Proiectul Republica Sovietică Evreiască

Republica Socialistă Sovietică Evreiască a fost un proiect nerealizat al unor evrei comunişti, care venea să-l continuie pe un altul mai vechi, al comunităţii evreieşti, acela de a realiza un Israel european [1]. Radu Mihai Crişan spune că ideea creării unui Israel european pe teritoriul românesc data din timpul ministrului de interne francez Isaac Adolphe Cremieux (1796 - 1880) care a fost un mare susţinător al acesteia!”[2].

Despre acelaşi lucru vorbeşte şi Paul Goma, care arăta ca la Conferinţa de Pace de la Paris (1919 - 1920), preşedintele american Woodrow Wilson a susţinut un plan de formare a unui Israel european alcatuit din: “Galitia, Slovacia, Maramureş, Bucovina, Moldova, Basarabia, şi o parte a Ucrainei - capitala la Lemberg (Lvov)” [3]

În momentul în care a apărut la evrei ideea creerii unui stat evreiesc european, protocroniştii evrei au inventat o teorie care să le dea dreptul sa solicite un astfel de lucru. Astfel că, teoria unor protocronişti evrei susţine că evreii ar fi colonizat Dacia cu câteva secole înaintea colonizării romane[4]. Alţii susţineau şi susţin că evreii erau în Dacia în numar mare încă înaintea formării poporului român[5]. Dintre inventatorii şi susţinătorii unor astfel de teorii trebuie amintiţi: Schwartzfeld Elias, Johan Kaspar Bluntschli sau Bernard Stambler care în prezent sunt contrazişi de lucrarea “Izvoare şi mărturii referitoare la evreii din România 1986, XXI-XXII” - Gyémánt 2004[6].

Ideea creării unui Israel european pe teritoriul românesc şi-a făcut simţită prezenţa atât la Conferinţa internaţională de la Berlin din 1878 cât şi la cea de la Paris de după primul război mondial, prin presiunile făcute asupra României ca “să accepte încetăţenirea necondiţionată a oricărui evreu” care voia să se stabilească în România. De menţionat este faptul ca venirea evreilor în România după 1830 a făcut ca în Moldova în principalele oraşe majoritatea populaţiei să fie evreiască[7]: Orhei=57,8%; Soroca=56,9%; Balti=55,9%; Hotin=50%; Chisinau=45,9% [8] si Falticeni=57%; Dorohoi=53,6%; Iasi=50,8%[9]. Mai mult, în 1933 premierul I.G. Duca a semnat un acord internaţional prin care accepta intarea în ţară a încă 300 000 de evrei [10].

Unul dintre instrumentele folosite pentru îndeplinirea planului a fost partidul comunist. De aceea, la izbucnirea revolutiei comuniste din Rusia din 1917 când statutul Basarabiei începea sa se schimbe, evreii au încercat sa se împotriveasca. Ei militau pentru “caracterul unitar al Rusiei libere” si au fost împotriva chemarii armatei române de a opri haosul “revolutionar” care domnea. Mai trebuie evidentiat faptul ca în perioada 1917 - 27 martie 1918 evreii au cerut ca în comitetele revolutionare sa se vorbeasca doar în rusa. Pozitia minoritatilor etnice în ceea ce priveste statutul Basarabiei în perioada 1917-1918 ne este prezentata de istoricul Rodica Svetlicinâi, care afirma ca germanii, polonezii si evreii sustineau autonomia Basarabiei, iar bulgarii si ucrainenii voiau unirea cu Ucraina. Acelasi istoric ne spune ca: “pe parcursul anilor 1918-1924, estimarea pe nationalitati arata ca germanii si polonezii acceptau guvernarea româneasca, pe când rusii, ucrainenii, gagauzii, evreii si bulgarii doreau sa se uneasca cu Uniunea Sovietica[11]. Astfel ca unii dintre membrii Sfatului Tarii, în prima lui configuratie, doreau ramânerea Basarabiei în componenta Rusiei si s-au opus chemarii armatei române pentru a restabili ordinea. Acestia erau membrii Bundului: Grindfeld Nadejda, Grinfeld Veniamin, G. Grinberg, Grinstein, Lando Gutman, dar si N. S. Rabei (Rabbei), A. Z. Rabinovici, Seinberg, precum si Iakir Iona si Levenzon Filip[12]. Organizatia politica nationala evreiasca Bund, propaga doua idei de baza: autonomia national culturala evreiasca si mentinerea Basarabiei în componenta Imperiului Rus[13].

