Evreii speră în reabilitarea lui Friedrich Nietzsche, autorul Anticristului, pe care îl consideră un „mare gînditor”. Reabilitarea s-ar datora scandalului iscat de ecologişti şi oameni de cultură pe motivul declanşării lucrărilor de extragere a zăcămintelor de cărbune descoperite recent în zona aflării mormîntului controversatului gînditor.
Autorul articolului de pe www.jewish.ru afirmă că Nietzsche este un mare nedreptăţit şi că faima de părinte al nazismului i-a fost fabricată pe nedrept de interpreţii eronaţi ai operei sale. Principalul vinovat de reputaţia proastă a lui Nietzsche este declarată sora acestuia, Elisabeth, adeptă înflăcărată a fascismului, care a pus lucrările fratelui său la îndemîna conducătorilor Reichului. Nietzsche însuşi o declară pe sora sa: „gîscă antisemită plină de ură”. Ruperea prieteniei cu Wagner este pusă şi ea pe seama vederilor antisemite ale compozitorului.
Articole semnate de autori evrei care încearcă reabilitarea istorică a lui Nietzsche împînzesc internetul. Cred că este suficient să spunem că pe aceeaşi linie se află şi Enciclopedia Evreiască, oferindu-i autorului Anticristului un spaţiu impresionant. Totuşi, toate sursele cercetate de noi folosesc în sprijinul lui Nietzsche acelaşi puţine citate care, pentru cineva care cunoaşte opera gînditorului, sînt irelevante.
Dincolo de aceste replici spuse la supărare, găsite prin scrisori şi dincolo de antipatia sa faţă de orice grupare politică, de altfel ca şi de ideea de grup în general (datorată paranoii sale avansate, care l-a şi ucis), autorul Supraomului este, fără îndoială, un teoretician al rasismului. Supraomul nietzschean nu este o făurire spirituală, ci, pe lîngă toate, este descris în amănunte, precum ar fi „urechile mici”, „picioarele lungi” etc. În sfîrşit, pe lîngă geniul poetic ce-l caracteriza, Nietzsche nu se exprimă deloc metaforic atunci cînd susţine exterminarea fizică a oamenilor “inferiori”.
Din aceste motive scrierile lui Nietzsche au fost interzise, la vremea lor, în Marea Britanie şi alte ţări europene.
Aşadar, este greu de înţeles această admiraţie nestăvilită pe care evreii o arată, brusc, faţă de acest psihopat de geniu, şi totuşi psihopat. Faptul că Nietzsche nu era antisemit nu înseamnă că psihopatia lui extinsă asupra umanităţii capătă o valoare pozitivă. Creştinii, faţă de care Nietszche respiră o ură criminală, numindu-i cu cele mai murdare insulte, ar putea să se simtă lezaţi şi atacaţi de reabilitarea pe care evreii o cer pentu autorul Anticristului.
Odată cu simpatia arătată lui Nietzsche, poziţia evreilor faţă de cărţile denumite de ei “instigatoare la ură”, printre care se numără Evanghelia, apare ca o ironie odioasă.
Fragment din Enciclopedia Evreiască (ediţia rusă)
“Unele aspecte ale filosofiei lui Nietzsche au avut o influnţă vizibilă asupra noii literaturi ivrit, îndeosebi asupra lui M. I. Berdicevski, I. H. Brenner şi Ş. Cernihovski, cît şi asupra unor curente ale Sionismului timpuriu [...] Un adept înflăcărat al lui Nietzsche este şi reprezentantul grupului ultraordox Notarei carta (”paza cetăţii”), A. L. Vaisfish (n. 1929)”.
