Ortodoxia are un papă!

de Sfântul Nicolae Velimirovici

Ortodoxia are şi ea un papă, mai vechi decât toţi papii şi patriarhii din lume. L-a avut dintru început, şi-l va avea până la sfârşitul vremurilor. Este acelaşi papă pe care l-au chemat şi toţi apostolii lui Hristos. Duhul Sfânt, Duhul înţelepciunii şi înţelegerii, Duhul mângâierii şi puterii lui Dumnezeu - El e adevăratul papă al Bisericii lui Hristos din veac şi până în veac, neînlocuit şi neschimbat, nevotat şi necontestat, fără înaintaş şi fără urmaş. Iar în ce priveşte faptul că apostolii L-au recunoscut pe Duhul Sfânt ca verhovnic şi papă al lor, există din fericire un document scris - scris chiar de mâna lor. La primul lor sinod, din Ierusalim, apostolii au scris vestitele cuvinte: Părutu-s-a Duhului Sfânt şi nouă să fie aşa şi pe dincolo (Fapte 15, 28). Evident, apostolii L-au pus pe Duhul Sfânt înainte şi mai presus de sine. Înainte de acea întrunire şi de oricare alta, Lui I se rugau, pe El Îl chemau, Lui I se supuneau necondiţionat. Oare nu fac astfel până în ziua de astăzi mai-marii Bisericii Ortodoxe? De câte ori se adună în sinod, ei îşi aduc aminte în primul rând să-L cheme pe infailibilul lor papă, pe Duhul Sfânt; pe Acesta Îl cheamă cu frică şi cutremur înainte de începerea a tot lucrul, şi Lui I se supun necondiţionat. […] Şi stăpâneşte tot şi toate, nu prin forţă, ca un dictator pământesc, ci ca un tată - prin înţelepciune şi dragoste. El ne şi este tată prin botezul cu care suntem botezaţi. Iar dvs. ştiţi că, în greceşte cuvântul „papa” înseamnă părinte, tată. Aşadar, în înţelesul corect din punct de vedere istoric şi moral Duhul Sfânt este tatăl nostru, este papă al nostru. Şi la ce i-ar mai trebui Bisericii Ortodoxe încă un tată, altfel spus papă? Oare nu ne-a preîntâmpinat şi Însuşi Domnul Hristos să ne ferim de papii - taţii - pământeşti? El ne-a poruncit acum 19 veacuri: Şi tată (a se citi: papă) să nu chemaţi vouă pe pământ, că Unul este Tatăl vostru Cel din ceruri (Matei 23, 9). (Răspunsuri la întrebări ale lumii de azi, vol. 1, Sophia, 2002, p. 96-97).