Feeds:
Articole
Comentarii

Archive for the ‘Catolicism’ Category

Intoarcerea la Hristos de Ioan Ianolide

Read Full Post »

Sa nu uitam si sa ne rugam lui Dumnezeu pentru dusmanii nostri de acum, si pentru cei ce au pierit atunci. Sa ni-i amintim zilnic chiar continuu. Sa-i purtam in rugaciune dorindu-le cu adevarat binele.

Si Dumnezeu ii va aduce in lumina. Sau ei, daca vor persevera in rautate vor ramane sau vor intra in intuneric.

Sa ne amintim cele 9 fericiri si ce a promis Dumnezeu.

Specific crestinilor ortodocsi este rugaciunea continua. Fara rugaciune nu mai suntem crestini decat cu numele ba chiar devenim luptatori impotriva lui Dumnezeu.

Read Full Post »

(mai mult…)

Read Full Post »

In doar cateva zeci de pagini, cartea „Papismul ieri si azi”, editata recent de eruditii si foarte misionarii parinti de la Sfanta Manastire Paraklitu – Grecia, ne descopera cauzele pentru care papalitatea s-a instrainat de Biserica lui Hristos, alegand puterea lumeasca in locul harului si slavei dumnezeiesti. Lucrarea are meritul de a fi redactata intr-un limbaj pe inteles si intr-un duh foarte echilibrat, urmarind marturisirea adevarului cu dragoste, „sine ira et studio”. Cuvintele noastre sunt de prisos in fata dovezilor istorice, a cuvantului Sfintilor Parinti si, indeobste, al Sfintelor Sinoade ale Bisericii. Vom reproduce in cele ce urmeaza un fragment semnificativ din aceasta carte, care apare in limba romana in traducerea parintelui ieroschim. Stefan Nutescu, recomandand-o cu caldura oricarui crestin dreptslavitor.

„De la sfarsitul secolului al IV-lea, pana in secolul al VI-lea, diferite rase germane barbare (francii, gotii, longobarzii, vandalii s.a.) au inundat si au cucerit eparhiile prospere ale Imperiului Roman de Apus, luand in robie populatiile bastinase si schimband radical situatia social-culturala din zona. Colonistii barbari – intre care rolul principal l-au jucat francii –, in incercarea lor de a se civiliza, imbratiseaza Crestinismul, insa il amesteca cu elemente idolatre. Cu acest fel de crestinism problematic intra si in cler, indepartandu-i treptat pe ierarhii romani de la conducerea bisericeasca. Acesti episcopi franci traiesc insa ca «nobilii» mireni ai epocii lor (contii, ducii s. a.): detin functii lumesti, participa la expeditii militare, poarta uniforme militare etc. Iata cum descrie Sfantul Bonifatie, in Epistola sa catre papa Zaharia, in 741, situatia bisericeasca din Galia Romana, unde predominau episcopii franci:

Credinta este calcata in picioare. Timp de optzeci de ani episcopii franci nu s-au adunat in sinod si nici nu au arhiepiscop. Cele mai multe scaune episcopale se dau mirenilor iubitori de argint sau clericilor adulteri, care participa la incursiuni militare imbracati cu echipament militar complet, ucigand cu mainile lor fara deosebire crestini si idolatri.

(Pr. prof. Ioannis S. Romanidis, Romiosini-Romania-Rumeli, editura Purnaras, Tesalonic 1975, p. 322.)

