Biserica şi Francmasoneria

- Sau de la afurisania francmasoneriei la secularizarea Bisericii -

de Pr. Dan Bădulescu

1. ISTORIC

După izgonirea din rai istoria omului continuă cu cele două ramuri: cea a lui Set (fiii lui Dumnezeu) - binecuvântată şi cea a lui Cain – revendicat, cu dreptate, de francmasoni a fi protopărintele lor. [1] Duhul magic al acestuia şi al seminţiei sale s-a remarcat prin inventarea uneltelor, tehnicii, tehnologiei, artei, instrumentelor. Mason înseamnă propriu-zis zidar; omul de tip cainit se vrea şi el a fi un „zidar”, un „ziditor”, dar nu mai se aseamănă Ziditorului său.

Înrăutăţirea progresivă a seminţiei magice („masonice”) cainite a determinat luarea hotărârii radicale de stârpire (eliminare) fizică prin potopul universal. În urma acestuia supravieţuiesc cei opt inşi: Noe cu fii săi (Sem, Ham şi Iafet) şi soţiile lor, din seminţia setită binecuvântată a drepţilor (religioşii „ortodocşi”).

Dar, contrar ideilor optimiste ale evoluţioniştilor, situaţia se înrăutăţeşte din nou, şi neamurile postdiluviene: semiţii, iafetiţii şi hamiţii cad in idolatrie şi masonerie. Că aşa au stat lucrurile ne dovedeşte momentul zidirii Turnului Babel, unirea neamurilor împotriva lui Dumnezeu:

Facerea Cap XI

1. Şi era tot pământul un rost şi un glas la toţi.
2. Şi fu după ce au purces ei de la răsărit, aflară câmp în locul lui Senaar şi locuiră acolo.
3. Şi zise om cătră vecinul său: „Veniţi să facem cărămizi şi să le ardem în foc”. Şi le fu lor cărămida în loc de piatră, şi varul le era lutul.
4. Şi ziseră: „Veniţi să ne zidim nouă cetate şi turn căruia vârful va fi până în cer, şi vom face nouă nume mai nainte decât ne vom risipi pre faţa a tot pământul”.
5. Şi pogorî Domnul a vedea cetatea şi turnul carele l-au zidit fiii oamenilor.
6. Şi zise Domnul: „Iată, un neam şi un rost tuturora, şi aceasta au început a face. Acum nu va lipsi dintru dânşii toate câte vor apuca a face.
7. Veniţi şi, pogorând, să turburăm acolo limbile lor, pentru ca să nu audă fiecare glasul aproapelui său”.
8. Şi-i risipi pre dânşii Domnul de acolo preste faţa a tot pământul, şi potoliră a face cetatea şi turnul.
9. Pentru aceea s-au chemat numele ei Turburare [2], pentru că acolo au turburat Domnul rosturile a tot pământul şi de acolo au risipit pre dânşii Domnul preste faţa a tot pământul.”

Interesant este faptul că francmasonii nu fac de obicei nici o referire la acest moment crucial al istoriei omenirii. În loc de aceasta se face o trecere la alt moment important din istoria construcţiilor: Templul Regelui Solomon.

Originile societăţilor francmasonice sunt destul de greu de trasat cu siguranţă, cronologia prezentând fluctuaţii semnificative. Totuşi, pentru apariţia francmasoneriei moderne speculative se propune ca dată secolul XVII şi ca loc Scoţia.

Francmasoneria operativă – breslele de zidari constructori de catedrale, aveau o organizare în mare parte secretă, bazată pe un „crez” filosofic comun, cum ar fi cel mai timpuriu care s-a păstrat, datat în jurul anului 1400 numit The Old Charges, o scriere ermetico-moralistă. Doctrina francmasoneriei se bazează pe o mitologie proprie, fiind legată de Egipt şi Templul lui Solomon.

Templu francmasonic din Santa Cruz

III Regi, Cap. V

1. Şi trimise Hiram, împăratul Tirului, slugile lui către Solomon, pentru că au auzit că pre el au uns întru împărat în locul lui David, tătâne-său, căci iubind era Hiram pre David toate zilele.
2. Şi a trimis Solomon cătră Hiram, zicând:
3. „Tu ştii pre tată-meu, David, că nu putea ca să zidească casa numelui Domnului Dumnezeului meu, de către faţa [3] războaielor ce l-au încunjurat pre el până i-au dat Domnul pre ei sub urmele picioarelor lui.
4. Şi acum au odihnit Domnul Dumnezăul meu mie, pre împrejur nu este hiclean, nu iaste tâmpinare rea.
5. Şi iată, eu zic să zidesc casă numelui Dumnezăului meu, în ce chip au grăit Domnul cătră David, tatăl meu, zicând: „Fiul tău, pre care voi da în locul tău pre scaunul tău, acesta va zidi casa numelui Meu”.
6. Şi acum porunceşte şi să-mi taie lemne din Liban. Şi iată, robii mei, împreună cu robii tăi, şi simbria lucrului tău da-voi ţie, după toate câte vei zice; căci tu ştii că nu este la noi ştiind lemne a tăia, precum sidonenii”.
7. Şi fu după ce înţelese Hiram cuvintele lui Solomon, se bucură foarte şi zise: „Blagoslovit Dumnezeu astăzi, Care au dat lui David fecior înţelept preste norodul cel mult acesta”.
8. Şi au trimis Hiram către Solomon, zicând: „Auzit-am de toate care ai trimis către mine. Eu voi face toată voia ta la lemne de cedru şi de pefcu [4].
9. Robii mei le vor pogorî pre ele de la Liban la mare şi eu le voi pune pre ele plute, din locul care vei trimite către mine; şi le voi scutura pe ele acolo şi tu le vei ridica. Şi vei face voia mea, ca să dai pâine casii mele”.
10. Şi era Hiram dând lui Solomon cedri şi pini şi toată voia lui.
11. Şi Solomon a dat lui Hiram 20 000 de cori [5] de grâu şi mahil [6] casei lui şi 20 000 de veth [7] de untdelemn pisat; într-acest chip da Solomon lui Hiram pre an.
12. Şi Domnul au dat înţelepciune lui Solomon, în ce chip au grăit lui. Şi era pace întru mijlocul lui Hiram şi întru mijlocul lui Solomon, şi puseră făgăduinţa întru mijlocul lor.

