Comunitatea ortodoxă din Săpânţa numără peste 3000 de membri, faţă de cei circa 10 greco-catolici. Practic, toţi aceşti oameni au refuzat să redevină Uniaţi după 1989, deşi aveau toată libertatea să o facă, şi au rămas în credinţa Părinţilor. Rana provocată în trecut de Vaticanul expansionist, care a căutat cu viclenia Uniaţiei să şteargă orice urmă de Ortodoxie din Ardeal, era astfel vindecată prin alegerea de bunăvoie a oamenilor. Este vrednic de reţinut faptul că Săpânţa a fost una din ultimele comunităţi ortodoxe trecute cu sila la greco-catolicism, în 1790, rezistenţa localnicilor întinzându-se de-a lungul a aproape unui veac de prigoană.
Mass-media a vuit în ultimele zile pe marginea aşa-zisului conflict între greco-catolicii şi ortodocşii din Săpânţa. Subiectul „litigiului” îl constituie biserica din Cimitirul Vesel, care trece printr-o operaţiune de renovare condusă de parohia ortodoxă, proprietara lăcaşului – lucrare contestată însă vehement de preotul greco-catolic al localităţii, Grigor Mihai. Protestele au căpătat forma unor scrisori adresate preşedintelui Traian Băsescu, primului-ministru Emil Boc, ba chiar şi secretarului de stat american Hillary Clinton. Demersurile preotului greco-catolic Grigor Mihai sunt sprijinite, surpriză (sau nu…) de cei mai acerbi luptători împotriva creştinismului din România: Remus Cernea de la Asociaţia Umanistă şi Smaranda Enache de la Liga Pro-Europa.
Redacţia revistei Presa Ortodoxă l-a contactat telefonic pe reprezentantul parohiei ortodoxe Săpânţa, teologul Iustin Leon Luţai, fiul preotului paroh Grigore Luţai, pentru a da celor direct implicaţi un drept la replică în faţa nenumăratelor atacuri din mass-media.
P.O.: Care este situaţia raporturilor dintre greco-catolici şi ortodocşi în comuna Săpânţa?
I.L.L.: În 2002, preotul greco-catolic a ţinut prima slujbă în sat. De atunci, timp de şapte ani, el nu a avut niciun botez, nicio cununie şi nicio înmormântare slujită în localitate. „Comunitatea” greco-catolică numără în jur de 10 membri, practic doar două familii. Dar, chiar şi aşa, în momentul în care cineva dintre ei moare, este chemat tot preotul ortodox Grigore Luţai să săvârşească slujba de înmormântare. De altfel, preotul greco-catolic nici nu stă în comună, ci face naveta din Sighetul Marmaţiei – deşi soţia sa este din sat şi, în mod normal, ar fi trebuit să aibă oameni în jurul lor, alături de care să formeze o comunitate. „Drama” preotului Grigor Mihai, şi, prin el, a întregii biserici greco-catolice, este că nu are credincioşi. De aceea, nu se poate vorbi despre un conflict între două comunităţi, pentru că nu există o comunitate greco-catolică. Conflictul, artificial fiind, este întreţinut prin intermediul mass-media şi este creat, practic, de preotul Grigor Mihai şi de episcopia greco-catolică, de la Baia Mare. Pe plan local nu există tensiuni între ortodocşi şi cei 10 greco-catolici. Bătălia se duce doar la nivel de imagine, de mass-media, şi la nivel instituţional.
P.O.: În sesizarea lor, greco-catolicii susţin că renovarea bisericii din Cimitirul Vesel este un atentat la adresa unui monument istoric protejat de UNESCO…
I.L.L.: Parohia ortodoxă din Săpânţa restaurează, în prezent, în mod integral, biserica din Cimitirul Vesel. Există toate autorizaţiile pentru aceste lucrări, atât de la autorităţile locale, cât şi de la Ministerul Culturii. Biserica nu este declarată monument istoric, iar cimitirul nu face parte din patrimoniul UNESCO. Greco-catolicii au trimis însă sesizări, contestând proiectul de restaurare. Au obţinut o ordonanţă prezidenţială (un act pe care îl poate emite orice judecător, fără să fie prezente ambele părţi – n.r.), au venit cu poliţia şi jandarmeria de la Sighet, încercând împiedicarea lucrărilor. Mai mult, în procesele deschise parohiei ortodoxe, se cere nu numai sistarea lucrărilor, ci şi evacuarea de către ortodocşi a bisericii!
