Vulturul şi găinile. Basm modern

Într-o zi, plimbându-se prin padure, un om găsi un pui de vultur de abia ieşit din găoace. Dându-şi seama că dacă l-ar fi lăsat acolo, singur şi părăsit, l-ar fi condamnat la moarte sigură, omul luă puiul acasă şi-l puse într-un coteţ, împreună cu nişte pui de găină. Puiul de vultur crescu alături de aceştia şi, bineînţeles, învăţă să se poarte ca o gaină: scormonea pământul pentru a găsi viermi şi insecte, mânca seminţele pe care i le dădea stăpânul, cloncănea şi cotcodăcea, iar dacă bătea din aripi nu se ridica mai mult de câteva zeci de centimetri.

Au trecut astfel câteva luni, timp în care vulturul nu se îndoi nici o clipă că locul lui ar fi altundeva decât în curtea stăpânului, printre celelalte găini. Mai mult, era convins că el însuşi este o găină. Până când, într-o zi, privind spre cerul albastru şi fără nori, văzu un alt vultur planând maiestuos, aproape fără a-şi mişca aripile robuste. Vulturul a înţeles dintr-o dată care este adevărata lui natură. Şi-a dat seama că nu există obstacole care să-l împiedice să zboare, în afară de cele din mintea lui, şi, după câteva tentative, s-a ridicat în zbor spre infinit, într-adevăr liber.

Totuşi, ceea ce este mai puţin cunoscut este efectul pe care întâmplarea aceasta l-a avut asupra celorlalţi locuitori ai curţii. După ce au văzut că fostul lor tovarăş de joacă şi de seminţe şi-a luat zborul, pierzându-se în imensitatea cerului, multe din găini au devenit conştiente de trista lor situaţie şi au început să viseze să devină vulturi. Începură să circule, la început aproape clandestin, apoi mai deschis, nişte filosofii ciudate care argumentau că fiecare găină avea înăuntrul său un vultur care aştepta să fie eliberat. “Condiţia de găina nu este decât rezultatul unor credinţe limitante“, susţineau nişte găini-profete, “schimbaţi credinţele şi cerul va fi al vostru“. Apăruseră tot felul de cărţi în domeniu, cu titluri gen “Cum să devii un vultur în 30 de zile“, “Vulturocibernetica “, “Analiza vulturacţionala” , “Minunile zborului”, “Declanşează vulturul din tine” şamd.

Pentru cei care aveau bani de cheltuit, apăruseră şi seminarii (de Programare Găinolingvistică) şi cursuri audio şi video, unde se învaţă cum să vizualizezi lumea vazuta de sus, cum sa recunoşti sunetele celorlalte păsări (să te pui în raport), cum să percepi senzaţia vântului în aripile tale (condiţia de vultur nu poate fi atinsă fără concentrare asupra canalelor senzoriale potrivite). Mai interesant, apăruse şi o metodă de analiză (găinogramma), care depista 9 feluri de a fi găină, şi în consecinţă 9 drumuri diferite spre a deveni vultur. Apăruseră şi nişte tehnici, cum ar fi Echilibrul Găino-emoţional şi CFT (chicken freedom technique), care te învăţau ce se întâmplă dacă apeşi pe niste puncte de pe cap şi piept spunând “Iubesc şi respect aripile mele”, şi anume că îţi va trece frica de înălţime (principalul obstacol în drumul de dezvoltare spre condiţia de vultur).

O găină mai întreprinzătoare decât celelalte puse la cale un sistem de multi level marketing care consta dintr-un complex sistem de puncte care se obţineau vânzând cursuri şi seminarii celorlate găini, argumentând că ridicarea în ierarhia sistemului era metoda cea mai sigură pentru a se apropria de starea de vultur. Cine frecventa un număr suficient de cursuri putea să devină “găino-coach certificat”, şi îi ajuta pe ceilalţi să meargă mai rapid pe drumul dezvoltării. Nu e nevoie să spun că atunci când cineva, în lipsa totală a unor rezultate concrete, îşi exprimă îndoielile asupra sensului pe care l-ar avea toată treaba asta, fu imediat acuzat – din partea celor mai exaltaţi şi convinşi – că este stăpânit de credinţe limitante şi blocat de gândul negativ. Mai ales, i se repetă continuu: “Aminteşte-ţi de fostul nostru tovarăş, care după o viaţă de găină a putut să zboare; pune angajament şi credinţă, şi o să reuşeşti şi tu.”

sursa: PrEugen