Feeds:
Articole
Comentarii

Archive for the ‘Magie, Vrăjitorie’ Category

Interviu cu Parintele Nicolae TANASE de la Parohia Valea Plopului

– Parinte Nicolae, va solicitam sa vorbim despre avort si despre consecintele acestuia. Prima intrebare ar fi in istoria omenirii si in istoria poporului roman femeile au facut avorturi?

– In vechime, femeile practicau avortul. Dar nu erau crestine iar in vremurile acelea avortul era un accident, nu era o regula, cum a devenit astazi, in prezent, se omoara mai multi copii decat se nasc. O femeie naste un copil si omoara opt, naste trei si omoara douazeci. Parintele Cleopa a descoperit cel mai mare numar de avorturi, 55, cincizeci si cinci! De retinut ca avorturile sunt provocate de femeile botezate, spovedite si cununate de noi. Adica avorturile le savarsesc ortodocsii, astfel de oameni suntem noi! De regula, ucid prunci nenascuti acei oameni, barbati si femei, ca barbatii sunt mai vinovati decat femeile, aflati sub o oarecare influenta: de la vecini, de la cunoscuti, de la rude, de la televizor, de la cabinetul de planing familial, de oriunde, mai ales de la propria comoditate. Eu cred ca inmultirea avorturilor este un varf de lance indreptat impotriva poporului nostru si impotriva credintei noastre. Pentru ca, observati, tehnica avortului si celelalte tehnici opritoare de la viata vin din Occident. Inainte, aceasta tehnica a imputinarii neamului venea de la Istambul. Turcii, prin tributul de copii pe care ni-l impuneau, au reusit sa micsoreze neamul nostru.

– Se stie, si mereu ati spus la conferintele pe care le-ati tinut in tara, ca romanii au un numar extrem de mare de avorturi in raport cu marimea populatiei. Se pare ca sunt 15-16 milioane de avorturi oficiale in cei 16 ani de asa zisa libertate.

– Nu. In cei 16 ani post decembristi sunt inregistrate 17.200.000 de avorturi. Asta inseamna aproape numarul populatiei ramase in tara. Daca tinem cont ca din 22 milioane vreo 4 milioane de romani au plecat peste granita, rezulta ca au ramas 18 milioane, ceea ce inseamna ca au fost ucisi atatia prunci cati oameni mai sunt acum in Romania. (mai mult…)

Anunțuri

Read Full Post »

Referitor la situaţia părintelui Protosinghel Teotim Popa, stareţul mănăstirii Basarabi, judeţul Constanţa, considerăm că este spre binele Bisericii şi corecta informare a opiniei publice să revenim, dezvăluind şi alte amănunte legate de evenimentul petrecut la Basarabi şi descris prin filmul postat pe Internet pe 27.08.2010 de ziariştii de la Cancan. Vă prevenim totuşi că nici acestea nu sunt exhaustive. Trebuie ţinut seama şi de faptul că Arhiepiscopia nu poate efectua reconstituiri sau expertize şi că martorul Gheorghe Luminiţă sau oricare altul nu este obligat prin nimic să spună adevărul – decât prin frica de Dumnezeu, dacă o are. Singurul pentru care Consistoriul se poate pronunţa este părintele stareţ Timotei Popa, care acceptă de bunăvoie şi respectă orice hotărâre a Consistoriului monahal. De asemenea, Consistoriul nu poate începe să facă cercetări în vederea găsirii altor vinovaţi, în cazul nevinovăţiei părintelui stareţ. Ţinem seama şi de filmul „neprelucrat”, postat pe Internet abia în data de 18.09.2010 de ziarul Cancan, care, evident, nu a fost disponibil Consistoriului monahal.

În lungul timp cât a participat la emisiunea de la OTV din 28 august 2010 am putut să constatăm că „victima”, Gheorghe Luminiţă, se contrazice în propriile declaraţii de la o oră la alta, dar pare şi că nu prea ştie despre ce vorbeşte. Astfel, el plasează dubiosul eveniment mai întâi în prima sau a doua duminică de după sărbătoarea Sfinţilor Împăraţi Constantin şi Elena (21 mai). Câteva ore mai târziu spune că era în luna iunie (fragm. 8 de pe Internet, min 6.05 „până la jumatea lui iunie, până în 15 iunie”). În Cancan-ul din 2.09.2010 spune că era duminică 18 iunie, dar 18 iunie nu cade duminică, ci vineri. În înregistrarea postată pe Internet de OTV, fragmentul 1, min. 1.45 spune că „avea o pungă cu cireşe de mai, pentru că era timpul cireşelor”. În mărturia depusă la întrunirea Consistoriului bisericesc al Arhiepiscopiei Tomisului, pe 9 septembrie 2010, a mutat evenimentul pe 13 iunie, dar atunci părintele stareţ a lipsit din mănăstire, după cum s-a demonstrat cu mai mulţi martori!