Reproducem în continuare pasaje din Sfânta Scriptură spre a limpezi aspectele întunecoasei mitologii francmasonice legate de personajul Hiram, asimilat intr-un fel lui Osiris. Dar nimic de acest fel în Cartea sfântă:

Cap. VII

1. Şi a trimis împăratul Solomon la Tir şi au luat pre Hiram de la Tir,
2. Fecior unii femei văduve, şi acesta din felul lui Neftalim, şi tatăl lui, om tirian, meşter de aramă şi plin de meşteşug şi de pricepere şi cunoştinţă a face tot lucrul cu aramă. Şi să duse către împăratul Solomon şi au făcut toate lucrurile.
3. Şi au topit pre cei 2 stâlpi la elamul [8] casii, şi 18 coţi înălţimea stâlpului, şi împrejurul 14 coţi împrejura pre el, şi grosimea stâlpului, de 4 degete săpăturile, şi aşa stâlpul al doilea.
4. Şi doao glăvânţe [9] deasupra au făcut să le dea preste capetele stâlpilor, vărsătură de aramă; de 5 coţi înălţimea unii glăvânţe şi 5 coţi înălţimea glăvânţei a doua.
5. Şi au făcut două mreje, ca să acopere glâvânţa stâlpilor, şi mreajă la o glăvânţă şi mreajă la glâvânţa a doua; şi lucru spânzurat, două rânduri de rodii [10] de aramă mrejite, lucru spânzurat, rând preste rând, şi aşa au făcut la a doua glăvânţă.
6. Şi glăvânţe preste capetele stâlpilor, lucru de crin, după elam, de 4 coţi.
7. Şi polimar [11] preste amândoi stâlpii, şi deasupra coastelor [12] bold [13], şi de rodii 200 de rânduri preste căpeţeaua [14] a doua.
8. Şi s-au pus stâlpii lui elam al Bisericii şi au pus un stâlp şi au numit numele lui Iacum [15] şi au pus stâlpul al doilea şi i-au numit numele lui Voloz [16].
9. Şi preste capetele stâlpilor, lucru de crin; şi să săvârşi lucrul stâlpilor.

Arhitectura Sfântului Templu din Ierusalim a fost preluată de nesfânta masonerie cu simbolistica minţilor căzute ale „fraţilor arhitecţi”: „De fiecare parte a uşii se află o coloană goală, din bronz, având un capitol suportând rodii întredeschise. Pe trunchiul coloanei din stânga de la intrare, adică coloana aflată la nord, se găseşte litera J (de la Jakin) pe cea a coloanei din dreapta, sau la miază-zi, se află litera B (de la Boaz). [17]”

Cu timpul masoneria operativă este înlocuită de masoneria speculativă ai cărei membri provin la început din rândurile burgheziei scoţiene şi engleze având ca reprezentanţi pe scoţianul William Schaw (1550-1602) şi pe astrologul britanic Elias Ashmole (1617-1692), iniţiat în anul 1646.

2. VARIANTE. REPREZENTANŢI.

Fiind rodul intrigilor omeneşti, masoneria cunoaşte o serie întreagă de variante, rituri, „acceptate”, „regulate” sau tot soiul de dizidente. De aceea, socotim suficient în iconomia lucrării noastre a descrie ca exemplu ritualurile de iniţiere în masoneria suedeză:

GRADUL I Discipolul Sf. Ioan
Acesta este primul grad, care are un ritual de debut, din care fac parte săbii, bastoane şi altele. Viitorul discipol este legat la ochi şi răspunde la unele întrebări. Are loc jurământul de tăcere, iar maestrul de ceremonie spune că acela care încalcă jurământul va fi înfăţişat unui tribunal competent… Discipolul trebuie să răspundă acum la întrebarea: «Eşti gata să-ţi amesteci sângele cu cel al confraţilor?» şi maestrul care face iniţierea bate de trei ori într-un compas îndreptat spre inima neofitului…

GRADUL III Maeştrii Sf. Ioan
Localul va fi o capelă mortuară întunecată. În mijlocul camerei se află un coşciug iar pe capacul acestuia se află un cap de mort. Pe altar se află o Biblie, un craniu şi două oase de mort încrucişate. Acum are loc o înmormântare rituală. Cel ce va deveni maestru al Sf. Ioan se întinde în coşciug şi este purtat în sunete de muzică mortuară. Se mai introduce şi o altă noţiune de către maestru: «Mac-Benac», ceea ce înseamnă «carnea se desprinde de pe oase», sau cu alte cuvinte «corpul a început să se descompună». Maestrul spune «memento mori». O mistrie atârnă de o panglică albastră pe şorţul maestrului Sf. Ioan.

GRADELE IV-V Discipolii sau confraţii Sf. Andrei
…Cel care va fi discipol sau confrate în loja Sf. Andrei este expus acum unei noi incursiuni simbolice pe tărâmul morţii. El merge singur printr-un coridor decorat cu capete de mort şi oase. În final, maestrul îndreaptă pumnalul ritual către ochiul drept al neofitului, apoi către gura acestuia.

GRADUL VI Maeştrii Sf. Andrei
Pe altar se află se află Biblia, o lampă, trei sfeşnice cu trei braţe şi un craniu de mort pe două oase încrucişate. Într-o cameră alăturată, pe podea, se află un coşciug. Discipolul devine aici maestru al Sf. Andrei. I se leagă o panglică la gât şi maestrul deputat spune: «Pe baza angajamentelor făcute de tine, te leg cu această panglică aurită legământului, astfel încât, după terminarea probei să devii o verigă din inseparabilul nostru lanţ frăţesc.»…

GRADUL VIII Cavaler Templier
Pentru acela care este numit cavaler templier se deschide o lume mult mai largă, care este necunoscută celor de grade inferioare. Ordinul are o capelă proprie. Pentru ritualul de grad VIII, în camera de pregătire se află o masă cu o Biblie deschisă. Acolo sade maestrul de ceremonii care deţine un formular cu 9 angajamente pe care aspirantul trebuie să le semneze… În marea sală a capelei, altarul este îmbrăcat în negru. Cosciugul este acoperit cu o pânză neagră cu margine de aur. Pe aceasta este cusută o cruce roşie. Cel ce va deveni Cavaler Templier sau mai complet, «Mult Strălucitor Cavaler al Ordinului Templierilor al Domnului nostru Isus Cristos sfânt şi sărac» se va îmbrăca dinainte în armură de cavaler…

GRADUL IX Gradul Luminii
Pentru ritualul de gradul IX este nevoie de mai multe încăperi: camera de pregătire, camera capitoliului, camera albă şi camera de curăţire. Toţi cavalerii ordinului poartă haine albe şi pumnale…

GRADUL X:1 şi X:2. Gradul Secret
Gradul al zecelea este împărţit în două: unul deschis, cunoscut, X:1, şi altul care, până în prezent este strict secret, X:2, respectiv Legământul intern, care necesită ritualuri de sânge. Ceremonia pentru X:1, cuprinde angajamente şi proceduri simbolice, maestrul de ceremonii bate în altar şi toţi cei de fată pornesc în procesiune către capelă, iar acolo un preot conduce un ritual cu frângerea pâinii. Înaintea ceremonialului pentru gradul X:2 se aminteşte solicitantului jurământul făcut de acesta încă de la gradul I asupra amestecului de sânge, iar apoi acesta va trebui să-l exercite. Un preot ia cupa ordinului în care se află vin. Înainte, cel care voia să fie primit se tăia la degetul mare de la mâna dreaptă şi picura sânge în cupă. Astăzi, acest lucru se face doar simbolic. Conform ritualului, preotul ia şi aduce o cupă de cristal cu sânge vechi, al fraţilor deja primiţi, şi lasă doar trei picături să se amestece cu vinul cel roşu din cupa Ordinului. Preotul citeşte ceva din Biblie şi invită pe aspirant să bea din amestecul de vin cu sânge. Apoi bea şi preotul însuşi şi trimite amestecul de vin cu sânge şi celorlalţi confraţi ce se află în jurul altarului.

