PREACINSTIREA SFINTEI FECIOARE MARIA – Aleasa smerita a Tatalui, in care s-a intrupat Fiul lui Dumnezeu, cu puterea Sfantului Duh

Obiectia sectanta	Explicatia sau interpretarea contextuala	Dreapta marturie. Invatatura ortodoxa
Cele mai violente atacuri, cele mai jignitoare cuvinte si denigrari se aduc de catre majoritatea sectantilor impotriva Precistei. Printre altele spun: Iisus n-a dat Mariei nici o importanta: “mama si fratii Mei sunt cei ce asculta cuvantul Meu…” (Matei XII, 47-50), adica noi, “alesii-sfinti” (adica adeptii sectelor)… n-avem nevoie de Maria.	Textul respectiv se refera la predica Mantuitorului, nicidecum la cinstirea sau neglijarea Maicii Domnului.  De fapt, spurcatii, nici nu-i rostesc Sfintei Fecioare atributele de Preacinstita, nascatoare de Dumnezeu, mijlocitoare, pururea fecioara etc.	Obiectia isi are originea in religiile pagane, in inovatia doctrinara apuseana, care invata ca Fecioara a fost “lipsita” de pacatul stramosesc, decretand “imaculata zamislire” (1854) si “inaltarea” cu trupul la cer a “Madonei” (1950) ca dogme noi, ceea ce a sugerat sectantilor “scoaterea” Maicii Domnului din istoria mantuirii si introducerea legendei si mitului ca Fecioara, fiind “fara pacatul stramosesc”, Hristos “s-a intrupat” aparent (dochetism, spiritism, reincarnare, teozofie), nu real. Iata cum Maria a fost divinizata ca “zeita” Diana, ca sibila sau vestala.  Mai grav, Fecioara este socotita in Apus asemenea Dumnezeirii, facand parte din Treime, deci mistificarea intruparii si interpretarea obscurantista a rolului ei. De la inovatii si exagerari la cultul statuilor “Madonei” (Fatima, Lourdes, Cestohovo, Goradje etc.).
… Si vai! Iisus se adreseaza Mariei folosind expresia: “femeie” (Ioan II, 4; XIX, 26), ceea ce inseamna ca a mai fost casatorita, iar catolicii si ortodocsii conservatori si depasiti cred ca a ramas fecioara.	Textul nu poate suferi interpretari, fiindca se stie ca la iudei cuvantul “femeie” era comun, fecioria a fost si a rmas o calitate a femeii. Dumnezeu a zidit barbat si femeie (nu fecioara, Facere II, 22-23), s-a nascut dusmanie intre samanta raului si femeie (Facere III, 15), ingerii se adreseaza:femeie (Ioan XX, 12-13) graieste si consemneaza Scriptura. Deci expresia femeie (doamna) este o demnitate, un mod de adresare, de cinstire, un apelativ care se afla in limbajul tuturor popoarelor.	Daca pe Maica Domnului, cum s-a vazut, unii dintre catolici au trecut-o in legenda, n-a scapat nici Iosif. Artistii, sub influenta doctrinei apusene, medievale si moderne, au pictat pe “batranul” Iosif (de aproape 90 de ani) ca pe un tanar viguros langa Sfanta Fecioara, tulburand imaginea reala despre nasterea coplesitorare de la Duhul Sfant (Luca I, 35).  Indoieli, neintelegeri si contestari asupra nasterii au existat la ereticii primelor secole (Nestorie socotea pe Maria simpla femeie, nascatoare de om), dar Biserica a precizat invatatura curata: “… s-a intrupat din Fecioara Maria si s-a facut om…”. Maica Domnului a pastrat calitatea de fecioara pentru ca nu a creat o fiinta, Iisus, fiindca nu a stiut de barbat… (Luca I, 34), ci Duhul Sfant, datator de viata, a umbrit-o (Luca I, 35) si in ea s-a intrupat Fiul lui Dumnezeu. Taina cea din veac ascunsa si de ingeri nestiuta (Col. I, 26).
Confundand mijlocirea cu mantuirea, adeptii sectanti ataca: Nu exista alt mijlocitor intre om si Dumnezeu, decat Iisus Hristos (I Tim II, 5).	Perfect adevarat: numai Iisus Hristos este mijlocitorul intre Dumnezeu si om (I Tim. II, 6-7), dar El a fost, in acelasi timp, Dumnezeu si izbavitor. El este plinirea credintei noastre in raport Dumnezeu-om (Evr. IX, 28).  Maica Domnului nu inlocuieste pe Hristos in mijlocire si in cult (Ioan II, 5) ci mult poate rugaciunea mamei pentru imblanzirea Stapanului (Matei XV, 25-28).	Sfanta Fecioara nu tine locul Fiului ci din ea s-a intrupat Mesia (Matei I, 19, 21-23) si este Nascatoare de Dumnezeu-om. Nici icoana ei nu este chipul-intrupat, ci transparenta ei.  Cultul statuilor “madonei” din Apus, ca si exagerarile iconoclastilor au nascut noi conceptii si tot atatea indoieli. Invocarea corecta pentru mijlocire este: Preasfanta Nascatoare de Dumnezeu miluieste-ne (nu mantuieste-ne) pe noi.
Si nu le este destul demonizatilor vremii si satanistilor sectanti ai veacului acesta tagaduirea celor de mai sus, ci trec la atacul “rudelor”, aratand: Iisus a mai avut “frati”, iar Maria nu poate fi inteleasa ca fecioara, ci a mai avut si alti barbati si alti copii, Iisus fiind doar “intai-nascut…” (Matei I, 25; XII, 55; Marcu VI, 3; Luca III, 23).	Toti sectantii se considera “frati” dupa a lor credinta. In Vechiul Testament, ca si in Noul Testament, frate este un cuvant cu mai multe sensuri: nepot, var, ruda apropiata, de acelasi sange (consangeni sau neam-semintie). Este exemplu convingator al lui Avraam cu nepotul (fiul fratelui) sau Lot (Facere XIV, 12) si caruia ii spunea si “frate…” (ah, adelphos, Facere XIII, 8).  In textele invocate se vorbeste despre aceste rude dupa trup ale Mantuitorului regasite in cuvintele “fratii” Sai (Fapte XII, 17). De asemenea, tot in Noul Testament se gasesc mai multe femei cu nume Maria, cu fiii lor (Matei XXVII, 55-56; XXVIII, 1; Marcu XV, 40, 47; XVI, 1; Luca XXIV, 10; Ioan XIX, 25). In ceea ce priveste “ordinea” nasterii, traducerea corecta a textului biblic este Unul nascut, Singurul-nascut. Expresiile invocate “pana ce…” sunt naïve, n-au rost in discutiile despre persoana Mantuitorului, Fiul Tatalui, trimis din iubire pentru rascumpararea noastra (Ioan III, 16).	Problema mariologiei nu este nici noua, nici incheiata. De la Nestorie, care nu intelegea intruparea Domnului si tagaduia feioria Mariei, pana la secte care nu vad in nastere decat un simplu fapt biologic, discutiile au degenerat. Biserica Rasaritului a marturisit dintru inceput ca “din Fecioara Maria, Fiul lui Dumnezeu s-a facut om”. Batranul Iosif este barbatul providentei, “cel drept” (Matei I, 19), unchiul Mariei, destul de in varsta (86 ani) si s-a logodit cu Sfanta Fecioara (a luat-o la sine in virtutea levirantului biblic-mozaic) pentru a-i salva onoarea si viata. Auzind ca este gravida a vrut sa o lase, insa ingerul Domnului i-a dezvaluit secretul ca Duhul Sfant a umbrit-o si Cel ce se va naste… Emanuel se va chema (Matei I, 20-24).  A ramas fecioara si dupa nastere fiindca “n-a cunoscut barbat” (Luca I, 34), iar Fiul lui Dumnezeu-intrupat este nascut din veci, de aceeasi fiinta cu Tatal si cu Duhul Sfant. Prin intrupare nu s-a limitat fiinta Dumnezeiasca, ci a fost si a ramas eterna. Mai mult, firea omeneasca s-a indumnezeit si a primit vesnicia prin invierea trupului Mantuitorului. Si daca Fiinta lui Iisus a ramas neschimbata prin intrupare, tot astfel fecioria Maicii Domului a ramas nealterata prin nasterea trupeasca a Fiului lui Dumnezeu.