Scris de Lucia THEODORESCU

(mai mult…)

Read Full Post »

Surse din Serviciile Secrete ne-au relatat următoarele aspecte de interes operativ: Sîmbătă, 6 noiembrie a.c, la Palatul Parlamentului va avea loc Conventul Marii Loji Naţionale din România (MLNR) pentru alegerea noului Mare Maestru care va conduce masoneria română în următorii 4 ani. Actualul ocupant al funcţiei, Eugen Ovidiu Chirovici, nu mai poate candida, conform statutului, pentru că are deja două mandate consecutive, fapt unic în istoria francmasonilor români.

De menţionat că acesta a fost impus la conducerea masoneriei române de către masoneria rusă, prin Alecsandr Kondiakov, Mare Secretar al Marii Loji a Rusiei, care, la vremea respectivă, a exprimat cu toată claritatea poziţia Rusiei, afirmînd fără ocolişuri că dacă masonii români vor ca România să intre în NATO, trebuie să-l aleagă în fruntea lor pe Eugen Ovidiu Chirovici. Şi acum, ca şi atunci, pentru ocuparea funcţiei supreme în MLNR se duc lupte crîncene între facţiunea naţionalistă din cadrul lojei şi cea de obedienţă străină.

Aceasta din urmă vrea să-l impună pe profesorul de fizică Mircea Gheordunescu, fost adjunct al directorului SRI Costin Georgescu, în perioada 1997-2001. În prezent, Mircea Gheordunescu este consul în cadrul Ministerului Afacerilor Externe, mai precis consul general; a fost şef al Consulatului General al României la Milano. Dintre susţinătorii săi amintim pe:
(mai mult…)

Read Full Post »

FERITI-VA de site-ul ANGELINSPIR. MISA declanşează operaţiunea „Săptămâna arhanghelilor“

Citez din articolul MISA declanşează operaţiunea „Săptămâna arhanghelilor“:

Oficial, organizatorii, care neagă orice legătură cu MISA, susţin că vor să compenseze „ impactul malefic al Halloween-ului şi promovam organizarea în aceeaşi perioadă a Săptămânii Îngerilor, manifestare spirituală care se derulează simultan în mai multe oraşe din ţară şi din străinătate. Prin această iniţiativă unică la nivel planetar, mii de oameni apelează la unison graţia şi susţinerea lumii îngerilor. Astfel că fiecare dintre noi avem de ales: teroarea demonilor sau binecuvântarea paradisului. Ambele ne sunt la îndemână, alegerea e a noastră!“.

Invitaţia la eveniment, la Braşov, este făcută online pe http://angelinspir.ro/saptamana-ingerilor/saptamana-ingerilor-la-brasov.html. Site-ul este inregistrat pe numele Bogdan Penescu, membru MISA (e trecut in lista ONG-urilor) si instructor MISA in Bucuresti, care a preluat anul 1 de curs. A tinut alaturi de presedintele MISA, Gabriela Ambarus, conferinta de deschidere a cursurilor MISA de anul acesta: CITEŞTE AICI.

(mai mult…)

Read Full Post »

Spun Sfintii Parinti ca mintea este coada dracilor in creatia lui Dumnezeu. Continuam sa insistam pe minte, antrenand-o si frecand-o la maxim, si vom trage dracii de coada.

De ce oare i-a spus Domnul Iisus Sfantului Siluan Athonitul „Pastreaza-ti mintea in iad si nu deznadajui”?

