articol de: Adevaratul Serviciu Român de Informatii
Surse din masonerie ne-au precizat ca reiese din ce în ce mai pregnant faptul ca declararea independentei Kosovo este contributia guvernului mondial invizibil format în jurul finantei si ocultei iudaice internationale – care include FMI, Banca Mondiala, ONU, NATO, UE, Grupul Bilderberg, Council of Foreign Relations (CFR) etc. – la desavîrsirea Noii Ordini Mondiale (NOM). Referindu-se la acest guvern mondial, care începea sa-si faca simtita prezenta înca din vremea sa, presedintele SUA Theodore Roosevelt aprecia ca “în spatele guvernului la vedere troneaza un guvern invizibil, care nu este credincios poporului si nici raspunzator fata de popor”. Istoria recenta a evenimentelor petrecute în spatiul fostei Iugoslavii confirma ca dezmembrarea acesteia s-a facut din ordinul si sub supravegherea acestui guvern. Toata lumea îsi pune întrebarea de ce sîrbii, cunoscuti ca un popor razboinic si deosebit de curajos, nu au replica la farîmitarea tarii lor. Raspunsul este legat de cei ce au fost “alesi” (a se citi impusi) sa le conduca destinele si care au cedat facil la constrîngerile externe, acceptînd, în fapt, independenta Kosovo, în pofida declaratiilor lor oficiale. Este evident ca asupra Serbiei s-au facut presiuni constante, atît de natura economica din partea UE, cît si de natura militara din partea NATO, trupele stationate în Bosnia reprezentînd o amenintare permanenta cu interventia la cel mai mic semnal. De altfel, cu prilejul unei conferinte desfasurate la Londra în 1999, Henry Kissinger, fost secretar de Stat al SUA, unul dintre membrii marcanti ai Grupului Bilderberg si ai guvernului mondial, afirma, referindu-se la zona Balcanilor, ca “NATO este pe punctul de a înlocui fortele imperiilor Otoman si Habsburgic, creînd protectorate permanente”.
Pentru a nu fi acuzat de neo-colonialism de catre Rusia, China si India, dupa declararea independentei Kosovo, NATO se va retrage, lasînd celalalt brat al Noii Ordini Mondiale, Uniunea Europeana, sa se implice în aceasta zona a batrînului continent. Iata cum NOM începe sa-si impuna legea cu o forta din ce în ce mai mare, ducînd la anihilarea suveranitatii natiunilor si la aducerea lor sub o autoritate centrala mondiala. Si în cazul Serbiei stabilirea locului sau într-o Europa unita urmareste acelasi plan. Acesta este substratul întîlnirii rapide dintre Boris Tadici si reprezentantii UE – Frank Walter Steinmeier, seful diplomatiei germane, a carui tara detine presedintia UE, Javier Solana, Înaltul Reprezentant al UE pentru politica externa (fost secretar general NATO), si Ollie Rehn, comisarul european pentru extindere al UE – survenita imediat dupa cîstigarea turului II din 3 februarie, la numai cîteva procente de nationalistul Tomislav Nicolici. Si acesta, la rîndul lui, si-a recunoscut înfrîngerea cu o graba ce ridica multe semne de întrebare, date fiind pozitia partidului pe care l-a reprezentat si consecintele cunoscute si inevitabile ale pierderii bataliei politice interne asupra viitorului provinciei Kosovo. Rolul ONU ca instrument al NOM este relevat si de momentul 2 februarie 2007, cînd finlandezul Martti Ahtisaari, emisarul special ONU privind Kosovo, care pîna atunci evitase sa utilizeze cuvîntul “independenta” în contextul Kosovo, a suferit o evidenta schimbare de atitudine, si în Raportul sau final a afirmat ca “mentinerea administratiei internationale nu mai este posibila”, iar “reintegrarea în Serbia nu reprezinta o optiune” pentru Kosovo, recomandînd “independenta sub supraveghere internationala”. Pozitia de lider a SUA în actiunile de promovare a NOM este dovedita în cazul Kosovo de faptul ca, potrivit unui oficial ONU, liderul provinciei, Hashim Thaci (fost comandant al armatei UCK), nu întreprinde nimic fara permisiunea americanilor si urmeaza strict instructiunile Washingtonului, care a fixat luna februarie 2008 pentru declaratia de independenta a Kosovo. Principalii sustinatori ai independentei Kosovo, desi cunoscut ca focar al terorismului international, al crimei organizate, al traficului de droguri si de persoane în statele Uniunii Europene, sunt americanii, care au clamat în permanenta ca pozitia lor are în vedere strict realizarea stabilitatii în Balcani, care ar depinde acum de rezolvarea crizei din mica provincie a fostei Iugoslavii, posibila exclusiv prin acceptarea statalitatii acesteia. Pozitia oficiala care sustine ca are în vedere realizarea stabilitatii în Europa de Sud-Est ascunde si interese financiare obscure legate tocmai de cîstigurile rezultate din operatiunile ilegale – droguri, prostitutie, armament – ale marii finante dirijate de peste Ocean.