GRADUL XI Gradul de maestru Templier
Acest grad este de fapt o funcţie care decernează titlul de “Mult Iluminat Frate Cavaler” şi comandor al Crucii roşii. În timpul ceremoniei, cosciugul se află în mijlocul sălii înconjurat de 81 de lumânări aprinse. Maestrul cel mare deschide adunarea, un preot conduce rugăciunea şi cântările de psalmi. Cavalerul care va fi primit în noul grad este adus în sală îmbrăcat în mantie albă, iar ceremonialul are multe similitudini cu hirotonirea de preoţi sau călugărirea din biserica romano-catolică…” [18]

3. REPREZENTANŢI

Pe reţeaua internet se pot accesa mai multe documente legate de prezentarea unor figuri marcante ce au făcut sau fac parte din masonerie. Iată un extras de acest gen:

Lista Francmasonilor renumiţi:

PREŞEDINTI S.U.A: George Washington, James Monroe, Andrew Jackson,… Theodore Roosevelt,… Franklin D. Roosevelt, Harry S. Truman, Lyndon B. Johnson, Gerald R. Ford.

LIDERI POLITICI: Winston Churchill, Simon Bolivar,… Benito Juarez, Edward VII, George VI,… Pandit Nehru, Lajos Kossuth,… Giuseppe Mazzini, Eduard Benes,… Regele Hussein al Iordaniei, Yasser Arafat, Francois Mitterand, Helmut Kohl, Gerhard Shroeder, Tony Blair, Yikzak Rabbin, Cecil Rhodes,… Benjamin Franklin,… Rev. Jesse Jackson,… Robert Dole,… Al Gore, Printul Phillip, Zbigniew Brzezinski, Lordul Peter Carrington, Andrew Carnegie, W. Averell Harriman, Henry Kissinger,… Robert McNamara.

ARTIŞTI: W.A. Mozart, Leopold Mozart, Ludwig van Beethoven, Jean Sibelius, Franz Liszt, Josef Haydn,… Richard Wagner,… George Gershwin,… Count Basie, Louise Armstrong, Nat King Cole, Giacomo Meyerbeer,… John Wayne,… Clarke Gable,… Ernest Borgnine, Oliver Hardy,… Walt Disney, Duke Ellington, Douglas Fairbanks, Leonardo da Vinci,… Bob Hope, Harry Houdini, Al Jolson,… Harold C. Lloyd,… Ronald Reagan,… Peter Sellers, William Shakespeare,… Cecil B. DeMille.

MAGNAŢI AI FILMULUI: Jack Warner, Louise B. Mayer (MGM), Darryl F. Zanuck (20th Century Fox)

INDUSTRIE, COMERŢ, FINANŢE: Henry Ford,… Walter P. Chrysler,… Pehr G. Gyllenhammar (Volvo), Percy Barnevik (ABB), André Citroën, Samuel Colt (Colt revolver),… familia Rockefeller, familia Rothschild, King C. Gillette (lame de ras), Charles C. Hilton (Hilton hotels), Sir Thomas Lipton (Tea),… Ransom E. Olds (Oldsmobile), David Sarnoff (părintele televiziunii),… Edgar Bronfman Jr. (Seagram Whiskey), Rich DeVos (Amway), Alan Greenspan (Fed. Reserve), Giovanni Agnelli (FIAT), Peter Wallenberg (SE-Bank Sweden)

AVENTURIERI: Charles A. Lindbergh,… Roald Amundsen, Amiralul Richard Byrd,… Casanova, William “Buffalo Bill” Cody, Davy Crockett,…

FILOSOFI: Johann Wolfgang von Goethe, Gotthold E. Lessing, Voltaire

ASTRONAUŢI: Buzz Aldrin, Neil Armstrong, Leroy Gordon Cooper,… Edgar D. Mitchell,… John Glenn

SCRIITORI: Mark Twain, Sir Walter Scott, Rudyard Kipling, Robert Burns,… Heinrich Heine,… Alexander Puşkin, Sir Arthur Conan Doyle, Jonathan Swift, Oscar Wilde, Jules Verne, H.G. Wells, Robert Burns, Carlo Collodi (Pinocchio), Edward Gibbon,… Rudyard Kipling,… Lewis Wallace (Ben Hur), Alexander Pope

ŞTIINŢĂ: Carl Sagan, Hans C. Orsted, J.J Frk. von Berzelius,… Albert Abraham Michelson (viteza luminii),… C.F.S. Hahnemann (homeopatia),… Alexandre Gustave Eiffel,… Joseph Ignance Guillotin (inventatorul ghilotinei),… Franz Anton Mesmer (hipnotismul), Albert Einstein, A.J. Sax (saxophone)

DIVERSI: Frederic A. Bartholdi (Statuia Libertătii), Daniel Carter Beard (fondatorul Boy Scouts),

EDUCATIE: Leland Stanford (Railroads & Stanford University)

LIDERI RELIGIOŞI: Billy Graham, Rev. Jesse Jackson,… Joseph Smith (fondatorul Mormonilor),… Brigham Young (al doilea lider Mormon),… Aleister Crowley (Satanist), Gerald B. Gardner (Wiccan), Wynn Westcott (Golden Dawn)

ORGANIZAŢII: Jean Henry Dunant (Crucea Roşie), Melvin Jones (Lions Int.), Giuseppe Mazzini (Iluminati Italiei), Albert Pike (Ku Klux Klan)

SERVICII SECRETE: Edgar Hoover. [19]

Lista de mai sus este desigur greu de verificat în totalitate, iar numele sunt înşiruite aleatoric.