Radacina doctrinei gandirii pozitive este una de tip gnostic – anume credinta ca gandurile pot influenta in mod magic realitatea. Si ca, atunci cand se intampla o nenorocire sau un rau, “totul este, de fapt, in mintea ta”. Devii, astfel, culpabil pentru propria nenoricire si, mai mult, devii vinovat daca ai tupeul sa arati cu degetul amenintarile care primejduiesc lumea. Pentru ca scopul gandirii pozitive este denaturarea gandirii sanatoase, eliminarea discernamantului si a realismului. Intr-o lume dominata de doctrina pozitiva pur si simplu nu ai voie sa “fii pesimist”, sa fii alarmist (pe buna dreptate) – daca ridici probleme reale legate de sistemul economic risti sa fii concediat (cum este prezentat un caz in documentar) sau sa fii ridiculizat (cum se intampla cu Peter Schif, unul din cei care anunta inca din 2007 criza ce avea sa vina). Si daca raul e doar in mintea ta, trebuie sa fi supus reeducarii, ca sa dobandesti gandirea “sanatoasa” si pozitiva… In aceasta lume, populatia trebuie sa ia doza de narcotic pozitiv si alarmismul este rezervat doar elitei. Doar ea are dreptul de a fi “apocaliptica”, creand amenintari false (gripa porcina, terorismul, incalzirea globala) pentru a face usor de inghitit solutiile (campanii de vaccinare, eliminarea libertatilor civile, structuri de putere supra-nationale etc.). Nu altfel se intampla in regimurile totalitare, comunist si nazist. Atitudinea realista fata de evenimente si fisurile din sistem era considerata defetism, sabotaj, dusmanie fata de regimul popular si costa inchisoarea sau chiar viata. Doar regimul avea voie sa demonizeze adversarii externi, amenintarile si “dusmanii” din interior.

Doctrina gandirii pozitive circula, in forme adaptate specficului ortodox, si pe la noi, deseori auzind placa obosita a faptului ca raul nu ar fi chiar real sau chiar atat de mare, ci doar este scos in evidenta, supraestimat si amplificat de catre noi, prin faptul ca il luam in seama. O mare amagire, care confunda lipsa de realism si de discernamant cu credinta. Credinta nu este insa strategie de escapism, nu inseamna refuzul realitatii, ci credinta este reala atunci cand se manifesta impotriva tuturor evidentelor (Sf. Ioan Gura de Aur), impotriva tuturor dovezilor ca, omeneste, nu mai exista scapare.

dupa Saccsiv

Read Full Post »

* Diavolul se crede atât de stăpân pe pământ, încât a început să-i prigonească pe cei care pronunţă numele Domnului nostru Iisus Hristos. O absolventă de liceu, pe nume Erica Corder, din statul american Colorado, a ieşit şefă de promoţie şi i-au dat cuvântul la festivitatea de absolvire. Ea a avut dreptul la 30 secunde de vorbire, timp în care a pomenit numele lui Hristos. Oficialii liceului parcă au luat foc la auzul numelui lui Dumnezeu Fiul şi i-au cerut fetei să-şi ceară scuze în scris pentru acest „incident”, altfel urmau să-i blocheze eliberarea diplomei de bacalaureat, fapt care i-ar fi periclitat înscrierea la facultate. Deşi avocaţii au contestat în tribunal decizia directorului, două instanţe au respins cererea. Adică şi judecătorii sunt de partea antihriştilor. Acum procesul s-a mutat la Curtea Supremă a SUA. Între timp, însă, fata s-a conformat dispoziţiei dictatoriale şi a scris o hârtie cu scuze pentru discursul său despre Hristos. Ce vedem aici? Au început să-i oblige pe oameni să se lepede public, în faţa comunităţii, de numele lui Dumnezeu. Şi, de nevoie, ei o fac. Dumnezeu a îngăduit să se petreacă această întâmplare, absurdă la prima impresie, pentru a vedea dacă Erica este dispusă să sufere pentru numele Lui. Ea şi-a văzut de treburile ei pământeşti (sociale, culturale, de educaţie) şi, chiar dacă s-a scuzat formal, tot s-a lepădat. Poate căpăta iertare, ca Petru, după pocăinţă. Dar oare îi va cânta ceasul cu cuc un cucurigu trezvitor? Sau va rămâne totul ca un fapt divers? Cert este că ea îşi cere dreptatea în instanţa supremă, deci n-a uitat păţania. Pentru noi, creştinii ortodocşi, prigonirea antihristă şi lepădarea care au avut loc în America sunt extrem de pilduitoare. Faptul constituie un semnal alarmant. Suntem înconjuraţi de brâul UE, deci aparţinem unui stat prin definiţie ateu. Diavolul se crede şi la noi stăpân. Ceea ce înseamnă că, în curând, ne vor cere şi nouă să ne dezicem de Hristos. Semnalul acut de care vorbeam mai înainte sună aşa: vremea mărturisirii, a prigoanei şi a muceniciei a sosit şi pe meleagurile româneşti. Dumnezeu va îngădui să se producă şi la noi accidente asemănătoare, dar oare va găsi creştini dispuşi să mărturisească, să rabde prigoana şi chiar mucenicia? (mai mult…)

Read Full Post »

papacioc1.jpg

“- Cum se putem birui mai usor razboiul desfranarii si al gandurilor trupesti?