Asadar iata cateva motive ale Preacinstirii Sfintei Fecioare:

1. A fost aleasa de Dumnezeu (Facere) si profetita sa ramana fecioara si dupa nastere (Isaia VI, 14; Ieremia XXXI, 21);
2. A cinstit-o Sfanta Treime: Dumnezeu-Tatal a ales-o; Dumnezeu-Fiul s-a intrupat din ea; Dumnezeu-Sfantul Duh a umbrit-o (Luca I, 35);
3. Maica Domnului este mai cinstita decat ingerii: Bucura-te “cea plina de dar”, a fost inchinarea cea dintai a Arhanghelului Gavriil (Luca I, 28);
4. Au binecuvantat-o toate mamele, prin gura Elisabetei, ca cea aleasa intre femei (Luca I, 28). A cinsit-o Elisabeta: “Domnul este cu tine…” (Luca I, 40-43);
5. A venerat-o multimea, fericind-o pentru Prunc, pentru nastere si alaptare (Luca XI, 27-28);
6. Au respectat-o apostolii (Ioan XIX, 26-27);
7. Insusi Domnul are grija sa-i asigure viata linistita (Ioan XIX, 27) si sa respecte porunca a V-a (Iesire XX, 12);
8. A fost si a ramas din neam imparatesc pentru eternitate (Matei I, 1-17; II, 2), dar smerita (Luca I, 48);
9. Este intaia intre sfinti langa Tronul dumnezeirii (Maleahi III, 1; Isaia LXI, 10); Ps. 44, 11;
10. Ea insasi ne-a asigurat ca pentru smerenia ei s-a coborat cerul pe pamant si iata de acum “ma vor ferici toate neamurile” (Luca I, 48);
11. Sf. Fecioara este intaia mijlocitoare si permanent mangaietoare, iar la judecata de apoi va sta de-a dreapta Fiului (Ps. XLIV, 10-11; Matei XX, 23);
12. Nu putem trece cu vederea faptul ca, la poporul roman, cultul Fecioarei s-a confundat cu cinstirea Patriei (Alma-mater), cu cea mai raspandita balada “Miorita” – “maica-fecioara” – in variante provinciale. Odata cu formarea poporului roman, colindele stravechi – o autentica dovada a supravenerarii Maicii Domnului – au contribuit la formarea limbii strabune, avand in centru preacinstirea Fecioarei si adorarea Fiului ei si Dumnezeul nostru Iisus Hristos.

Mai mult, Biserica a randuit, tot pentru preacinstirea Maicii Domnului si adorarii Fiului, praznice imparatesti (Bunavestire, Nasterea, Intrarea in Biserica, Adormirea) si sarbatori speciale: Omoforul, Soborul Precestei etc.

 

Click aici pentru Minunile Maicii Domnului