TRADITIA – PREDANIA (BIBLIA NESCRISA SAU TRANSMITEREA PRIN VIU GRAI)

- Predania, sursa intelegerea si adevarata interpretare a Scripturii –

Obiectia sectanta	Explicatia sau interpretarea contextuala	Dreapta marturie. Invatatura ortodoxa
Aproape toti sectantii spun: Traditia nu este o cale a credintei, ci o “datina omeneasca” (Matei XV, 3, 6-9; Marcu VII, 13), o oprire de la cuvantul – kerigma – Bibliei.	Este adevarat ca notiunea “traditie” este mult mai larga si aceasta cuprinde adevaruri de credinta ce sunt numai anuntate in Scriptura.Predania, mostenirea, intelegerea, ca izvor al Descoperirii lui Dumnezeu, este tot o cale sigura, dar ea a fost incarcata de faceri omenesti in Biserica Apuseana si in teologiile medievale si a devenit de-a lungul veacurilor, pe langa ideologie, si un instrument de represiune impotriva liber-cugetatorilor sau a celor care incercau sa-si explice credinta. Papa Pius IX “s-a declarat” el insusi chiar traditie, neintelegand, ca si ereticii, ca fiecare Apostol si Biserica intemeiata de el, avea o traditie misionara specifica din acelasi intreg: Predania Mantuitorului.	Sf. Traditie cuprinde o parte a descoperirii lui Dumnezeu neconsemnata in scris. Ea a fost izvorul prim al Revelatiei si inceputul ei depaseste facerea omului; exista in lumea ingerilor inainte de facerea universului (Ioan I, 1).Exista mai multe feluri de traditii (vechitestamentara, apostolica, bisericeasca, traditii locale etc.). Acestea sunt o parte sau inspirate de Traditia ca izvor al Revelatiei.Fiecare cult si secta are “traditie”, dar aceasta este istorica, locala, ceremoniala (dovada fiind cartile lor de cult, de imne sau lectiuni biblice) si rupta, izolata de Lasamintele apostolice si potrivnica sinoadelor ecumenice.
Biblia este completa, n-are nevoie de traditie, spune majoritatea sectelor: “… s-au scris toate” (Luca I, 3-4) “cate a facut si a invatat Iisus” (Fapte I, 1)	Sf. Ap. Pavel adreseaza consemnarea Evangheliei, ca si Faptele Apostolilor, unei persoane, Teofil. Acesta cunostea foarte multe “prin viu grai” dar dorea un document, un obiect, o carte, ceea ce indeplineste evanghelistul.Mai mult, Luca a fost convertitul si colaboratorul Sf. Ap. Pavel si unul si altul (Luca, Pavel) si al treilea (Teofil) cunosteau pe Iisus Hristos din auzite, din traditie, prin descoperire directa (Pavel), din auzite de la ceilalti.	La data cand a scris Luca (an 62) nici nu se alcatuise canonul Noului Testament si nici nu se scrisesera textele sau nu erau cunoscute de catre toti, deci singur izvor al credintei era V. Testament ca document scris si Traditia despre Vestea cea buna.
Destui rataciti arata ca numai Biblia este cuvantul lui Dumnezeu, ca traditia constituie spusa oamenilor, vorbesc de “datina… voastra” (Matei XV, 3; 6-9; Marcu VII, 13).	Asa cum s-a mai spus, sectele iudaice schimbasera textele vechi iar interpretarea cabalei nascocise o “noua lege”. Impotriva acestora se pronunta Mantuitorul asa cum se vede si din textele invocate.	Intreaga Biblie este scrisa pentru invatatura, pentru cunoastere, pentru indreptare (II Tim I, 1). Traditia ca izvor al descoperirii lui Dumnezeu este transparenta, dinamismul, cadrul firesc al urzirii scripturii, “inima” intelegerii: pentru ca la inceput a fost Cuvantul (Ioan I, 1-5).
Unii eretici fara tara, indraciti si izolati, “evanghelizeaza”: Domnule ne indeamna la cercetarea Bibliei, nu a datinilor si obiceiurilor (traditiei); de aceea “va rataciti nestiind Scripturile” si nu “cercetati” Biblia (Matei XXV, 29; Fapte XVII, 11) si nu pricepeti nimic (Marcu XII, 24).	Explicatia, ca si invatatura dintotdeauna a Bisericii, este clara: Mantuitorul condamna pe cei ce uitasera Scriptura cea adevarata si nascoceau invataturi noi sau falsificau pe cele vechi; acestia erau fariseii si alte secte religioase ale timpului Mantuitorului. Acestia sunt si acum.
Adeptii paulini folosesc arma fostului fariseu si subscriu ca Apostolul Pavel a “combatut” traditia: “sa nu treceti peste ce e scris…” (I Cor. IV, 6).	Apostolul explicase diferenta intre el si Apolo si combatuse cu adevarat si cel dintai, partidele religioase ce cultivau traditii false, neprovenind de la invatatura sanatoasa, evanghelica si apostolica…  De fapt Sf. Pavel se confruntase si cu Sf. Petru tocmai pe aceasta tema (Fapte XV si Gal. II, 11-18).	Conflictele din Biserica primara, influentele mozaice, gnostice sau ideile platonice referitoare la un dumnezeu imaginar (demiurg), Idee suprema, n-au fost considerate “traditii”. Dimpotriva, Parintii apostolici, apologetii si polemistii, ca de fapt Sinoadele ecumenice, le-au dat anatemei, asa cum facuse si Sinodul apostolic (Fapte XV) si Sf. Ap. Pavel (Gal. I, 8).
