Undeva în Chalkis, relaţia dintre un barbat şi soţia sa devenise foarte încordată. Soţul nu mai ducea o viaţă normală, ci trăia într-un mod ciudat şi foarte retras. Faţa sa căpătase o expresie respingătoare. Se depărtase de Biserică; nu mai voia să aibă de-a face cu viaţa Bisericii, şi mai ales cu Sfintele Taine. Nefericita sa soţie a făcut tot posibilul ca să-l aducă înapoi la Dumnezeu, dar el era de neînduplecat. În cele din urmă, ea a înţeles că trebuie să adopte o atitudine foarte severă.
,,Ascultă! Mi-ai făcut viaţa insuportabilă. Dacă nu vii să te împărtăşeşti de Paşti, te părăsesc. Este cu neputinţă să mai trăim împreună. Eu vreau ca Hristos să fie Stăpânul familiei noastre.“
Stăruinţa, presiunile, ameninţările şi rugăciunile din toată inima ale acestei bune creştine n-au fost în zadar. Soţul a înţeles că prin purtarea sa ar fi putut să-şi distrugă în mod iremediabil căminul şi viitorul său şi al copiilor săi. S-a cutremurat în adâncul sufletului şi s-a hotărât să se întoarcă la lumină.
Mare era întunericul ce se ascundea înlăuntrul său, căci nefericitul căzuse până la a colabora cu demonii, practicând magia. Aceasta îl ţinea cu atâta îndărătnicie departe de Biserică. A înţeles că are nevoie mai înainte de toate de un duhovnic. Sfântul Munte nu era departe. Deci s-a dus acolo ca să caute omul potrivit şi astfel a ajuns la părintele Sava.
Cât de schimbat a fost la întoarcere! Era reînnoit sufleteşte. În locul confuziei, al haosului şi întunericului de până atunci, vedea acum o lume cu totul nouă, parcă renăscută. Când a terminat mărturisirea, pe faţă i se vedeau o mare uşurare şi lacrimi de bucurie. Câtă pace avea şi ce uşurat de povară se simţea! Dar mai era încă ceva de care trebuia să scape. A scos o carte şi a întins-o părintelui: „Părinte, ia şi cartea asta. Ea este cauza catastrofei mele.“
Era o carte de magie (Solomoniki), manualul cel mai important al tuturor ce practică magia.
„De ce mi-o dai mie? Trebuie arsă. Ia-o şi arde-o undeva departe de aici.“
Pe drumul de intoarcere de la „colibă“ la schitul Sfânta Ana a văzut o gaură mare într-o stâncă. Acolo Solomoniki-ul a fost curând prefăcut în cenuşă. Evanghelistul Luca scrie despre o întâmplare asemănătoare: „Cei ce făcuseră vrăjitorie, aducând cărţile, le ardeau in faţa tuturor” (Fapte 19, 19). Astfel de focuri sunt bucuria îngerilor şi rănirea demonilor. Asemenea cărţi care aduc întuneric şi duhoare sufletului n-ar trebui să circule printre noi.
Mult mai uşurat, şi-a continuat drumul. Din întâmplare, s-a întâlnit cu părintele Ilarion, ucenicul părintelui Sava.
„Transmite-i părintelui duhovnic salutările şi recunoştinta mea nemărginită, şi spune-i că am ars cartea în peştera de acolo, de sus.“
Părintele Ilarion şi-a continuat nepăsător drumul spre ,,colibă“, dar când a ajuns în dreptul peşterii, s-a abătut asupra lui o ploaie de bolovani, bubuind şi rostogolindu-se la vale. A ajuns îngrozit la „colibă“ şi i-a spus bătrânului ce i se întâmplase.
„A fost lucrarea satanei, copilul meu.“
După ce s-a mai liniştit, şi-a amintit că trebuie să-i transmită bătrânului cuvintele omului pe care-l întâlnise pe drum, despre arderea cărţii. Când părintele Sava i-a explicat cine era omul acela şi ce carte arsese, a înţeles ce se întâmplase.
Dar nu numai părintele Ilarion a avut experienţa ploii de pietre. Aceasta se întâmpla tuturor celor care treceau pe acolo. În cele din urmă drumul a devenit impracticabil şi nimeni nu mai îndrăznea să se apropie de acel loc. Tulburaţi, părinţii au cerut ajutorul părintelui Sava, care a postit, a făcut rugăciuni şi a stropit peştera cu apă sfinţită, şi astfel duhurile rele s-au îndepărtat. Apoi i-a sfătuit pe părinţi să pună în peşteră o icoană a Maicii Domnului şi o candelă, şi astfel drumul a devenit la fel de liniştit ca mai înainte.
Astăzi, cei ce trec pe acolo se opresc adeseori şi cântă Maicii Domnului cântarea „Cuvine-se cu adevărat… “, fiind în afara oricărei primejdii. Totuşi nişte părinţi ne-au spus că din când în când mai apar manifestări demonice în acel loc, mai cu seamă când trece câte un ucenic care a călcat ascultarea.
din Arhim. Heruvim Karambelas, Părinţi Duvovniceşti contemporani de la Sfântul Munte Athos, vol 2, pp.64-66, Ed. Sofia, 2005