Dupa unirea Basarabiei cu România de la 27 martie 1918, evreii au continuat sa lupte si sa spere, si datorita lobby-ului facut au reusit ca la Conferinta de Pace de la Paris (1919 - 1920), presedintele american Woodrow Wilson sa sustina un plan de formare a unui Israel european alcatuit din: “Galitia, Slovacia, Maramures, Bucovina, Moldova, Basarabia, si o parte a Ucrainei - capitala la Lemberg (Lvov)”. Cum planul lui W. Wilson nu a putut fi îndeplinit, toate energiile s-au canalizat spre varianta unei republici sovietice, astfel încât “începând cu 23 august 1939 - pactul Stalin-Hitler! - printre evrei a început sa circule promisiunea ferma ca în curând Tovarasul lor Stalin va preface Basarabia româneasca în Republica Socialista Sovietica Evreiasca.” De aceea, atunci când prin dictatul din 26 iunie 1940, Rusia sovietica (U.R.S.S.) a reocupat Basarabia, dar a furat si Bucovina de Nord, “evreii din Chisinau îi întâmpinasera pe sovietici cu lozinci ca: “Bine ati venit! V-am asteptat 22 ani!”. Mai mult, “dupa 28 iunie 1940, evreii cereau: <&gt si TransNistria (Ucraina dintre Nistru si Bug)” [14].

Alexandru Safran (rabin sef în România), a recunoscut cu jumatate de gura cele intamplate declarand in 1946: “Ultimatumul sovietic de la 26 iunie 1940 si anexarea teritoriului dintre Prut si Nistru la Uniunea Sovietica a fost întâmpinata cu bucurie de unii evrei din aripa stânga si comunisti”.

Totusi Stalin s-a tinut de cuvânt si conform cu spiritul propriei politici a nationalitatilor pe care o promova, a fondat în 1928, în URSS la granita cu China, Regiunea Autonoma Evreiasca, gândita ca un camin national evreiesc. Anterior, “a existat proiectul crearii pe teritoriul Crimeei a unei republici autonome pentru evreimea sovietica, însa cum evreii nu au dorit sa-si transforme tara într-un port-avion ne-imersionabil al URSS”, s-a ajuns la varianta enuntata mai sus[15].

Note
- 1.Saptamâna rosie, Paul Goma, p. 93 (Editia august 2006)
- 2.Secretul sabiei de foc, Radu Mihai Crisan, p.56
- 3.Saptamâna rosie, Paul Goma, p. 93-94 (Editia august 2006)
- 4.Saptamâna rosie, Paul Goma, p. 97 si 99 (Editia august 2006)
- 5. De unde ne vin evreii ! http://bisericasecreta.wordpress.com/2007/08/23/de-unde-ne-vin-evreii/
- 6.Izvoare si marturii referitoare la evreii din România 1986, XXI-XXII - Gyémánt 2004, p.9
- 7. Secretul sabiei de foc, Radu Mihai Crisan, p.56
- 8. Activitatea social politica a minoritatilor nationale din Basarabia, Rodica Svetlicinâi, p.16
- 9. Comunitatea Evreiasca din România, Emmanuel DYAN
- 10. Secretul sabiei de foc, Radu Mihai Crisan, p.56
- 11. Activitatea social politica a minoritatilor nationale din Basarabia, Rodica Svetlicinâi, p. 42 si 61-62
- 12. Saptamâna rosie, Paul Goma, p. 93 si 97-98
- 13.Activitatea social politica a minoritatilor nationale din Basarabia, Rodica Svetlicinâi, p. 17
- 14. Saptamâna rosie, Paul Goma, p. 90- 94, si 154 (Editia august 2006)
- 15. „Clipa Siderala” a Ucrainei - Cîrdasia sovieto-germana, A. Savin

din Worldcomunism