am căzut victimă, foarte grav rănit, unui atentat aranjat sub forma unui banal accident de automobil, pus la cale de un individ în solda unei organizaţii teroriste de stat, care credea că aveam documentul de la Auschwitz asupra mea. Providenţa a vrut să fiu descoperit la timp de o patrulă a Poliţiei rutiere helvetice, care m-a internat la Spitalul Universitar din Geneva, unde mi s-a salvat viaţa, prin transfuzii continue, mai multe zile.

Read Full Post »

Succesul în viaţă stă în multă sfătuire

Read Full Post »

Dosare secrete privind războiul nevăzut al evreilor sionişti cu românii

Dacă doriţi, puteţi descărca cartea Dosare secrete privind războiul nevăzut al evreilor sionişti cu românii de Cornel-Dan Niculae în format PDF (1,2 MB).

Puteţi citi această carte şi online. Iată capitolele cărţii:

1. De unde ne vin Evreii!?
2. Războiul Alianţei Israeliţilor cu Românii (Împotriva României ca stat, „Antisemitismul” lui Eminescu);
3. Răscoala ţăranilor
4. Bancherii evrei împotriva României Mari
5. Regele, amanta şi Legiunea Arhanghelului Mihail (Puterea monarhică pe mâna evreilor, Masoneria ca armă a Elenei Lupescu-Grünberg);
6. B’NAI B’RITH (Fiii Legământului), lumea şi România (Iudeo-Masoneria);
7. Băncile româneşti – ţinta israelită („Ţarul Moldovei”, un chiabur evreu, Afaceri şi cu domnia, şi cu masonii paşoptişti, Banca Naţională – ţinta predilectă, Banca Dacia Felix, cadou guvernamental prietenilor israelieni şi mafiei calabreze, Falimentul Bancorex, Banca Internaţională a Religiilor, falimentată prin F.N.I., BancPost, vândută si devalizată, Banca Română de Dezvoltare, în mâna evreilor, Lichidatorul de bănci: Ari Savel-Stănescu);
8. România, ţinta sionistă (Masoneria, evreii si Lojele NATO, Reinstalarea B’nai B’rith în România, Românii- „cei mai mari asasini ai evreilor”, Sionismul oficial, Sionism românesc anti-evreiesc, Mossad-ul şi sionismul politico-economic);
9. Personajele cheie ale afacerilor israeliene în România
10. Gheşefturi evreieşti sau asimilare politico-economică! (Retrocedări evreieşti şi sprijin electoral);
11. Evreii şi Petrolul Românesc în Mileniul Trei (David Rothschild şi preluarea petrolului românesc, Patriciu&Rothschild, cei mai vechi jucători, Petrom, Petromidia);
12. Noul asalt asupra agriculturii (Cel mai mare domeniu funciar evreiesc, în România, Proiectul „Israel în România”, Privatizările agriculturii, Mosser răscoală ţăranii din Hunedoara, Sionistul Alfred Moses şi spolierea agriculturii româneşti, Statul român le garantează creditul);
13. MOSSAD-ul şi tehnica militară Românească (Păcălirea serviciilor secrete româneşti).
14. Privatizarea Hotelului Bucureşti. STUDIU DE CAZ

Read Full Post »