Creştinul ortodox nu se va impresiona de răsunătoarele nume de mai sus, ştiind bine că în Împărăţia lui Dumnezeu altele vor fi criteriile şi judecăţile Sale. Iar ceea ce pare a fi realizare şi slavă intru propăşirea şi fericirea omenirii va fi găsit ca trăgând uşor la cântar…

Ceremonie francmasonica de initiere din sec. XVIII

4. POZIŢIA BISERICII. HOTĂRÂRILE BISERICII ORTODOXE PRIVITOARE LA MASONERIE: CIPRU, GRECIA. ROMÂNIA

Nu trebuie să uităm că fenomenul masonic a pătruns şi în spaţiul ortodox. În secolul al XIX-lea Biserica Ortodoxă a reacţionat cu asprime, osândind francmasoneria într-o seamă de documente, dintre care amintim:

AFURISANIA ÎMPOTRIVA MASONERIEI DATĂ DE CĂTRE CIPRIAN, ARHIEPISCOPUL CIPRULUI (1815)

„Prin urmare, spunem că, oricine fiind îmbrăcat în sfintele vesminte cu epitrahil şi omofor, şi un astfel de om vă va bine vesti vouă o altă Evanghelie afară de ceea ce am bine vestit vouă, măcar de ar fi şi Înger din cer, anatema să fie. (Galateni, I, 8-9) [20] Deci, oricâţi se alătură cu grăbire acestei slujbe drăceşti şi nelegiuite a francmasoneriei, şi toţi cei ce ii urmează în mândria şi rătăcirea lor, să fie afurisiţi şi daţi anatemei de către Tatăl, Fiul şi Sfântul Duh. După moarte, ei nu vor avea parte de iertare şi dezlegare. Suspinând şi tremurând, precum Cain, vor fi ei asupra pământului. (Facere IV, 14) .[21] Pământul se va deschide şi ii va înghiţi ca pe Dathan şi Aviron (Numeri XVI, 31-32) [22]. Urgia lui Dumnezeu va fi asupra capetelor lor, şi partea lor cu Iuda vânzătorul. Îngerul Domnului ii va izgoni cu sabia de foc, şi, până la sfârşitul vieţii lor, nimic nu vor dobândi. Fie ca lucrările şi meşteşugurile lor să fie blestemate şi să se înece intr-un nor de praf, ca o arie de treierat în miezul verii. Şi toţi cei ce vor stărui în răutatea lor vor avea parte de o atare răsplată. Dar toţi cei ce vor ieşi din mijlocul lor şi se vor deosebi, şi vor scuipa urâcioasa lor erezie, şi se vor lepăda de blestemata lor mândrie, unii ca aceştia vor primi plata zelotului Fineas; adică vor fi binecuvântaţi şi iertaţi de către Tatăl, Fiul şi Sfântul Duh, Treimea cea singură neamestecată şi nedespărţită, Unul Dumnezeu în fiinţă, şi de către noi, smeriţii Săi slujitori.”(Declaraţia lui Ciprian, Arhiepiscopul Ciprului. Cipru, 2 februarie, 1815)

Francmasonii nu s-au cutremurat de această afurisanie şi au continuat lucrarea lor de aducere a duhului cainit în spaţiul răsăritean ortodox, începând cu anul masonic 1848. Se cunosc acţiunile lor de modernizare a statelor din această zonă, printre care şi România. Are loc o slăbire tot mai accentuată a duhului tradiţional ortodox, şi înlocuirea lui cu cel secularizat, importat din lojile apusene franceze.

Ceea ce este cel mai grav, este faptul că masonii au pătruns în Biserică, şi nu numai în compartimentul laic: „Iată aici, în cartea fratelui Dan A. Lăzărescu, Românii în francmasoneria universală, pe care a editat-o Centrul Naţional de Studii Francmasonice [23] - da, există şi aşa ceva - aveţi o listă de ierarhi ai Bisericii Ortodoxe Române:

- arhimandritul Gherasim de la Mitropolia Moldovei [24], cel care traduce Taina francmasonilor [25] la 1787;
- episcopul Melchisedec Ştefănescu [26], al cărui rol în lupta pentru Unire la 1859 este arhicunoscut, ministru în guvernul Kogălniceanu, apărător al autocefaliei Bisericii Române fată de Patriarhia de la Constantinopol;
- arhiereul Filaret Scriban [27], profesor de teologie la Universitatea din Iaşi, luptător pentru Unire, deputat şi senator în Parlamentul tării;
- episcopul-cărturar Gherasim Clipa [28], care la cumpăna dintre veacurile XVIII şi XIX, strânge în jurul lui o adevărată scoală de călugări cărturari-francmasoni;
- episcopul Amfilohie Hotineanul [29], autor de manuale [30] şcolare;
- mitropoliţii Leon Gheuca [31], Dionisie Lupu [32], Atanasie Stoianescu [33] sau, mai aproape de zilele noastre, Irineu Mihălcescu [34].

Să nu-l uităm şi pe traducătorul Bibliei, părintele-scriitor Gala Galaction [35].

Se spune acelaşi lucru chiar şi despre primul Patriarh al Bisericii Ortodoxe Române, Miron Cristea [36], fost regent în timpul minoratului regelui Mihai.” [37]

Dacă pentru francmasoni cei de mai sus reprezintă o legimitate onorabilă, nu acelaşi lucru se întâmplă în cadrul Bisericii.

Secolul XX a dus la o confruntare de mari proporţii şi o creştere a activităţii masoneriei internaţionale. Biserica Ortodoxă continuă să sufere de pe urma acestei mari încercări.

În anul 1933 a fost rândul Bisericii Greciei să se pronunţe asupra masoneriei:

DECLARAŢIE OFICIALĂ A BISERICII GRECIEI PRIVIND MASONERIA (1933) [38]

Episcopii Bisericii Ortodoxe a Greciei în şedinţa din 12 octombrie 1933, s-au ocupat de studierea şi examinarea societăţii secrete internaţionale - Francmasoneria. Au ascultat cu atenţie expunerea introductivă a Comisiei celor patru episcopi ce au alcătuit-o din însărcinarea primită de la Sfântul Sinod în precedenta sa şedinţă; de asemenea poziţia Facultăţii de Teologie a Universităţii din Atena şi în mod special părerea în această problemă a profesorului Panag Bratsiotis. De asemenea au luat în considerare informaţiile asupra acestei chestiuni apărute în Grecia sau în străinătate.