In fata acestui peisaj sumbru, pe care l-a creat invazia barbara, episcopul Romei sta, de obicei, la inaltimea misiunii sale duhovnicesti si isi asuma rolul de conducator al natiunii pentru protectia romanilor inrobiti. Unii papi, insa, pentru a-si intari tronul lor, au urmat o tactica lumeasca. Scot in evidenta cu emfaza autoritatea lor bisericeasca, prezinta tendinte de suprematie si se inconjoara de stapaniri politice. De pilda, in 754 papa Stefan II accepta autonomia politica a Bisericii Romei pe care i-o ofera regele francilor, Pepin cel Scurt. Astfel se intemeiaza primul stat papal. Mai tarziu, Nicolae II (858-867), primul papa roman francofil, concentreaza in persoana sa cea mai inalta stapanire bisericeasca si politica. «Nicolae se considera pe sine imparatul intregii lumi», marturiseau contemporanii lui. In secolul al VIII-lea, regele francilor, Carol cel Mare (768-814), uneste cu puterea armelor aproape toate popoarele Europei apusene si se ambitioneaza sa formeze o noua imparatie, revendicand numele si stralucirea Imperiului Roman de Rasarit. Pentru implinirea acestui scop organizeaza sistematic ciocnirea Rasaritului cu Apusul printr-o strategie care cuprinde urmatorul obiectiv:

Lepadarea Ortodoxiei si crearea unui crestinism diferit, care va accentua particularitatea culturala a noii imparatii. Acest crestinism franc, pe care il proiecteaza consilierii lui Carol cel Mare, se bazeaza pe formularile teologice ale fericitului Augustin si se exprima prin noi chipuri si forme ale practicii bisericesti: botezul prin stropire, celibatul obligatoriu la clerici, privarea mirenilor de la impartasirea din Potir, barbieritul clericilor s. a. In cadrul tacticii antiortodoxe, episcopii franci, in 794 (Conciliul de la Frankfurt), au condamnat hotararile Sinodului VII ecumenic (787) pentru inchinarea acordata icoanelor, iar in 809 (Conciliul de la Aachen), adauga Filioque la Sfantul Simbol al Credintei. Aceste doua evenimente constituie prima etapa a schismei dintre francii cuceritori si ortodocsii romani. […] Sub atacul sistematic al francilor, Biserica Romei se lupta sa ramana credincioasa traditiei crestine primare si continuitatii elene, pastrand comuniunea bisericeasca cu toate Patriarhiile din Rasarit. Astfel, de pilda, in 816, papa Leon III a lepadat adaosul Filioque si, ca sa pastreze Simbolul Credintei neatins de falsificarile introduse de franci, a poruncit ca textul autentic al lui sa fie scris pe niste placi de argint, care au fost puse pe peretii Bisericii Sfantului Petru cu inscriptia:

(mai mult…)

Read Full Post »

“Măi, şi cu lupii aştia mă înţeleg, numai cu voi nu mă pot înţelege.”

În ‘48 când a fost revenirea (greco-catolicilor la ortodoxie), Părintele a fost trimis la Alba Iulia. Acolo, în biserica aceea, unde erau adunaţi şi catolicii şi ortodocşii, el a fost trimis ca delegat de la Sibiu. S-a încins acolo o ceartă de nu se mai înţelegea om cu om. Ai noştri (ortodocşii), căutau să-i lămurească, ceilalţi se opuneau şi bineînţeles a ieşit un scandal mare în Biserică.

Părintele parcă nu avea nici un cuvânt să-i lămurească. A ieşit afară din biserică, şi nu departe era o pădure şi a chemat lupii din pădure, şi a început să-i mângâie, aşa cum Daniil îi mângâia pe lei. Şi cineva a zis “Măi, Părintele ăsta Arsenie a chemat lupii din pădure?! Ia vedeţi, ce face acolo?”. Şi când au ieşit din biserică a început să-i mângâie şi a zis: “Măi, şi cu lupii ăştia mă înţeleg, numai cu voi nu mă pot înţelege” şi din clipa aceea imediat s-a schimbat atmosfera. Părintele şi-a spus cuvântul şi revenirea n-a mai fost cu probleme. (Pr. Ioan Ciungara, Copacel)

Sfaturi şi îndemnuri ale Părintelui Arsenie:

