de Adolfo Torecilla, revista PALABRA, nr. 431, mai 2000
http://www.anit.es/palabra/coelho.html
Paulo Coelho nu este un scriitor minor si necunoscut: cifrele sale de vanzari le concureaza pe cele ale celor mai importante bestseller-uri, depasindu-le pe multe dintre ele prin traduceri si exemplare vandute. De fapt, el este al doilea cel mai bine vandut scriitor pe plan mondial (26.5 milioane de exemplare traduse in 43 de limbi si in 119 tari), pe primul loc aflandu-se John Grisham. Ultima carte a sa, “Veronica se hotaraste sa moara”, se afla deja pe lista celor mai bine vandute carti. Desi este infatisat uneori ca autor religios, opera sa nu poate fi definita, aflandu-se la jumatatea drumului intre literatura si cartile de auto-ajutorare si spiritualitate.
Prestigiul lui Coelho este atat de mare incat a fost decorat cu “Legiunea de Onoare” in Franta si cu premiul “Crystal Award” de catre Forumul Economic de la Davos. In Spania a fost decorat cu Medalia de Aur, in Galitia, decorare inconjurata de numeroase polemici (ce legatura are literatura lui Coelho cu Galitia?)
Inexplicabilul sau succes literar nu a fost obtinut brusc. Cartile sale, lipsite de o definitie clara, au inceput sa fie publicate mai intai de edituri putin literare si treptat au patruns si spre marele public. In Spania, cartile lui au fost publicate mai intai de editura ezoterica “El Obelisco”, apoi sub sigla “Martinez Roca” si in final, ca urmare a popularitatii si vanzarilor, au facut saltul spre “Planeta”, unde exista si “Biblioteca Paulo Coelho”, unde pot fi gasite toate cartile sale.
In Spania, nu cu mult timp in urma, cartile sale au depasit un milion de exemplare vandute, desi sunt inca departe de cele aproape 4 milioane din Franta si cele peste 7 milioane vandute in Brazilia, tara sa de origine.
In ciuda numarului mare de vanzari, relatia sa cu criticii este una conflictuala. Asta deoarece cartile sale (si aici se aseamana cu un alt fenomen sociologic, Antonio Gala) nu rezista la o analiza critica serioasa. Romanele sale sunt monotone, schematice, cu intrigi care abuzeaza de un didacticism simplist, presarat cu mesaje sugestive (preluate parca din niste carti mediocre de auto-ajutorare) si incarcat de o sensibilitate spirituala epidermica.
Literatura slaba
Poate ca secretul imensei sale popularitati se afla, intr-adevar, in covarsitoarea simplitate narativa si argumentativa, care faciliteaza lectura pentru un tip de cititori putin exigenti. Din cartile sale, cu mici exceptii, lipsesc sexul si violenta. Trebuie de asemenea luat in considerare si stilul sau, destul de liric si siropos, incarcat de mesaje filozofice si optimiste despre viata si necesitatea religiei.
Mesajul repetat in toate cartile sale, si mai ales in Alchimistul, cartea sa cea mai emblematica, este ca toti am putea fi mult mai buni, ca nemurirea este ceva aflat in limita posibilitatilor noastre, ca avem dreptul de a ne realiza visele, si ca in orice moment al vietii noastre avem posibilitatea de a fuziona cu Totalitatea, de a realiza uniunea intima a Sufletului nostru cu Lumea.
Aceste mesaje se regasesc in toate cartile sale. Prima a fost publicata la varsta de 40 de ani, “Pelerinul din Compostela” (1987), carte in cheie simbolica despre viziunile ezoterice pe care le-a avut in timpul calatoriei sale pe Drumul lui Santiago, in timp ce facea o serie de teste ezoterice pentru a fi numit cavaler al ordinului RAM (Regnus Agnus Mundi). Actiunea acestei carti se desfasoara in secolul XX, “si conceptele de infern, pacat si demoni nu mai inseamna nimic pentru o persoana cu un minim de inteligenta”, se specifica in carte.