“Francmasoneria nu este o societate filantropică sau o scoală filosofică, ci constituie un sistem mistagogic ce aminteşte de vechile credinţe păgâne din care provine şi a căror continuare şi rod este. Acest lucru nu este numai recunoscut de membrii proeminenţi ai lojelor, ba ei chiar declară acest lucru cu mândrie, afirmând literal: “Francmasoneria reprezintă supravieţuirea credinţelor antice şi poate fi numită păstrătoarea lor”; “Francmasoneria izvorăşte din misterele egiptene”; “umilul atelier al Lojei Masonice nu reprezintă altceva decât peşterile şi întunericul cedrilor Indiei, necunoscutele adâncuri ale Piramidelor, criptele măreţelor temple ale lui Isis; în misterele greceşti ale Masoneriei, mergând pe strălucitoarele drumuri ale înţelepciunii deschise de marii iniţiaţi Prometeu, Dionisos şi Orfeu, se află formularea eternelor legi ale universului!” Această legătură intre Masonerie şi vechile credinţe idolatre este mărturisită de toate ritualurile ce sunt interpretate în timpul iniţierilor. Ca şi în ritualurile vechilor credinţe idolatre unde viata şi moartea zeului erau imitate, în această repetare imitativă a zeului, iniţiatul murind o dată cu moartea patronului cultului, care întotdeauna era o persoană mitologică personificând Soarele sau natura care moare iarna şi învie primăvara, tot astfel se întâmplă şi în cea de-a treia treaptă a iniţierii în Masonerie, când este repetată moartea lui Hiram – patronul Masoneriei, repetare în care iniţiatul este supus aceloraşi lovituri, cu aceleaşi instrumente şi în aceleaşi zone ale corpului ca şi Hiram. După cum mărturiseşte un important francmason, Hiram este “ca şi Osiris, ca şi Mithra, ca şi Bachus una din personificările Soarelui.” Astfel Masoneria este, cum s-a şi recunoscut, o religie foarte diferită, separată şi străină de credinţa creştină. Acest lucru este arătat fără nici o îndoială de faptul că ea are propriile-i temple cu altare pe care slujitorii lor le numesc “ateliere ce nu pot avea mai putină istorie şi sfinţenie decât Biserica” şi le caracterizează ca fiind temple ale virtuţii şi înţelepciunii unde Fiinţa Supremă este adorată şi unde este învăţat adevărul. Îşi are propriile ceremonii religioase, ca ceremonia adoptării - botezul masonic, ceremonia recunoaşterii conjugale - căsătoria masonică, ritualul morţii, consacrarea templului masonic şi altele. Îşi are propriile iniţieri, propriul ceremonial ritual, are ordine ierarhică proprie şi o disciplină bine întemeiată. Din existenta agapelor masonice, a sărbătoririi solstiţiilor de vară şi de iarnă se poate concluziona că Masoneria este o religie fiziolatră (adorarea naturii). Este adevărat că la prima vedere Francmasoneria se împacă cu oricare altă religie pentru că nu dă nici o importantă religiei căreia iniţiatul ii aparţine. Acest lucru se explică prin caracterul sincretic pe care îl posedă, chiar acest caracter dovedind că ea îşi are rădăcinile în vechile credinţe idolatre care acceptau spre iniţiere pe adoratorii oricăror alţi zei. Dar ca şi credinţele idolatre, înciuda aparentului caracter de tolerantă şi acceptare a zeilor străini, prin acest caracter sincretic subminează şi treptat zdruncină încrederea în celelalte religii astfel încât Francmasoneria, care încearcă să înglobeze treptat întreaga omenire şi care promite perfecţiunea morală şi cunoaşterea adevărului, astăzi vrea să se ridice în poziţia unei super-religii, privind la celelalte religii (neexceptând creştinismul) ca fiindu-i inferioare. Astfel induce adepţilor săi ideea că numai în lojele masonice se taie şi se şlefuieşte piatra cea necuprinsă şi neînţeleasă. Şi faptul că numai Francmasoneria creează o fraternitate excluzând orice alte legături (ce sunt considerate de Masonerie ca fiind inferioare, chiar când e vorba de Biserica creştină) dovedind fără tăgadă pretenţiile sale de supra-religie. Aceasta înseamnă că, prin iniţierea masonică, creştinul ajunge frate cu musulmanul sau cu budistul, în timp ce creştinul neiniţiat în Masonerie devine pentru el un străin. Pe de altă parte, Francmasoneria prin continua exaltare a cunoaşterii şi prin încurajarea liberei cugetări “nepunând nici o stavilă căutării adevărului” (după cum afirmă în Constituţia şi riturile sale), şi chiar mai mult, prin adoptarea aşa-zisei etici naturale se arată a fi în opoziţie totală cu religia creştină. Creştinismul propovăduieşte credinţa înainte de toate, îngrădind raţiunea omenească cu graniţele trasate de revelaţia dumnezeiască, conducând la sfinţenie prin mijlocirea harului dumnezeiesc. Cu alte cuvinte, Creştinismul fiind o religie a revelaţiei, cu dogmele şi adevărul său, cere mai înainte de toate credinţă şi îşi întemeiază morala pe harul dumnezeiesc; francmasoneria acceptă numai adevărul natural şi aduce adepţilor săi libera cugetare şi investigarea realităţii numai cu ajutorul raţiunii. Îşi bazează morala numai pe forţele naturale ale omului şi are numai scopuri omeneşti. Incompatibilele contradicţii dintre Creştinism şi Francmasonerie sunt clare. Este firesc faptul că diferite denominaţiuni creştine au luat poziţie împotriva Francmasoneriei. Nu numai Biserica Catolică, pentru propriile-i motive, a înfierat prin numeroase enciclice papale mişcarea masonică, ci şi comunităţile luterane, metodiste sau presbiteriene au declarat-o ca fiind incompatibilă cu creştinismul. Mai mult ca oricare, Biserica Ortodoxă, păstrând în integralitatea sa tezaurul credinţei creştine, i s-a împotrivit de fiecare dată când chestiunea Francmasoneriei a fost ridicată. De curând, Comisia Inter-Ortodoxă, întrunită la muntele Athos şi la care au luat parte reprezentanţii tuturor bisericilor autocefale ortodoxe, au caracterizat Masoneria ca fiind “un sistem anticreştin, subversiv”. Adunarea Episcopilor greci în şedinţa mai sus menţionată a ascultat şi a acceptat următoarele concluzii care au fost formulate pe baza cercetărilor şi a discuţiilor de către Prea Sfinţia Sa Arhiepiscopul Hrisostom al Atenei:

Francmasoneria nu poate fi compatibilă cu creştinismul atâta timp cât ea rămâne o organizaţie secretă acţionând şi propovăduind în ascuns, glorificând raţionalismul. Francmasoneria acceptă în rândurile membrilor săi nu numai creştini ci şi iudei şi musulmani. Ca urmare, clerului nu-i poate fi permis să facă parte din această organizaţie. Orice cleric care o va face trebuie depus. Este absolut necesar să fie atrasă atenţia acelora care au intrat în Masonerie fără gânduri ascunse şi fără să se fi lămurit ce este într-adevăr Masoneria, să rupă orice legătură cu ea, creştinismul fiind singura religie care învaţă adevărul absolut şi care satisface intru totul nevoile morale şi religioase ale omului. În unanimitate şi într-un singur glas episcopii Bisericii Greciei au aprobat cele spuse şi declară că toţi fiii credincioşi ai Bisericii trebuie să se ferească de Francmasonerie. Cu nestrămutată credinţă în Domnul nostru Iisus Hristos întru care avem răscumpărarea, prin sângele Lui şi iertarea păcatelor dupre bogăţia darului Lui, pre care l-a prisosit întru noi, intru toată înţelepciunea şi priceperea (Efeseni I, 7-8 [39]) întru adevărul revelat de El şi propovăduit de Apostoli, nu prin cuvinte înţelepte ci împărtăşindu-ne din Sfintele Taine prin care suntem curăţaţi şi mântuiţi spre viată veşnică, nu trebuie să decădem din harul lui Hristos devenind părtaşi la închinarea păgânească. Este împotriva firii să aparţii lui Hristos şi în acelaşi timp să cauţi uşurare şi perfecţiune morală înafara Lui. Acestea fiind spuse, toţi cei care au luat parte la iniţierile masonice, de acum trebuie să rupă orice legătură cu lojele şi activităţile masonice, asigurându-se astfel de reînnoirea legăturilor, slăbite de ignorantă, cu Dumnezeul şi Mântuitorul nostru. Adunarea Episcopilor Bisericii Greciei aşteaptă cu dragoste acest lucru de la cei iniţiaţi în loje, fiind încredinţată că mulţi dintre ei au primit iniţierea masonică neştiind că prin aceasta ei au trecut la altă religie, ci au făcut-o din ignoranţă crezând că nu au făcut nimic potrivnic credinţei părinţilor lor. Încredinţându-i dragostei, şi în nici un caz ostilităţii sau adversităţii fiilor credincioşi ai Bisericii, Adunarea Episcopilor îi îndeamnă să i se alăture în rugăciune ca Domnul Iisus Hristos Calea, Adevărul şi Viata să-i lumineze şi să-i întoarcă la adevărul de care prin ignoranţă s-au depărtat.

