Va urma persecuţie!

Dracul, cu Antihrist şi cu slugile lui sunt aproape de punctul final de activitate în ţara aceasta.

Şi culmea, acuma, în Sibiu, în prima perioadă din septembrie, va fi o adunare ecumenistă şi Părintele Arsenie de la Prislop (Boca) spunea ca Sibiul va fi ultima redută şi aceea va fi cucerită.

Deci, dragii mei, nu-i glumă, dragii mei. Din Sfântul Munte Athos ni s-a transmis să zicem fiecare dintre noi de 40 de ori „Prea Sfântă Născătoare de Dumnezeu miluieşte-ne pe noi.” Ca să ne ajute Maica Domnului, că suntem în mare primejdie, ne pierdem ortodoxia, dragii mei. Dintre ierarhi mai sunt de-ai lui Dumnezeu, care vor să se mântuiască, dar sunt tot mai puţinei, dragii mei. O fost persecuţia împotriva Bisericii, cea ateistă, comunistă, şi avem (am avut atunci) vreo şapte mitropoliţi, vreo doisprezece episcopi (mărturisitori, n. mea) şi câteva sute de preoţi (chiar mai mulţi, n. mea). Acum nu ştiu câţi suntem gata să stăm în faţa puştii şi a gloanţelor, pentru dreapta credinţă, dragii mei.

E dezastru, dragii mei! Canoanele Sfinţilor Părinţi nu dau voie să te duci la sectari să stai cu ei, la adunarea lor. Şase ani este oprirea de la împărtăşanie dacă tu te-ai dus acolo. „Păi da, părinte, dar acolo s-a cântat la Dumnezeu“. Nu-i voie! E preacurvie sufletească, dragii mei. Opresc să te aduni cu ei, să te rogi cu ei, canoanele Sfinţilor Parinţi! Şi uite, acuma se adună la Sibiu. Toţi ecumeniştii… Părintele Dumitru Stăniloae spune ca „ecumenismul este produsul masoneriei“. Iar parintele Arsenie Boca zice că „ecumenismul este erezia ereziilor, cozile de topor ale Apusului. Nimic nu cade din Biserica, numai putregaiul! Înapoi la canoanele Sfinţilor Părinţi, la Sinoadele Ecumenice. Altfel, la iad cu arhierei, cu preoţi cu tot.” Ferească Dumnezeu! Acesta-i cuvântul pr. Arsenie Boca. Şi Sf. Ioan Iacob scrie acolo, undeva, că: „Susţin, cei care sunt ecumenişti, că îs ruginite canoanele de vechimea lor, nu mai sunt bune acuma, la vremurile noastre şi la oamenii din timpurile noastre“. E nebunie, dragii mei. Păi ce au hotărât Sfinţii Părinţi este valabil până la sfârşitul veacurilor.

Sfântul Ioan Maximovici spune că „anatema să fie pe cel care vorbeşte şi susţine teoria ramurilor!” Ce-i cu teoria ramurilor? Ecumeniştii ăştia care zic că toţi avem un Dumnezeu, toţi ne rugăm la acelaşi Dumnezeu, aceşti eretici susţin că, aşa cum un copac are mai multe ramuri, aşa şi toate credinţele care sunt pe pământ trebuie să se unească, ca sa fie una. Pe una din cărţile pr. Babut am văzut desenat copacul, iar pe prima ramura scrie 1054, când s-a despărţit de la Biserica Una catolicii. Şi ramura aceasta este…USCATA! Alta, şi alta, şi alta, toate sunt uscate. Nu poţi să ai mântuire în aceste alte credinţe. Singura este ortodoxia, care este dreapta credinţă şi al cărui vârf e verde. Aşa este reprezentat copacul, dragii mei. Deci atunci ce trebuie să facem noi? Noi nu trebuie sa ne unim cu ei! Noi nu avem nimic de scos din dogmele Sfinţilor Părinţi şi din canoanele lor. Avem tot ce ne trebuie pentru mântuire! Ei trebuie să recunoască că sunt eretici, şi nu pot avea mântuire, numai dacă se leapădă de ereziile lor şi trec la credinţa ortodoxă. Doresc să o cunoască? Să primească botezul creştin-ortodox, să înveţe tot şi în felul ăsta ne putem noi uni. Deci nu există unire din partea noastră. Unirea nu o fac ierarhii ecumenişti care sunt eretici. Unirea este lucrarea Duhului Sfânt, dragii mei, nu a ierarhilor eretici. Şi acuma la Sibiu se strâng.

Şi poate că va fi, aşa cum se zice de către unii, o scindare. Adica unii ţin cu tradiţia Bisericii ortodoxe şi vor să se mântuiască, şi cred că sunt, are Dumnezeu destui, şi alţii vor să placă oamenilor vremurilor noastre, masonilor, să fie în prietenie cu ei, în pace cu ei, ca să stea liniştiţi în scaun. Şi atunci va fi scindare.

Şi după aceasta - spun unii, eu transmit ce am auzit - va urma persecuţia. Nu vreau să fac panica, dar spun ce am auzit. Va urma persecuţie. Că au mai fost persecuţii împotriva creştinilor. Persecuţia romană, în ce consta ea? Cine era creştin în Imperiul Roman nu avea dreptul sa aibă funcţie în aparatul de stat. Unu - jos din funcţie daca eşti creştin; doi - i se lua averea, daca mai insista în credinţa lui; trei - era pus la muncă forţată, în mină sau alte locuri; patru - nu putea să facă faţă la normă, la închisoare, în foame, în sete, în chinuri; cinci - mucenicia. La sărbătorile păgâneşti mari erau adunaţi toţi ca să vadă cum era dat drumul la fiarele sălbatice şi cum ţi omoară pe creştini. Deci aceasta era persecuţia romană în primele veacuri. Şi va urma persecuţie. Aşadar, nu este suficient să credem în Dumnezeu, să ne rugăm la Dumnezeu, să mergem la Biserică, să ne spovedim, să ne împărtăşim, să facem milostenie. E bine, dar nu numai aceasta este necesar. Nu este totul. Să ne pregătim pentru mucenicie, dragii mei. Căci cu moartea oricum suntem datori.

Nu vreau să fac panică prin acest cuvânt, dar să ştiţi că sunt tare aproape acele vremuri, cred şi mărturisesc. Şi nu ştiu câţi dintre noi avem puterea aceea de a zice: Domnule mason, sunt creştin-ortodox! Şi vreau să mor în credinţa aceasta! Accept moartea, dar de Dumnezeu nu mă lepăd, ca să nu intru veşnic la Iad. Aşa că să luăm în serios, dragii mei, să luăm în serios…(Fragment dintr-o predică de Părintele SERAFIM rostită la Mânăstirea Căşiel şi postată pe site-ul „Război întru cuvânt” la 30 august curent).