Feeds:
Articole
Comentarii

Archive for the ‘Despre Biserica „Secretă”’ Category

Întru această zi, pildă folositoare de suflet, din Pateric, despre nevoință, curățenie și milostenie.

Era un mirean foarte evlavios în viața lui și a venit la ava Pimen. S-au mai întâmplat la bătrân și alți frați cerând de la dânsul să audă vreun cuvânt. Și zicea bătrânul mireanului celui credincios: „Grăiește fraților vreun cuvânt”. Iar el se ruga, zicând: „Iartă-mă, ava, eu, ca să mă învăț, am venit”. Și, silit fiind de bătrân, a zis: „Eu sunt mirean, vânzând și neguţătorind verdețuri; dezleg și fac legăturile mai mici, cumpăr cu puțin și vând cu mult. Însă, din Scriptură, nu știu să spun. Dar o pildă vreau, totuși, să zic:

Un om a zis prietenului său: „Fiindcă am poftă să văd pe împărat, vino cu mine”. Și i-a zis lui prietenul: „Vin cu tine, până la jumătatea căii”. Și a zis altui prieten al lui: „Vino tu să mă duci la împărat”. Iar acela i-a răspuns: „Te duc până la palatul împăratului”.

Și a zis și celui de al treilea prieten: „Vino cu mine la împărat”. Iar el a zis: „Eu vin și te duc la palat și grăiesc și te înfățișez la împărat.” Și îl întrebau pe el: „Care este puterea pildei?”

Și, răspunzând, le-a zis lor: „Cel dintâi prieten este nevoința, care povățuiește până la drum. Cel de al doilea prieten este curățenia, care ajunge până la cer. Iar prietenul al treilea este milostenia, care conduce până la Împăratul Dumnezeu, cu îndrăzneală.” Și, așa frații, folosindu-se, s-au dus. Dumnezeului nostru, slavă!
(mai mult…)

Read Full Post »