Stimulaţi de acest context, dar şi de către adevărul de credinţă, sinodalii noştri au ieşit în faţa naţiunii cu o declaraţie de condamnare a masoneriei, şi aceasta deşi capii statului şi Bisericii din acel timp, regele Carol al II-lea şi patriarhul Miron Cristea aveau mari afinităţi cu instituţia în cauză.

B.O.R. ŞI FRANCMASONERIA

Temei Nr. 785/1937. Î.P.S. Mitropolit Nicolae al Ardealului, dă citire referatului cu studiul asupra francmasoneriei, ce i s-a cerut de Sf. Sinod încă din anul 1934.

Sf. Sinod însuşindu-şi concluziile din referat hotărăşte:

I. Biserica osândeşte Francmasoneria ca doctrină, ca organizaţie şi ca metodă de lucru ocultă şi în special pentru următoarele motive:

1. Francmasoneria învaţă pe adepţii ei să renunţe la orice credinţă şi adevăr revelat de Dumnezeu, îndemnându-i să admită numai ceea ce descoperă cu raţiunea lor. Ea propagă astfel necredinţa şi lupta împotriva creştinismului ale cărui învăţături sunt revelate de Dumnezeu. Vânând pe cât mai mulţi intelectuali să şi-i facă membri şi obişnuindu-i pe aceştia să renunţe la credinţa creştină, Francmasoneria ii rupe de la Biserică, şi având în vedere influenta însemnată ce o au intelectualii asupra poporului, e de aşteptat ca necredinţa să se întindă asupra unor cercuri tot mai largi. În faţa propagandei anticreştine a acestei organizaţii, Biserica trebuie să răspundă cu o contrapropagandă.

2. Francmasoneria propagă o concepţie despre lume panteist-naturalistă, reprobând ideea unui Dumnezeu personal deosebit de lume şi ideea omului ca persoană, deosebită, destinat nemuririi.

3. Din raţionalismul şi naturalismul său, Francmasoneria deduce în mod consecvent o morala pur laică, un învăţământ laic, reprobând orice principiu moral „heteronom” şi orice educaţie ce rezultă din credinţa religioasă şi din destinaţia omului la o viată spirituală eternă. Materialismul şi oportunismul cel cras în toate acţiunile omului, este concluzia necesară din premisele Francmasoneriei.

4. În lojile francmasone se adună la un loc evreii şi creştinii şi Francmasoneria susţine că numai cei ce se adună în lojile ei cunosc adevărul şi se înalţă deasupra celorlalţi oameni. Aceasta însemnează că creştinismul nu dă nici un avantaj în ce priveşte cunoaşterea adevărului şi dobândirea mântuirii membrilor săi. Biserica nu poate privi impasibilă cum tocmai duşmanii de moarte ai lui Hristos să fie consideraţi intr-o situaţie superioară creştinilor din punct de vedere al cunoaşterii adevărurilor celor mai înalte şi al mântuirii.

5. Francmasoneria practică un cult asemănător celui al misterelor precreştine. Chiar dacă unii adepţi nu dau nici o însemnătate acestui cult se vor găsi multe spirite mai naive asupra cărora acest cult să exercite o oarecare forţă quasi-religioasă. În orice caz prin acest cult Francmasoneria vrea să se substitue oricărei alte religii, deci şi creştinismului.

În afară de motivele acestea de ordin religios Biserica mai are în considerare şi motive de ordin social când întreprinde acţiunea sa contra Francmasoneriei.

6. Francmasoneria este un ferment de continuă şi subversivă subminare a ordinei sociale prin aceea că îşi face din funcţionarii Statului, din ofiţeri, unelte subordonate altei autorităţi pământeşti decât aceleia care reprezintă ordinea stabilită vizibil. Ii face unelte înmâna unor factori neştiuţi încă nici de ei, având să lupte pentru idei şi scopuri politice ce nu le cunosc. E o luptă nesinceră, pe la spate; niciodată nu există siguranţă în viaţa Statului şi în ordinea stabilită. E o luptă ce ia în sprijinul ei minciuna şi întunericul. Împotriva jurământului creştinesc pe care acei funcţionari l-au prestat Statului, ei dau un jurământ păgânesc.

7. Francmasoneria luptă împotriva legii naturale, voite de Dumnezeu, conform căreia omenirea e compusă din naţiuni. Biserica Ortodoxă care a cultivat totdeauna specificul spiritual al naţiunilor şi le-a ajutat să-şi dobândească libertatea şi să-şi menţină fiinţa primejduită de asupritori, nu admite această luptă pentru exterminarea varietăţii spirituale din sânul omenirii.

Măsurile cele mai eficace ce are să le ia Biserica împotriva acestui duşman al lui Dumnezeu, al ordinei social-morale şi al naţiunei, sunt următoarele:

1. O acţiune persistenta publicistică şi orală de demascare a scopurilor şi a activităţii nefaste a acestei organizaţii;

2. Îndemnarea intelectualilor români, care se dovedesc a face parte din loji, să le părăsească. În caz contrar, «Frăţia Ortodoxă Română» extinsă pe toată ţara va fi îndemnată să izoleze pe cei ce preferă să rămână în loji.

Biserica le va refuza la moarte slujba înmormântării, în caz că până atunci nu se căiesc.

De asemenea, le va refuza prezenta ca membri în corporaţiile bisericeşti.

3. Preoţimea va învăţa poporul ce scopuri urmăreşte acela care e francmason şi-1 va sfătui să se ferească şi să nu dea votul candidaţilor ce aparţin lojilor.

