Victoria în cazul Gojdu se află în mâinile Bisericii
5 martie 2008 by admin
Refuzul Parlamentului Romaniei de a ratifica acordul bilateral dintre Bucuresti si Budapesta pentru infiintarea unei noi Fundatii Gojdu reprezinta o noutate in politica romaneasca: alesii poporului resping intrarea in vigoare a unui tratat international. De la bun inceput, acordul Gojdu din septembrie 2005 era imposibil de pus in aplicare: in textul acestui document international a fost strecurat numele lui Sorin Antohi - devoalat ulterior in calitate de colaborator al Securitatii si fals doctor in istorie.
Astfel că oricum textul acordului trebuia modificat - insa Parlamentul maghiar care l-a ratificat in fuga a refuzat orice fel de modificari propuse de parlamentarii romani care doreau sa clarifice faptul ca noua fundatie romano-ungara nu va afecta dreptul adevaratei Fundatii Gojdu de la Sibiu sa-si recupereze averile sechestrate la Budapesta. Respingerea otravitului acord Gojdu cu Ungaria a durat mai mult de doi ani - insa prin votul final din Senat acest proces dificil a fost incheiat cu bine.
Statul maghiar este cat se poate de interesat in mentinerea unei ambiguitati in problema Gojdu - cand de fapt lucrurile sunt foarte clare. Este vorba de averea privata a celei mai importante fundatii romanesti. Fundatia Gojdu infiintata in 1870 a reprezentat principalul mod de acces la studii superioare pentru romanii ardeleni oprimati in Imperiul Austro-Ungar. Dupa disparitia acestui imperiu si aparitia Romaniei Mari, parca cu obida, Budapesta a sechestrat averile acestei fundatii care a trimis mii de romani la studii in strainatate. Pana la urma Budapesta a recunoscut ca are o datorie fata de Fundatia Gojdu de la Sibiu - cu o lista detaliata de bunuri si conturi - insa razboiul mondial si ciuma comunista au facut imposibila recuperarea acestor bunuri. Dupa 1989 mentinerea ambiguitatii a ramas o tactica permanenta a Ungariei in chestiunea Gojdu. Trecerea in proprietate privata a bunurilor imobile Gojdu din Budapesta a spalat pe maini statul maghiar de orice fel de responsabilitate - iar pentru mentinerea unei imagini curate si uscate a fost scos din palarie acordul bilateral din septembrie 2005.
Anularea acestui acord prin decizia Senatului Romaniei clarifica lucrurile. Vointa testamentara a lui Emanoil Gojdu este cat se poate de clara: averea sa va fi folosita timp de 200 de ani pentru sustinerea studiilor romanilor si a preotilor ortodocsi din Ungaria si Ardeal. Administrarea acestei averi va fi facuta de inaltii ierarhi ortodocsi transilvaneni. Mingea se gaseste in acest moment in terenul Bisericii Ortodoxe Romane. Inaltii ierarhi ortodocsi transilvaneni trebuie in acest moment sa urneasca din loc in numele Fundatiei Gojdu de la Sibiu procesul adevaratei recuperari a bunurilor ramase in Ungaria. Un prim pas: actionarea in justitie a autoritatilor maghiare chiar la Budapesta pentru recuperarea bunurilor confiscate. Un al doilea pas: demararea procesului recuperarii bunurilor Gojdu raspandite in intreaga Romanie. Daca justitia maghiara nu va fi de acord cu retrocedarea averilor Gojdu din Ungaria, Curtea Europeana a Drepturilor Omului devine tinta finala a administratorilor mostenirii Gojdu. O alta directie de actiune: recuperarea prestigiului Fundatiei Gojdu, care chiar ar trebui sa inceapa sa fie cat mai vizibila in spatiul public romanesc prin acordarea de burse celor lipsiti de mijloace materiale - adica exact ce dorea fondatorul acestei fundatii.
In acest moment in care Biserica Ortodoxa Romana se afla sub un tir continuu, o adevarata reactivare a Fundatiei Gojdu nu poate fi decat ridicarea benefica. In conditiile in care presiunile pentru eliminarea icoanelor si a religiei din scoli cresc in intensitate, Biserica Ortodoxa Romana poate si trebuie sa se dovedeasca un factor activ in societatea romaneasca. Victoria din Parlamentul Romaniei risca sa ramana una inutila cata vreme inaltii ierarhi ortodocsi ardeleni nu indraznesc sa faca ceea ce le-a lasat cu limba de moarte Emanoil Gojdu - adica sa lupte pentru ridicarea neamului.
autor: George DAMIAN, Ziua, 5 Martie 2008
Lasă un Răspuns
You must be logged in to post a comment.