— Las’, măi Ştefane şi Smărănducă, nu vă mai îngrijiţi atâta; că azi e duminică, mâine luni şi zi de târg, dar marţi, de-om ajunge cu sănătate, am să iau nepotul cu mine şi am să-l duc la Broşteni, cu Dumitru al meu, la profesorul Nicolai Nanu de la şcoala lui Baloş, şi-ţi vedea voi ce-a scoate el din băiat; că de ceilalţi băieţi ai mei, Vasile şi Gheorghe, am rămas tare mulţumit cât au învăţat acolo. De douăzeci şi mai bine de ani, de când port vornicia în Pipirig, am dus-o cam anevoie numai cu răbuşul. Ce folos că citesc orice carte bisericească; dacă nu ştii a însemna măcar câtuşi de cât, e greu. Însă de când mi-au venit băieţii de la învăţătură, îmi ţin socoteala ban cu ban şi huzuresc de bine; acum zic şi eu că poţi duce vornicia pe viaţă, fără să te simţi. Zău, mare pomană şi-a mai făcut Alecu Baloş cu şcoala ceea a lui, cine vrea să înţeleagă! Şi, Doamne, peste ce profesor înţelept şi iscusit a dat! Aşa vorbeşte de blând şi primeşte cu bunătate pe fiecare, de ţi-i mai mare dragul să te duci la el! Ferice de părinţii care l-au născut, că bun suflet de om este, n-am ce zice! Şi mai ales pentru noi, ţăranii munteni, este o mare facere de bine. Când am venit eu cu tata şi cu fraţii mei, Petrea şi Vasile şi Nică, din Ardeal în Pipirig, acum şasezeci de ani trecuţi, unde se pomeneau şcoli ca a lui Baloş în Moldova? Doar la Iaşi să fi fost aşa ceva şi la Mănăstirea Neamţului, pe vremea lui mitropolitu Iacob, care era oleacă de cimotie cu noi, de pe Ciubuc Clopotarul de la Mănăstirea Neamţului, bunicul mâne-ta, Smărandă, al cărui nume stă scris şi astăzi pe clopotul bisericii din Pipirig. Ciubuc Clopotarul tot din Ardeal ştia puţină carte, ca şi mine; şi apoi a pribegit de-acolo, ca şi noi, s-a tras cu bucatele încoace, ca şi moş Dediu din Vânători şi alţi mocani, din pricina papistaşiei mai mult, pe cât ştiu eu. Şi atât era de cuprins, de s-au umplut munţii: Hălăuca, Piatra lui Iepure, Bărnariul, Cotnărelul şi Boampele, până dincolo peste Pătru-Vodă, de turmele şi tamazlâcurile lui. Şi se pomeneşte că Ciubuc era om de omenie; fiecare oaspe ce trăgea la odaia lui era primit cu dragă inimă şi ospătat cu îndestulare. Şi se dusese vestea în toate părţile despre bunătatea şi bogăţia sa. Până şi Vodă cic-ar fi tras odată în gazdă la Ciubuc, şi întrebându-l cu cine mai ţine atâta amar de bucate, el ar fi răspuns: Cu cei slabi de minte şi tari de virtute, măria-ta. Atunci Vodă nu s-a putut stăpâni de mirare, spunând: Ia, aista-i om, zic şi eu; dear fi mulţi ca dânsul în domnia mea, puţină lipsă ar duce ţara la nevoi! Şi l-a bătut Vodă cu mâna pe umăr, zicându-i: Moşule, să ştii că de azi înainte eşti omul meu, şi la domnie ţi-i deschisă uşa orişicând. Şi de atunci i-a mers lui Ciubuc numele de omul lui Vodă, încât şi până astăzi un deal, în partea despre Plotunul, unde era mai mult aşezarea lui Ciubuc, se cheamă Dealul Omului. Pe acest deal, Smarandă, am fugit în vremea zaverei, cu mă-ta, cu tine şi cu frate-tău Ioan, de frica unei cete de turci, care se bătuse chiar atunci cu volintirii la Secu şi apoi se îndreptară spre Pipirig, după jefuit. Iar pe soră-ta Ioana, de grăbit ce-am fost, o uitasem acasă, pe prispă, în albiuţă. Şi mă-ta, când a dat de copilă că nu-i, a început a-şi smulge părul din cap şi a boci înnăduşit, zicând: Vai de mine şi de mine, copila mea, au străpuns-o turcii! Eu însă m-am suit în vârful unui brad şi, cum am văzut că apucă turcii spre Plotinul, m-am azvârlit fără sine pe părul unui cal, am alergat acasă şi, când colo, am găsit copila teafără, însă răsturnată cu albiuţa de nişte porci, care grohăiau împrejurul ei, cât pe ce să o rupă. Iar pe la capătul albiuţei am găsit câteva rubele puse de turci, se vede, la capul copilei. Atunci am luat copila şi, de bucurie, nici nu ştiu când am ajuns cu dânsa la mă-ta, în Dealul Omului. Şi după ce mi-am venit puţin în sine, am zis şi eu în amărăciune, ca mulţi înainte de mine: cei care n-au copii nu ştiu ce-i necazul. Bună minte mai au unii, în felul acesta, de nu se însoară! Şi unul dintr-aceştia a fost şi Ciubuc mocanul, care, neavând femeie, nici copii, ce i-a venit mai târziu, de evlavia cea multă ce avea, sau din alte împrejurări, a închinat toată averea sa Mănăstirii Neamţului, şi el s-a călugărit, mai cu toţi haidăii lui, făcând multe pomeniri cât a fost în viaţă. Iar astăzi petrece în linişte lângă zidurile mănăstirii, Dumnezeu să-l ierte şi să-l odihnească întru împărăţia cerească! Căci şi noi ca mâine avem a ne duce acolo! Aşa-i că voi habar n-aveţi de toate aceste, de nu v-aş fi spus eu? zise bunicul oftând.

sursa

Read Full Post »

Click aici pentru a asculta Balada Mioriţa interpretată de Tudor Gheorghe.

Read Full Post »

În numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. Amin.

De foarte multe ori vrem să ducem mesajul creştin celorlalţi, dar îl ducem în aşa fel încât noi suntem mulţumiţi că ne-am făcut datoria, că ne-am rostit poezia creştină, iar ceilalţi sunt oarecum plictisiţi pentru că mărturia noastră nu i-a atins. Printr-o astfel de misi­u­ne, care nu ajunge la celălalt, nu numai că ne pierdem tim­pul, dar ne şi agonisim osândă în faţa lui Dumnezeu.