4. Sf. Sinod acompaniat de toate corporaţiunile bisericeşti şi asociaţiile religioase se va strădui să convingă Guvernul şi Corpurile legiuitoare să aducă o lege pentru desfiinţarea acestei organizaţii oculte. În caz că Guvernul nu o va face, Sfântul Sinod se va îngriji să fie adusa o astfel de lege din iniţiativă parlamentară.»

II. Întreg referatul împreună cu concluziile se va tipări în broşură prin Consiliul Central Bisericesc şi se va întrebuinţa ca mijloc de propagandă împotriva francmasoneriei.

Î.P.S. Patriarh prezintă declaraţia făcută în fata Sa, a delegaţilor lojei francmasone naţionale în frunte cu d-l Pangal, prin care aduc la cunoştinţă că aceste loji se autodizolvă, spre a nu fi confundate cu Loja Marelui Orient şi spre a nu se crede că este împotriva culturii sentimentelor monarhice, naţionale şi creştine. El — d. Pangal — în numele delegaţilor declară că toţi membrii lojelor francmasone naţionale sunt buni fii ai Bisericii Ortodoxe.

Sf. Sinod ia act cu satisfacţie de declaraţia d-lui Ion Pangal şi a celorlalţi conducători ai masoneriei naţionale române, cetită în ziua de 25 Februarie a.c. în faţa Î.P.S. Patriarh Miron, prin care anunţă că aceasta organizaţie se autodizolvă. Este prin urmare de sine înţeles că hotărârea Sf. Sinod privitoare la masonerie nu se poate referi la lojile care s-au dizolvat şi prin urmare nu mai există.

La orele 13 Î.P.S. Patriarh, ridică şedinţa, prorogând Sf. Sinod pentru data de 29 Martie a.c., orele 10 dimineaţa.

PREŞEDINTE,
(ss) MIRON
Secretar,
(ss) † GALACTION CRAIOVEANU

RELUAREA OSÂNDIRII MASONERIEI DE CĂTRE BISERICA CIPRULUI (1993)

„Sf. Sinod, în şedinţa sa din 11 febr. 1993, studiind documentul semnat şi depus la acesta de către mai mult de 11000 de credincioşi ortodocşi membri ai pliromei (plenului) Sfintei noastre Biserici a Ciprului, prin care se cerea fixarea poziţiei oficiale a Bisericii Ortodoxe fată de masonerie şi condamnarea acesteia spre luarea la cunoştinţă şi ferire a credincioşilor, comunică cele de mai jos:

Masoneria este o organizaţie în afara Bisericii noastre Ortodoxe, cu o concepţie despre lume care nu duce către principiile credinţei noastre ortodoxe. Prin ceremoniile secrete oficiate în întuneric şi prin modurile de iniţiere a adepţilor ei, cu iniţiatori în cele sfinte (tainele) „preoţi şi arhierei” şi iniţiaţi, se autopropune ca un fel de altă religie. Se prezintă chiar ca o suprareligie şi cultivă sincretismul, adică egalizarea şi amestecarea tuturor religiilor din lume, ceea ce este de neacceptat şi de condamnat pentru adevărul credinţei în Hristos.

Pentru toate acestea masoneria nu a fost niciodată aprobată de Biserică. Aceasta a condamnat în mod repetat şi condamnă organizaţiile secrete de orice natură, mai ales când acestea sunt întreţesute cu ceremonii care au coloratură religioasă.

Hristos este Lumină, Adevăr, Viată, şi adeptul adevărat al lui Hristos trebuie să trăiască şi să lucreze în cadrul acestei lumini şi să evite câte se săvârşesc în întuneric. Pentru aceea, creştinul adevărat, şi nu numai după nume, nu poate să fie membru sau adept al masoneriei.

Principiile într-ajutorării, care sunt prezentate a fi profesate de masoni, există din belşug şi în creştinism. Prin urmare, creştinul care doreşte să practice aceste principii, poate să o facă în cadrul Bisericii şi prin Biserică. Nu este nevoie să se încadreze în organizaţii secrete şi de provenienţă dubioasă.

De altfel, după cum ne spune Apostolul Pavel „ce împreunare are lumina cu întunericul?” (2 Corinteni VI, 14). Domnul nostru Iisus Hristos ne învaţă că „tot cela ce face rele, urăşte Lumina; şi nu vine la Lumină, ca să nu se vădească lucrurile lui. Iar cela ce face adevărul, vine la Lumină; ca să se arate lucrurile lui, că întru Dumnezeu sunt lucrate.” (Ioan III, 20-21).

Pentru aceea, sfatul Bisericii către membrii pliromei sale, în ceea ce priveşte situarea lor fată de masonerie, este aceea pe care o arată Apostolul Pavel în Epistola către Efeseni: „nu vă amestecaţi cu faptele cele fără de roadă ale întunericului, ci mai vârtos şi mustraţi… iar toate vădindu-se de lumină se arată; că tot ce se arată lumină este.” (Efeseni, V, 11, 13) Rămâneţi deci, ataşaţi în mod statornic la lumina veşnică a lui Hristos şi în cadrul acesteia alcătuiţi-vă viata şi croiţi-vă calea!” [40]

Dacă vom compara cele patru poziţii oficiale şi normative ale Ortodoxiei privitoare la francmasonerie, şi anume, Cipru 1815, Grecia 1933, România 1937 şi din nou Cipru 1993, constatăm, ca un numitor comun, osândirea acestei mişcări.

Totuşi, se poate observa un fel de diminuare a consistentei şi tăriei declaraţiilor respective, şi chiar o tendinţă de treptată secularizare. Tonul duhovnicesc şi bisericesc al primei afurisanii se diminuează pe parcurs, lucru ce trădează un fel de slăbire şi de deplasare a perspectivei către lumea aceasta, lucru ce micşorează eficienta acestor acţiuni…