Turla de care s-a făcut atâta caz era crăpată şi a fost dată jos nu numai pentru că se degradase fizic, ci şi pentru că proiectul de restaurare este făcut în stil bizantin clasic. Arhitectul care a realizat proiectul, Dorel Cordoş, este un nume în domeniu, a lucrat şi pentru mănăstirile Peri-Săpânţa, Rohia, Bârsana, Lainici etc. Deja am realizat pridvorul bisericii în acest stil.
De fapt, protestele greco-catolicilor provin din faptul că biserica aceasta, în stilul său neogotic, reprezenta ultimul bastion al prezenţei Vaticanului pe Valea Tisei. Este un simbol la care catolicii nu vor să renunţe aşa uşor! Dar, repet: în ce priveşte partea legală, parohia noastră are toate autorizaţiile necesare acestui proiect de renovare; în ce priveşte partea morală, de ce nu este lăsată comunitatea ortodoxă să îşi reconstruiască biserica aşa cum vrea ea? Pentru că biserica din Cimitirul Vesel nu aparţine nici Vaticanului şi nici Patriarhiei Române, ci comunităţii locale. Aici este miza, în faptul că nu se doreşte o biserică în stil bizantin…
P.O.: Apropo de proprietate, partea greco-catolică susţine că are dovezi care atestă faptul că e proprietara clădirii şi a terenurilor aferente…
I.L.L.: Aşa cum spuneam, Biserica de la Săpânţa nu este nici a Vaticanului şi nici a Patriarhiei Române, ci a comunităţii locale. Dacă toată comunitatea ar trece, prin absurd, la islam, atunci ar avea toate drepturile să o transforme în moschee. Vaticanul trebuie să aducă actele care să dovedească faptul că în 1876 a cumpărat sau a primit prin donaţie terenul pe care se află biserica. Cum acest lucru nu se întâmplă, catolicii nu au niciun drept legal.
Actul pe care îl aduc ei ca „dovadă” provine de la administraţia ucraineană, din anul 1879. Dar, dacă ne prevalăm de drepturi istorice, de ce nu coborâm cu dreptatea la anul 1790, când comunitatea de la Săpânţa a fost obligată, prin forţă, să treacă la greco-catolicism? Şi, dacă ne referim la situaţia din prezent, greco-catolicii nu pot aduce nici măcar un act care să dovedească că ar fi proprietari. Din punct de vedere legal, în 1948, în baza legii nr. 177, art. 37, alin. 2, se specifică faptul că averea bisericii greco-catolice devine a cultului ortodox. Mai mult, tot atunci comunitatea ortodoxă a dobândit dreptul de proprietate asupra bisericii şi a terenurilor aferente.
De fapt, vorbim despre un conflict între episcopia greco-catolică de la Baia Mare şi parohia ortodoxă locală. Cum vă spuneam, preotul greco-catolic nu are practic „turmă” în Săpânţa, nici măcar nu locuieşte aici. De unde, dar, atâţia bani pentru procesele cu care ne hărţuiesc? Până şi pe mine m-au denunţat tocmai la DNA, la Bucureşti, ca să vedeţi până unde se merge cu presiunile!
P.O.: Vă mulţumim pentru precizări.
I.L.L.: Vă mulţumesc şi eu şi ţin să fac, prin intermediul dvs., o invitaţie tuturor jurnaliştilor care vor să abordeze acest subiect: să vină la Săpânţa, la faţa locului, şi să vadă realitatea. Vor constata ceva cu totul diferit faţă de ceea ce răspândeşte propaganda greco-catolică. (A consemnat Ioan Bucur)
Articolul a aparut in numarul 5/2009 al Presei Ortodoxe, proaspat iesit de sub tipar.
Man. Peri de la Sapanta, ctitorita de preotul paroh Grigore Luţai
sursa: Presa Ortodoxă