Ascultând Evanghelia din Duminica Fiului risipi­tor, fiecare dintre noi suntem mai mult sau mai puţin puşi pe gânduri şi ne întrebăm în mod firesc: cine este fiul ri­si­pi­tor? De foarte multe ori reuşim să găsim fii risipitori nu­mai între cunoscuţii noştri, între diferiţii păcătoşi pe care-i vedem lăudându-se cu păcatele lor la televizor sau pe între cei pe care îi vedem lăudându-se prin diferite ziare cu orgiile pe care le fac.

În momentul în care considerăm că fiul risipitor este numai celălalt dovedim că nu-l cunoaştem pe Dum­nezeu. Dacă suntem sinceri cu noi înşine, ne dăm seama că şi noi suntem fii risipitori, chiar dacă încercăm să mergem pe calea Bisericii. Şi noi suntem fii risipitori chiar dacă ne spovedim, chiar dacă ne împărtăşim, chiar dacă postim, chiar dacă ne rugăm zi de zi.

În momentul în care ne dăm seama de neputinţele noastre şi de ne-desăvârşirea noastră, în momentul acela Îi facem loc lui Hristos în viaţa noastră, în inima noastră şi în sufletul nostru. În momentul în care Hristos S-a sălăşluit în inima noastră, atunci începem să ne dăm seama cu ade­vărat câtă nevoie are aproapele nostru de mărturia creştină. Începem să ne dăm seama cât de tare suferă aproapele nos­tru pentru că nu-L cunoaşte pe Hristos şi atunci, în mod firesc, în inima noastră apare dorinţa de a da mărturia cea bună.

Am ales ca temă pentru întâlnirea noastră convertirea pentru că, din păcate, numărul con­vertirilor la Ortodoxie este destul de mic. Dacă am face o comparaţie, de exemplu, cu Franţa zilelor noastre, în care con­vertirile la islam au loc în număr mare, ar trebui să ne dăm seama că, dacă în Franţa mărturia ortodoxă ar fi fost mai puternică, mai vie, mai convingătoare, atunci Franţa ar fi tins a deveni o ţară ortodoxă şi nu o ţară musulmană, aşa cum arată statisticile. Precum ştiţi, catolicii din Franţa sunt speriaţi de înflorirea credinţei în Mahomed.

Ce este convertirea? Este trecerea de la o viaţă pus­tie, de la o viaţă stearpă, de la o viaţă tristă, de la o viaţă de păcat sau de la o viaţă de erezie, sau şi păcat şi erezie, la viaţa în Biserică. Viaţa în Biserică e cel mai frumos lucru cu putinţă.
(mai mult…)

Read Full Post »

de Mihai Eminescu

De la Nistru pân’ la Tisa
Tot Românul plânsu-mi-s’a,
Că nu mai poate străbate
De-atâta străinătate.

Din Hotin şi pân’ la Mare
Vin Muscalii de-a călare,
De la Mare la Hotin
Mereu calea ne-o aţin;

Din Boian la Vatra-Dornii
Au umplut omida cornii,
Şi străinul te tot paşte
De nu te mai poţi cunoaşte.

Sus la munte, jos pe vale
Şi-au făcut duşmanii cale,
Din Sătmar până ‘n Săcele
Numai vaduri ca acele.

Vai de biet Român săracul!
Îndărăt tot dă ca racul,
Nici îi merge, nici se’ndeamnă,
Nici îi este toamna, toamnă,
Nici e vara vara lui,
Şi-i străin în ţara lui.

De la Turnu’n Dorohoi
Curg duşmanii în puhoi
Şi s’aşează pe la noi;

Toate cântecele pier,
Sboară paserile toate
De neagra străinătate;
Numai umbra spinului
La uşa creştinului.

Îşi desbracă ţara sânul,
Codrul – frate cu Românul –
De secure se tot pleacă
Şi isvoarele îi seacã –

Sărac în ţară săracă!
Cine-au îndrăgit strãinii,
Mânca-i’ar inima câinii,
Mânca-i’ar casa pustia,
Şi neamul nemernicia!

Ştefane Măria Ta,
Tu la Putna nu mai sta,
Las’ Arhimandritului
Toată grija schitului,
Lasă grija Sfinţilor
În seama părinţilor,
Clopotele să le tragă
Ziua’ntreagă, noaptea’ntreagă,
Doar s’a ‘ndura Dumnezeu,
Ca să ‘ţi mântui neamul tău!