Pentru biruirea acestui razboi al curviei, in orice stadiu s-ar afla, trebuie mai intai cerut harul bunului Dumnezeu. Nu este o batalie de scurta durata, pentru ca trebuie neaparat ajuns la o biruinta totala. La inceput fiecare se vede neputincios sa se impotriveasca, dar la Dumnezeu totul este cu putinta.

Inceputul acestei lupte este:

a) Sa vrea neaparat sa scape de acest razboi.

b) Sa se roage cu toata inima, la Dumnezeu si la Maica Domnului, sa-l ajute.

c) Sa ocoleasca, atat cat se poate, imprejurarile care ar putea trezi patimile.

d) Sa nu primeasca in minte momelile care vin si care pot parea a fi nevinovate si incep sa se concretizeze cu imagini; toate aceste ganduri sa le alunge, schimbandu-si mintea in rugaciune, dar o rugaciune a lui, nu recomandata de cineva, oricine ar fi acela; o rugaciune cu suspinele proprii, chiar daca n-au cuvinte.

Daca atacul este iute, indulcitor, coplesitor, sa suspine la Maica Domnului si sa nu cedeze atacului. In faze avansate, sa se marturiseasca rupt si curat, fara menajamente si fara invinuirea momentului, imprejurarii, sau a persoanelor. Marturisindu-se mai des, il va ajuta foarte mult.

Duhovnicul il va intelege, il va iubi, il va asigura ca nu e singur, dar nici nu-l va lasa in motivarile lui, “ca ar fi necesar si prea firesc”. Duhovnicul sa aiba ravna si bunatate, sa-l poata dezlipi de patima aceasta ascunsa si cu multe capete. Se recomanda lectura, carti si orice cu subiecte pregatitoare la moarte. Va fi iertat, oricare ar fi greseala, prin pocainta, si aceasta ar fi o mare cucerire, dar sa nu se amageasca cineva sa creada ca fara de pocainta s-ar cunoaste vreo iertare. Pacatul acesta face sa nu puteti vedea nici ce e Raiul, nici ce e iadul cu adevarat, si la aceasta ar trebui gandit si meditat mai mult.

Pentru cei ce au pozitie duhovniceasca si totusi sunt raniti mai mult sau mai putin, si trec prin baia pocaintei, li se considera drept accidente si vor avea motive serioase sa intre cu adevarat intr-o smerita smerenie, si aceasta aduce o mare bucurie lui Dumnezeu fata de cel care are parerea de sine ca nu e cazut.

Nu e un paradox, este si o dreptate si o mare milostenie divina. El, Stapanul si Pastorul cel bun, a lasat stana de oi si a mers sa caute oaia ratacita si a purtat-o pe umeri fericit, ducand-o la staulul imparatiei slavei. Citeam ceea ce va spun acum: “Sunt, frate crestine, crede-ma, doua feluri de bucurii care nu se pot uni: tu nu vei putea a te bucura aici pe pamant cu placeri trecatoare si vinovate, si in cer a imparati cu Iisus Hristos”. Atunci faradelegea isi va astupa gura sa (Ps. 106, 42) “Nebunule, acel timp de care abuzezi iti sapa groapa, si ziua de maine va fi vesnicia!” Spunand acestea, gandesc ca ar putea incuraja pe cei ce lupta cu atacurile din afara si cu firea dinauntru.

id60_sawe.jpg

– Cum putem birui si alunga de la noi slava desarta si cugetul mandriei?

– Urata si necurata patima! Toate relele pescuiesc in balta aceasta. Sa nu auda Dumnezeu de omul mandru! Ii ia darul intreg ca sa se poticneasca, doar s-ar smeri, cum spune Scriptura.

Il paraseste, devine o mare uraciune; ii ia gustul frumosului; il lasa ratacit si haotic prin toate gunoaiele marginilor lumii. Nu mai are chip, nu mai are asemanare si nici discernamantul constiintei. E adevarat cum spun un Sfintii Parinti: “Unde caderea a apucat, acolo mai inainte mandria a lucrat“. Nici o patima nu te apropie mai mult intr-o asemanare cu diavolul ca mandria.