—
NOTE:
[1]. Facerea IV, 17: „Şi cunoscu Cain pre femeia lui, şi zămislind născu pre Enoh. Şi era zidind cetate, şi numi cetatea pre numele fiului lui, Enoh.” Francmaçon fr., freemason engl. = zidar liber
[2]. Babel, Babilon
[3]. de către faţă: din cauza.
[4]. Pefcu, s. m.: chiparos
[5]. Cori, s. m. pl.: măsură de capacitate
[6]. Mahil, s. n.: hrană, provizie
[7]. Veth, s. m.: măsură de capacitate
[8]. Elam, s. n.: partea din faţă a unui templu, pridvor; pronaos
[9]. Glăvânţă, s. f.: capăt, margine; capitel
[10]. Rodie, ornament metalic în formă de rodie mică
[11]. Polimar, s. n.: întăritură de scânduri la o cetate, pălimar
[12]. Coastă, s. f.: latură, margine
[13]. Bold, s. n.: băţ ascuţit cu care se împung vitele pentru a le indemna; capăt (ascuţit) pus în vârful clădirilor
[14]. Căpeţea, s. f.: margine
[15]. Jakin
[16]. Boaz
[17]. P. Ştefănescu, Ritualul lojilor francmasonice albastre, Bucureşti, 1998, p. 59
[18]. Traducere din cotidianul suedez Expressen Nr. din 11.01.1997 p. 12
[19]. Informaţii internet neverificate. Sursa:http://usa.nedstat.net/cgibin/viewstat?name=Countermason (Constructed 26 February 1999)
[20]. Ce măcar deşi noi au înger din cer va binevesti vouă afară din ce am vestit vouă, anathema să fie!
[21]. „De mă vei scoate astăzi de pre faţa pământului, şi de către faţa Ta mă voi ascunde şi voi fi suspinând şi tremurând asupra pământului; şi va fi tot cine mă va afla, mă va omorî”.
[22]. „Şi se deschise pământul şi înghiţi pre dânşii, şi casele lor, şi pre toţi oamenii ce erau cu Core, şi dobitoacele lor.”
[23]. Dan A. Lăzărescu, Românii în Francmasoneria universală. Note şi bibliografie de Horia Nestorescu-Bălceşti. Bucureşti, Centrul Naţional de Studii Francmasonice, 1997. p. 174.
[24]. Despre acesta, vezi N. A. Ursu, Arhidiaconul (apoi arhimandritul) Gherasim de la Mitropolia din Iaşi, traducătorul Tainei francmasonilor, în anul 1787, în „Inorogul. Caiete masonice” (Bucureşti), 1, 2001, p. 29-52.
[25]. Gabriel Louis Calabre Perau, L ‘Ordre des Francs-Maçons trahi, et le Secret des Mopses révélé. Amsterdam, 1778. Titlul manuscrisului românesc reproduce pe cel al primei părţi a cărţii, Les Secret des Francs- Maçons Maçons.
[26]. Melchisedec Ştefănescu (1822-1892), episcop şi cărturar, ministru.
[27]. Filaret Scriban (1811-1873), profesor şi episcop „in partibus” de Stavropoleos.
[28]. Gherasim Clipa ( ? - 1826), episcop de Huşi (1796-1803) şi de Roman ( 1803-1826).
[29]. Amfilohie Hotineanul ( ? - 1800), episcop şi cărturar.
[30]. H. Nestorescu-Bălcesti, Masoneria – o stare de spirit, o ai sau nu o ai, Centrul Naţional de Studii Francmasonice, Bucureşti, 2003, p. 488
[31]. Leon Gheuca (c. 1735 - c. 1789), cărturar, diplomat, om politic; episcop de Roman (1769-1785) şi mitropolit al Moldovei (1786-1788)
[32]. Dionisie Lupu (1769-1831), mitropolit al Ungrovlahiei (1819-1821), sprijinitor al lui Gheorghe Lazăr şi al învăţământului românesc.
[33]. Atanasie Stoianescu (1815-1880), episcop de Râmnic (1873-1880). La 1877 binecuvântează trupele române la trecerea Dunării.
[34]. Irineu Mihălcescu (1874 - 1948), preot-profesor, decan al Facultăţii de teologie din Cernăuţi, mitropolit al Moldovei şi Sucevei (1939- 1947). Însă autorul mason omite să precizeze faptul că Mitropolitul Irineu a ieşit din masonerie, şi chiar a alcătuit un studiu temeinic de osândire a acestei organizaţii diavoleşti, apărut în Teologia luptătoare. Acest studiu a contribuit decisiv la condamnarea masoneriei de către Sf. Sinod al B.O.R. în anul 1937. Ca urmare a fost ajutat să moară…
[35]. Gala Galaction [Grigore Piscupescu] (1789-1961), preot, scriitor, academician.
[36]. Miron Cristea (1868-1939), primul patriarh a1 Bisericii Ortodoxe Române (1925-1939), membru al Regentei în timpul minoratului regelui Mihai I (1926-1930).
[37]. H. Nestorescu-Bălcesti, Masoneria…, pp. 489-490
[38]. Preluat din revista Scara, treapta a IV-a. http://www.scara.ro/
[39]. Întru care avem răscumpărarea, prin sângele Lui iertarea păcatelor, după bogăţia darului Lui, care au prisosit întru noi, cu toată înţelepciunea şi mintea
[40]. Întru care avem răscumpărarea, prin sângele Lui iertarea păcatelor, după bogăţia darului Lui, care au prisosit întru noi, cu toată înţelepciunea şi mintea Apărut în Vestitorul Ortodoxiei, anul IV, nr. 97/30 iun 1993, p. 1, preluat din Adevărul bisericesc, în nr. 364 din16 iunie 1993, p. 1,

BIBLIOGRAFIE

* * * Biblia 1688, Bucureşti, 1997
* * * Hronograf, Oradea, 1992
* * * Texte care au zguduit lumea, Iaşi, 1995
* * * Scara, treptele 2 şi 4
Bădulescu Dan, Împărăţia răului New age, Ed. Christiana, 2001
Comănescu Radu, Istoria francmasoneriei, Bucureşti, 1992
David Petru, Invazia sectelor, Constanţa, 1999
Dobridor Ilariu, Decăderea dogmelor
Mihălcescu Irineu, Teologia luptătoare, Ed. Ep. Romanului şi Huşilor, 1994
Mironescu Ioan Nor, Moldova creştină şi judaismul talmudic, 1927
Monaste Serge, Protocoalele de la Toronto, Ed. Samizdat, 1995
Moţa Ioan I., Protocoalele înţelepţilor Sionului (traducere şi comentarii), 1923
Nefontaine Luc, Francmasoneria, Ed. Diogene, 1990
Nestorescu-Bălcesti, H., Masoneria – o stare de spirit, o ai sau nu o ai, Centrul Naţional de Studii Francmasonice, Bucureşti, 2003
Nicolae al Ardealului, Studiu asupra Francmasoneriei, (aprobat de Sf. Sinod, 1937). Bibl. Inst. Biblic al B.O.R.
Paulescu Nicolae, Spitalul, Coranul, Talmudul, Cahalul, Francmasoneria, Buc., 1913
Popescu Ioan St., Lecţiuni duminicale. Francmasoneria, 1934
Popescu – Mălăiesti, N., Iudeii şi românii, 1939
Popovici Justin, Biserica Ortodoxă şi Ecumenismul, Petru Vodă, 2002
Ranc, Paul, Francmasoneria în lumina Bibliei, Agape, 2000
Ştefănescu Paul, Ritualul lojilor francmasonice albastre, Bucureşti, 1998
* * * întreaga operă apologetică şi seria de broşuri populare Biserica şi Sinagoga;
* * * Creştinismul şi Francmasoneria. Ce este Francmasoneria pentru poporul creştin.
Mijloacele popoarelor creştine de a o combate, Ed. Sfintei Episcopii a Argeşului; 1934