Tu te ‘naltă din mormânt,
Sã te-aud din corn sunând
Şi Moldova adunând.
De-i suna din corn odată,
Ai s’aduni Moldova toată,
De-i suna de două ori,
Îţi vin codrii ‘n ajutor,
Toţi duşmanii or să piară
Din hotară în hotară –

Îndrăgi-i’ar ciorile
Şi spânzurătorile!

Read Full Post »

Adolescentul Trevor McKinney, necăjit de alcoolismul mamei sale şi temându-se de tatăl său abuziv şi absent, este captivat de o temă de casă foarte interesantă dată de profesorul său de studii sociale, Dl. Simonet. Tema este: Gândiţi-vă la ceva care să schimbe lumea şi puneţi acel lucru în practică / acţiune. Trevor depăşeşte obişnuinţa oamenilor de a răsplăti faptele bune, replătind faptele bune prin alte fapte bune făcute la alţi trei oameni. Eforturile lui Trevor de punere în practică a ideii sale crează o revoluţie nu doar în viaţa sa, în viaţa mamei sale sau cea a profesorului său cu numeroase cicatrici fizice şi emoţionale, ci şi în vieţile a unui număr din ce în ce mai mare de oameni complet necunoscuţi lui.

PAY IT FORWARD (Dă mai departe)Eugene Simonet (KEVIN SPACEY) este un profesor de studii sociale care nu se asteaptă la o schimbare a clasei a saptea din acest an fată de cea din anul trecut. “Eugene are acelasi discurs pentru elevii săi în fiecare an, sperând, fără o certitudine, că unul dintre ei îl va lua în serios”, spune Kevin Spacey. Un om ale cărui cicatrici fizice scot în evidentă mult mai adâncile cicatrici emotionale, Simonet este cu toate acestea un profesor pasionat. “Îsi transferă speranta către elevii săi, deoarece el nu mai are sperante pentru propria persoană. Din punct de vedere emotional, el este la pământ”.

Despre productie

Regizoarea Mimi Leder, care a fost apreciată pentru felul în care a realizat filmele de actiune Deep Impact (Impact nimicitor) si The Peacemaker (Pacificatorul), explică: “Eugene are un angajament pe care si-l asumă la începutul fiecărui an scolar în ultimii 12 ani. Acest angajament este să se gândească la un mod de a schimba lumea noastră si de a o face să functioneze corect. El speră, dar nu anticipează, că elevii săi îl vor lua în serios”.

Un tânăr elev, Trevor McKinney (HALEY JOEL OSMENT), ia acest angajament în serios. Leder spune: “Trevor ia acest angajament în serios deoarece viata lui este foarte tulburată. El a fost părăsit de tatăl său si, de aceea, a trebuit să se maturizeze încă de timpuriu. Are nevoie de puţină speranţă în viaţa lui. Si o primeşte chiar de la Eugene”.

În vârstă de 11 ani, Trevor locuieste într-un cartier de muncitori din Las Vegas împreună cu mama sa, Arlene McKinney (HELEN HUNT). “Mama lui Trevor munceşte din greu şi are anumite obiceiuri care o împiedică să aibă grijă de copilul său, aşa că el sfârşeşte prin a-si purta singur de grijă în marea parte a timpului”, spune Haley Joel Osment, care vine după rolul său apreciat din The Sixth Sense (Al şaselea simţ) ce i-a adus o nominalizare la premiul Oscar. “El o iubeşte şi vrea ca ea să-si poată depăsi problemele, însă stie că numai ea poate face acest lucru. Dacă ar fi putut, ar fi făcut-o deja până acum”.
(mai mult…)

Read Full Post »

-A-

Ai apucat pisica de coadă, învârteşte-o să nu te zgârie.

A ierta e uşor, a uita e greu.

Ajută-te şi cerul te va ajuta.

Albina te duce la miere şi musca la scârnă.

Amânarea e hoţul timpului.

Apa, cât de tulbure, tot stinge focul.

Apa, vântul şi gura lumii nu o poţi opri.

Au să zică pântecele că a înnebunit gura.

Ascunde-ţi ciomagul de câini, că mai rău te muşcă.

A umblat după răgaz
Şi a dat peste necaz.

(mai mult…)

Read Full Post »

Older Posts »