Cei mai neinitiati dintre eretici sunt destul de categorici: Este pedepsit cel ce adauga sau schimba Biblia, “inger din cer” de-ar veni sa invete altceva sa nu-l credeti (Gal. I, 8-9) si “sa nu scoateti” (din Biblie) nimic (Apoc. XXII, 18-19), iezerul cel de foc va va mistui…	Atunci, ca si astazi, au fost si sunt indivizi care vin cu lucruri “noi” si inlocuiesc pe cele ce s-au experimentat ca adevarate, impotriva acestora se ridica cei doi apostoli Ioan si Pavel (II Ioan, 7 si Gal. I, 7-12). Epoca lor era un timp de transformari si confruntari de idei religioase din cultele naturiste si cele de apogeu mitice (persane, indiene, grecesti si romane).	Se stie ca pre-reformatorii si reformatorii religiosi au inlaturat “traditiile” medievale si multe inovatii clericale, papistase, o parte din acestea fiind de provenienta din mistica orientala (indiana, persana, chineza, islamica). Odata cu inlaturarea acestora au mutilat si Biblia, scotand carti din canon (Epistola lui Iacov, numita “de paie”)., facand traduceri adecvate sau potrivite noilor conceptii. Iata cum, de la “acces la cuvantul scris, de la “Sola Scriptura”, s-a ajuns , prin inlaturarea traditiei, la “nulla Scriptura”, Sola dubia, Nihil Scriptura.
Ereticii moderni, pana la cei satanizati, folosesc texte sacre si biblice pentru justificarea ratacirii lor: Biblia este suficienta pentru credinta si salvare, datina strica credinta: “de mic cunosti scripturile…” (II Tim. III, 15-16), nu traditia…	Biblia este doar un document al credintei, deoarece credinta vine din auz (Rom. X, 17) nu din litera, slova (II Cor. II, 6). Apoi se spune “cunosti…” nu citesti, deci Timotei studiase Vechiul Testament in cadrul sau istoric in context cultural (traditional). Nu avea cunostinta de scripturile Noului Testament fiindca nu aparusera!, dar propovaduia din Traditie…	Mantuirea este urmarea fireasca a credintei celei adevarate in Iisus Hristos, verificata prin fapte si intarita de iubirea aproapelui (Gal. V, 6); Harul lui Dumnezeu si cu vointa omului = faptele bune.  Credinciosii adevarati stau neclintiti pe temelia Scripturii care este Traditia. Ei nu sunt orbiti de litera (II Cor. III, 6), de slova (Rom. VII, 6), ci inteleg Biblia prin duhul traditiei, al celor auzite (Matei V, 21; Filip IV, 9). Sfanta Traditie a condus lumea spre mantuire, a fost dintru inceput (Facere I, 28) si se va sfarsi cand “va fi un cer nou si un pamant nou” (II Petru III, 13).O parte a traditiei a fost consemnata in scris in epoca lui Moise (Iesire XX) si a celorlalte etape ale revelatiei divine (Matei V, 21). Mantuitorul porunceste “Mergand, invatati…” (Matei XXVIII, 19), iar Sfintii Apostoli raman in cadrul Sfintei Traditii: “daca s-ar scrie toate despre lucrurile savarsite de El, nici in lumea aceasta n-ar incapea ceea ce a facut…” (Ioan XXI, 25); cand voi veni la voi “va voi vorbi gura catre gura” (II Ioan I, 12), ceea ce am scris si mai ales “ceea ce ai auzit de la mine, tine… “ (II Tim, II, 2) si transmite altora… vrednici de propovaduire. Insusi Vechiul Testament este completat de traditia cunoscuta Mantuitorului si incredintata tuturor: “… s-a zis celor de demult” (Matei V, 21) sau de Sf. Apostoli: “Noe… cu sapte insi a scapat de la potop” (II Petru II, 5), iar Arhanghelul Mihail s-a certat cu diavolul pentru “mormantul lui Moise” (Iuda 9). De asemenea, credinciosii Bisericii Mantuitorului Hristos totdeauna au socotit egale Caile Descoperirii lui Dumnezeu: Sfanta Scriptura si Sfanta Traditie si de aceeasi importanta in vederea mantuirii (Matei X, 7; II Tes. II, 15; II Tim. II, 2; III, 14; Iuda 14-15).

Scriptura poseda, Traditia indeamna: “privegheati si aduceti-va aminte (nu “cititi”) ca timp de trei ani, zi si noapte, n-am incetat sa sfatuiesc cu lacrimi in ochi pe fiecare dintre voi… (Fapte XX, 31). Si, atentie manuitori de “biblii”: “… s-a scris in Carte ca sa se pastreze aducerea aminte…” (Iesire XVII, 14).

 

Click aici pentru DESPRE SFÂNTA TRADIŢIE (sectarii nu recunosc Sfânta Tradiţie)