Faima Alchimistului
Mai tarziu publica romanul care i-a adus cea mai mare popularitate, “Alchimistul”, si care condenseaza toata gandirea sa spirituala. Un tanar pastor se intalneste cu un misterios personaj care il face sa traiasca tot felul de experiente supranaturale cu scopul ca visele sale, cu ajutorul intregului Univers, sa devina realitate. Urmeaza apoi “Brida” (1990), “Pe malurile Raului Piedra am stat si am plans” (1994), “Maktub” (1994), “Al cincilea munte” (1996), “Manualul luptatorului luminii” (1997), si “Veronica se hotaraste sa moara” (2000).
In umbra miscarii New Age
In ultima sa carte introduce si cateva elemente din biografia proprie. Iar viata lui Coelho a fost foarte complicata. Se naste in Rio de Janeiro in 1947. In tinerete are probleme serioase cu parintii, care se vad obligati sa il inchida de cateva ori intr-un ospiciu (asta este si tema care e dezvoltata in carte). Compune si texte rock si este director artistic al CBS din Brazilia. De cateva ori intra in conflict cu dictatura militara si este expulzat din tara.
In tinerete isi pierde credinta catolica si patrunde in periculosul paradis artificial propus de cultura hippie. Isi recapata credinta dupa o calatorie la Roma, decizie pe care a o confirma si dupa parcurgerea Drumului lui Santiago.
Dar atunci cand Coelho vorbeste despre credinta catolica sunt necesare clarificari. Este catolic in felul sau, adept al unei religii similare unui cocktail (un sfert si jumatate de catolicism, o jumatate de gandire orientala, o jumatate de sfert de ocultism, iar in rest experiente gnostice si ezoterice). Rezultatul este o religie lipsita de obligatie, similara New Age, care amorteste constiinta, reduce interactiunea cu divinitatea si presupune o escrocherie religioasa periculoasa pe care unii, fara retineri, o admira ca pe o paradigma a religiei noului mileniu.
In ultima sa carte renunta la tonul ezoteric al productiei sale literare pentru a se concentra asupra unui subiect mult mai uman si existential.
Sarmana Veronica
Veronica este o tanara din Slovenia care incearca sa se sinucida. Motivele care o determina sa ia decizia aceasta nu sunt prea clare. Incercarea sa esueaza insa, iar ea este internata intr-un ospiciu. Dar tot ceea ce se intampla in aceasta lume are un sens, ne explica Paulo Coelho. In spital, cu ajutorul doctorilor si pacientilor care ii impartasesc propriile indoieli si temeri, Veronika descopera ca viata are un sens, un scop, ca iubirea transforma totul, ca visurile noastre au un sens.
Ca si in restul romanelor sale, ceea ce conteaza este mesajul, si anume ca intorsaturile vietii schimba dorintele celor mai multi oameni. Un subiect atat de universal este abordat insa cu o superficialitate literara si existentiala, cu personaje de telenovela care se comporta ca niste marionete in mainile unui autor atotstiutor caruia, mai presus de toate, ii place sa accentueze mesajul sau idealist asupra existentei. Dar desi religiosul nu ocupa un loc de frunte, sigur ca el este in centrul a orice, difuzand o spiritualitate incetosata, unde Dumnezeu devine o scuza frumoasa si ambigua pentru ca totul sa aiba sens, ceea ce usureaza calea spre autorealizare si siguranta personala.
Fenomen sociologic
Din punct de vedere literar, putine lucruri se pot spune despre Coelho (daca nu s-au si spus deja). Nu pare a fi un autor care va lasa prea multe urme in istoria Literaturii, desi vanzarile sale sunt de milioane. Mai degraba se pare ca literatura sa si mesajul pseudoreligios sunt un produs elaborat al timpurilor noastre, cand presupusa renastere religioasa s-a transformat in unele cazuri intr-o salata de religii sincretica si haotica. Mistic, guru, vizionar, scriitor, farsor…? Poate ca raspunsul se afla in marketing.