  • Se vorbeste de unirea Bisericilor, deci de ajungere la sobornicitate. La sobornicitatea Bisericii ajung cei ce renunţă la confesionalitate… Tendinţa Papei de a atrage în acelaşi staul pe toţi creştinii nu se va realiza niciodată. Papa nu va ajunge niciodată la o turmă şi un Păstor în staulul Romei, deoarece Biserica are un singur Păstor: Iisus Hristos.
  • Sectarii au provocat o libertate catehetică care-i duce la erezie.
  • Diavolul ştie şi el Scriptura, însă diavoleşte, deoarece mintea lui fiind nebună, strâmbă înţelesul oricărui cuvânt, devreme ce el nu stă în adevăr, ci în minciună.
  • Dracii nu au putere asupra creştinului ortodox, botezat după rânduială, în Biserica. Botezul pocăiţilor (de tot felul) este lepădare de primul botez drept şi e păcat.
  • Nu da cu bâta în viespele sectare.
  • Ba unii vor ajunge ca, cu ajutorul demonilor, luându-se după amăgiri satanice, să pogoare chiar foc din cer amăgind chiar şi pe sfinţii adevăraţi. Aceştia sunt mucarii de azi, din mijlocul vostru, adică sectarii, care atunci când vor fi lepădaţi de dreptul Judecător vor zice: “Doamne, nu am făcut minuni în numele Tău? Nu ne-am închinat noi Ţie?” La toate acestea Dumnezeu le va răspunde: “Duceţi-vă de la Mine blestemaţilor fiindcă nu vă cunosc pe voi”

“Vor merge în iad cu Biblia în mână!”

Zicea să nu ne prindem mintea cu sectanţii pentru că nu putem să reuşim cu ei, căci sunt atât de înrăiţi încât: “Mie, au sărit şi mi-au rupt cartea”. Părintele a hotărât să le argumenteze din Biblie şi ei dacă au văzut că nu pot să-i răspundă au sărit să-i rupă cartea. (Gheorghe Silea, 45 ani – Sâmbata de Sus)

Nişte oameni din Vistea l-au invitat pe Părintele să facă vecernia în Vistea de Sus. Erau mulţi sectari acolo. Când a ajuns acolo, Părintele a zis: “Dar ce văd aici? O mulţime de persoane care nu-şi pot face Sfânta Cruce. Să iasă toţi afară!”. Încet-încet, deşi se codeau, au ieşit. Le-a spus Părintele: “Eu vă cunosc pe voi căci aveţi pecetea satanei pe frunte şi vă arăt cu degetul”. După ce au ieşit toţi, Părintele şi-a rostit cuvântul. (Beleana Ileana, Recea)

Pocăiţilor le spunea că, dacă nu cred în Iisus Hristos, în Maica Domnului şi în Sfânta Cruce, vor merge în iad cu Biblia în mână! (Cismas Eugenia, 78 ani, Fagaras)
(mai mult…)

Read Full Post »

Comunitatea ortodoxă din Săpânţa numără peste 3000 de membri, faţă de cei circa 10 greco-catolici. Practic, toţi aceşti oameni au refuzat să redevină Uniaţi după 1989, deşi aveau toată libertatea să o facă, şi au rămas în credinţa Părinţilor. Rana provocată în trecut de Vaticanul expansionist, care a căutat cu viclenia Uniaţiei să şteargă orice urmă de Ortodoxie din Ardeal, era astfel vindecată prin alegerea de bunăvoie a oamenilor. Este vrednic de reţinut faptul că Săpânţa a fost una din ultimele comunităţi ortodoxe trecute cu sila la greco-catolicism, în 1790, rezistenţa localnicilor întinzându-se de-a lungul a aproape unui veac de prigoană.