Toate patimile se mai pot, sa zicem, apara cu firea si cu grozavele imprejurari ale vietii, dar mandria nu se poate apara cu nimic. Ea are nesuferita cutezanta sa stea langa orice virtute, si chiar – la cine poate – se ascunde in smerenie, pe care o are ca un paravan. Lucru foarte des intalnit si intarind cuvantul, este ce ea ce spune un parinte: “E smerit mandruletul!”

Fiind atat de primejdioasa si atat de prezenta la toate varstele si rangurile, este bine ca nimeni sa nu desconsidere pe nimeni, oricat ar fi de neinsemnat (caci si in el se ascunde Hristos), si chiar sa-l intrebe, pentru a-i cere o parere, macar si conventional, si acesta ar fi un prim pas, adica un semn pe drumul Evangheliei.

E bine sa intrebi, sa ceri pareri sau sfaturi de la oricine, oricine ai fi tu, ca – cine stie? – harul lui Dumnezeu se salasluieste mai mult in cei simpli si nebagati in seama. Pleaca-te (macar pentru smerenie trupeasca, cum se zice) ca tot este un sunet placut, si vei vedea cata nevoie ai de semenii cu care a randuit Dumnezeu sa traiesti si sa te vezi, si te vei convinge, in drumul vietii, ca intelepciunea sta sigur mai mult unde este smerenie pentru ca acolo este Dumnezeu.

Iata, Lucifer a cazut iremediabil, cadere mareata numai prin doua cuvinte: “Eu sunt…”, si cazand, a ajuns impotrivitor pe veci, uraciunea pustiirii. Sa nu se amageasca cineva ca fara o adevarata purificare in singura apa smereniei, va putea intra in imparatia, de unde au cazut ingerii. Iata la repezeala gandurile si indemnurile mele ca sa poata cineva delibera ca Dumnezeu ne-a facut frumosi singur numai pentru El.

toata_viata_ne_pregatim.jpg

– Ce sa facem sa ne putem stapani limba si sa dobandim darul tacerii?

– Cu adevarat mare este nestapanirea limbii – cum spun sfintii: “Mare este caderea de la limba”. Vorba multa este mai mult desertaciune decat folos, iar vorbirea de rau este o mare primejdie pe lumea aceasta si adica, si pe lumea cealalta. Se zice ca cei mai multi din osanditii iadului sunt cei care ucid cu vorbirea de rau.

Trebuie sa-l iubesti, frate, pe fratele tau. Nu aceasta este porunca cea mai mare a Mantuitorului? El a dat aceasta porunca ca o incununare a tuturor invataturilor sale, ca singura cale spre mantuire -IUBIREA- si a urmat neuitata si sfasietoarea Golgota.

Trebuie facuta educatie de amanunt a raspunderii ce avem pentru viata noastra, singurul timp ce il avem sa ne punem paza limbii si sa ne curatim inima de rautate. Sfantul Grigorie Teologul spune: “De orice cuvant in plus vom da raspuns, cu atat mai mult de orice cuvant rusinos” si, cu atat mai grozav de orice cuvant ucigator. Patericul va fi de mare folos la capitolul “Folosul tacerii” (pag. 242). Sfantul Isidor Pelusiotul spune (pag. 108): “Vorbirea cu folos este o binecuvantare, iar daca este intarita cu lucrare, este incununata”. “Ca viata fara cuvant mai mult foloseste, iar cuvantul si strigand supara. Iar daca si cuvantul si viata se vor intalni, face o icoana a toata filosofia”.

Inchide pe Domnul in inima si ai luare aminte acolo (in inima), si sa stai acolo inaintea Domnului fara sa iesi: atunci iti vei da seama de orice fir de praf. Asa incepe invatatura tainica; ea inseamna o oglinda pentru minte si o faclie pentru constiinta. Ea usuca desfraul, inabusa furia, alunga mania si ridica mahnirea, inlatura cutezanta, nimiceste deznadejdea, lumineaza mintea, alunga lenea, te smereste cu adevarat, si ai cugetare fara lingusire; raneste pe demoni, curata trupul si nu este partasa, ci straina de orice lucru spurcat.

Cugeta mereu: “La cine ma voi duce? Sunt vierme…” Aceasta si altele care tin de gandul mortii si al vesnicelor asezari, apartin de invatatura tainica”.

(Din: Ne vorbeste Parintele Arsenie Papacioc – vol. 1)

papacioc2.jpg

Legaturi:

(mai mult…)

Read Full Post »

Older Posts »