A se vedea conflictul din Afganistan, cel mai mare producator de opiu din lume, unde oculta mondiala duce un razboi de uzura de mai multi ani, în care, pentru acoperire, au implicat si cîtiva outsideri (8 state, între care si România), cu avantaje enorme de pe urma comertului cu droguri. În fapt, stabilitatea internationala nu poate fi asigurata prin dezintegrarea statelor multietnice, iar promotorii NOM nu numai ca sînt constienti de aceasta realitate, ci intentioneaza sa se foloseasca pentru dobîndirea suprematiei absolute de probabilele consecinte ale ceea ce este deja numit pe o scara tot mai larga “Precedentul Kosovo”, respectiv atomizarea statelor actuale. “Precedentul Kosovo” va crea în Europa si în spatiul fostelor republici sovietice un adevarat domino, care ar putea schimba multe frontiere externe, instaurînd, în schimb, o serie de frontiere interne, justificate etnic sau religios. În spatiul ex-iugoslav, prima vizata va fi Bosnia, “un stat, trei natiuni”, formula impusa prin acordurile de la Dayton (1995) si care nu a functionat nici un moment, unde bosniacii sîrbi, croati si musulmani abia asteapta proclamarea independentei Kosovo, ca sa-si declarare si ei separarea. Rusia a anuntat ca, daca se trece peste veto-ul sau si al Chinei din Consiliul de Securitate, drept represalii va recunoaste imediat independenta Abhaziei si Osetiei de Sud, pe care Georgia le revendica si unde majoritatea zdrobitoare a populatiei a optat prin referendum pentru independenta. Azerbaidjanul si Armenia vor relua razboiul pentru Nagorno-Karabah, dar Azerbaidjanul are doua atuuri importante care vor fi hotarîtoare în înclinarea balantei: giganticul oleoduct american Baku-Tbilisi-Ceyhan, prin care se transporta petrolul azer si care va avea, în final, o prelungire pîna la Eilat, în Israel, si gazoductul Baku-Erzurum, caruia i se va adauga noul gazoduct care trece prin Turcia si Grecia, spre Europa. Cum pentru SUA si UE interesul fata de resursele energetice ale Azerbaidjanului este cu mult mai mare si mai important decît Nagorno-Karabah, este limpede în ce directie va evolua situatia.
Si în Europa de Vest sunt situatii critice. Spania se confrunta de cîteva decenii cu miscarile separatiste din Catalonia (capitala Barcelona), care ocupa cam o patrime din teritoriu, si din Tara Bascilor (ETA). Desi regiunea Catalonia se bucura de o “autonomie extinsa”, este foarte probabil ca în urma “Precedentului Kosovo” sa-si proclame independenta, iar miscarea ETA ar putea solicita independenta Tarii Bascilor. În Scotia, guvernul regional va organiza un referendum în 2010 pe tema independentei. Franta cunoaste, la rîndul ei, o serie de miscari separatiste, dintre care cea mai virulenta este cea pentru independenta Corsicii. Flamanzii din Belgia solicita, de asemenea, independenta si separarea de valoni. Nici Elvetia nu sta mai bine, fiind un conglomerat de francezi, italieni si germani. Ciprul, cu o minoritate turca, si Slovacia, cu una maghiara, ar putea disparea de pe harta. Este bine cunoscut separatismul maghiar din România (judetele Covasna, Harghita, Mures) sau Serbia (Banatul sîrbesc, revendicat pe baza etnica de Ungaria). Ca si situatia din Bulgaria, prin partidul nationalist “Ataka”, acesta revendicînd Dobrogea. Analistii estimeaza ca “Precedentul Kosovo” va da la iveala si alte miscari separatiste, inspirate de “succesul” recent. Un asemenea precedent este echivalat cu o veritabila “bomba etnica” pentru multe state europene sau din spatiul ex-sovietic, care ar arunca în aer frontierele fixate dupa al II-lea razboi mondial. De altfel, Carl Bildt, fost prim-ministru al Suediei si mediator în problema Kosovo, declara, cu mai multi ani în urma: “Kosovo este cea mai sensibila regiune pentru Europa, prin consecinte, si orice miscare abrupta aici poate fi fatala Europei”. Sursele citate apreciaza ca sustinerea independentei provinciei Kosovo de catre americani, în fapt de catre oculta mondiala, ar putea reprezenta preludiul unui al III-lea razboi mondial, pentru ca state precum Rusia si China nu pot ramîne impasibile la scenariul care se pregateste, iar Serviciile Secrete din ambele tari cunosc foarte bine planurile pentru instaurarea Noii Ordini Mondiale, ale carei instrumente de actiune (între care NATO) s-au apropiat tot mai amenintator de granitele lor.