Mass-media a vuit în ultimele zile pe marginea aşa-zisului conflict între greco-catolicii şi ortodocşii din Săpânţa. Subiectul „litigiului” îl constituie biserica din Cimitirul Vesel, care trece printr-o operaţiune de renovare condusă de parohia ortodoxă, proprietara lăcaşului – lucrare contestată însă vehement de preotul greco-catolic al localităţii, Grigor Mihai. Protestele au căpătat forma unor scrisori adresate preşedintelui Traian Băsescu, primului-ministru Emil Boc, ba chiar şi secretarului de stat american Hillary Clinton. Demersurile preotului greco-catolic Grigor Mihai sunt sprijinite, surpriză (sau nu…) de cei mai acerbi luptători împotriva creştinismului din România: Remus Cernea de la Asociaţia Umanistă şi Smaranda Enache de la Liga Pro-Europa.

(mai mult…)

Read Full Post »

* L-am auzit, la televizor, pe Obama, preşedintele marii Americi, rostind, la întâlnirea cu studenţii din Paris, la 18 mai 2009: „Între susţinătorii avortului şi cei care sunt împotrivă este o poziţie ireconciliabilă”. Cei din sală, vreo zece mii, îl aclamau, cei de afară, antiavorţioniştii, îl huiduiau. El, „preşedintele planetar”, susţinea avortul, sau, după expresia lui, „dreptul femeilor la avort”. Dacă suntem atenţi, măcar puţin atenţi, observăm că lucrurile se clarifică pe zi ce trece. Susţinătorii morţii, adică ai dreptului femeilor de a ucide prunci, se află în stare de excludere cu susţinătorii vieţii, ai naşterii de copii în familii. Culmea e că au devenit şi ei conştienţi de acest amănunt esenţial. Nu poate exista stare de compromis între moarte şi viaţă, ceva intermediar, aşa, un fel de agonie, cam cum e stadiul lumii de azi. Între cele două tabere ireconcilierea vine din ceva mai adânc, dintr-o taină: între Hristos şi diavol nu va fi niciodată vreun compromis de nici un fel. Hristos va fi în veac Adevărul şi numai Adevărul, diavolul va reprezenta minciuna cu toate disimulările şi aparenţele pe care le interpune el. Femeii, înainte de izgonirea din rai, Dumnezeu i-a zis: „Voi înmulţi mereu necazurile tale, mai ales în vremea sarcinii tale; în dureri vei naşte copii” (Facere 3, 16). Nu i-a spus „voi înmulţi plăcerile tale şi în comodităţi vei ucide prunci”, ci i-a dat crucea durerilor de a naşte copii, de a chema oameni la viaţa veşnică. Prin asta urma să-şi spele păcatul căderii. Dar femeia actuală nu mai vrea mântuirea, s-a scuturat de necazurile naşterii de prunci, l-a alungat pe Dumnezeu din viaţa ei şi urmează „porunca” ucigaşului de oameni şi tată al minciunii, care spune: „Bucură-te şi ucide-i pe toţi!” Asta spune Satana! Ce a zis Faraonul care se temea de înmulţirea poporului lui Israel, pe care îl pusese să lucreze din greu la cărămizi? „Tot copilul de parte bărbătească, ce se va naşte evreilor, să-l aruncaţi în Nil” (Ieşirea 1, 22). Ce spune Obama, Faraonul actual al noului păgânism? Avortaţi tot, noi vă susţinem, eu, ca preşedinte, vă spun că aveţi dreptul să lichidaţi pruncii, suntem în tabăra dracului, dar asta e situaţia, nu ne vom împăca defel cu viaţa şi cu susţinătorii ei, ar însemna să ne dezicem de diavolul, stăpânul nostru, ceea nu se cade să facem împărăţiei întunericului. Acum e clar? Creştinul ortodox să nu primească avortul în casa lui, ci numai pe Hristos şi pe toţi pruncii pe care El rânduieşte să fie născuţi. Nu e asta o luptă pe faţă cu diavolul şi cu slujitorii lui, cu moartea şi cu minciuna? Iar la Obama să vă uitaţi cu milă, ca la un slujitor devotat al împăratului morţii. El a zis-o, noi doar am constatat şi v-am atras atenţia.
(mai mult…)

Read Full Post »

Older Posts »