Experienţa mea personală cu Şcoala Waldorf a fost foarte dezorientantă. În locul unei sistem alternativ de educaţie care să fie progresist şi liberal aşa cum am fost făcută să cred de către personalul şi materialele promoţionale ale şcolii, am descoperit un mediu rigid şi autoritar ce părea înrădăcinat într-o dogmă medievală pe care nu o înţelegeam. Când am făcut efortul de a găsi sensul acestor lucruri, am pus întrebări despre aceste lucruri, am descoperit că profesorii Waldorf erau uimitor de defensivi.
Am fost uluită să ajung la concluzia că educarea copiilor — cel puţin aşa cum folosesc eu termenul “educaţie” — nu părea să fie interesul şi obiectivul cel mai important al şcolii. Dar care era acesta?
Am început să pun întrebări. Ce este Antropozofia? De ce profesorii nu le permit copiilor de la grădiniţă până la clasele de ciclul elementar să folosească creioane negre pentru a desena? De ce elevii folosesc în mod exclusiv timp de atât de mulţi ani tehnica de pictură cu vopsele pe bază de apă? De ce este mitologia predată ca şi cum ar fi istorie adevărată? Unde este drapelul american şi de ce în America şcolile Waldorf nu predau lecţii de educaţie civică? Într-un sistem şcolar care se defineşte pe el însuşi ca fiind “educaţie către libertate,” de ce elevii copiază totul de pe tablă? De ce profesorii Waldorf vorbesc cu o voce ridicată iar indicaţiile către clase le cântă? De ce trebuie ca pereţii grădiniţelor să fie vopsiţi în culoarea “florii de piersic”? De ce este considerată nesănătoasă învăţarea cititului înainte de a împlini 8-9 ani? De ce atât de multe clase au probleme cu huliganismul şi care este politica şcolii faţă de aceasta? De ce profesorii aprind întotdeauna lumănări?
Răspunsurile pe care le-am primit nu erau sincere, iar profesorii mi-au transmis foarte clar că întrebările mele nu sunt binevenite. Mi-au spus, “Dacă înţelegeaţi Antropozofia, n-aţi fi pus acea întrebare.” Totuşi înainte de a ne înscrie copiii ni s-a spus că şcoala Waldorf nu este sectantă iar Antropozofia nu era discutată “în timpul orelor!” Într-un final am fost invitată să plec.
Datorită cercetătorilor pasionaţi din organizaţia PLANS, acum am răspunsuri la toate întrebările mele. Şi chiar la mai multe pe care nici nu m-am gândit să le pun! Dacă informaţiile de pe acest website ar fi fost disponibile acum 9 ani, familia mea ar fi trecut pe lângă uşa celor de la Waldorf, ştiind că natura lor sectantă şi ocultistă nu era deloc ceea ce căutam noi.
din mesajul de întâmpinare a preşedintei PLANS (People for Legal And Nonsectarian Scools. Educationg the public about Waldorf education) de pe site-ul organizaţiei.
