* La Praga, metropolă a secularizării din lumea de azi, a avut loc, la 7 septembrie 2006, un concert al unei sataniste de renume planetar, pe nume Madona. Scenaristul, regizorul şi interpreta, într-un consens viclenit, au închipuit un moment «artistic» de batjocorire a Răstignirii lui Hristos: suspendată în spaţiul aerian al scenei, cu ajutorul unei macarale moderne, Madona făţăreşte jertfa, purtând un fel de cunună metalică ce trimite gândul la coroana de spini, îşi întinde mâinile pe o cruce, ca şi cum ar fi ţintuită acolo, şi emite vocal un cântec languros de desfrânare. Au ridicat-o de la sol, ca să creeze impresia de biruinţă în apoteoză. A cui ? A desfrâului şi a diavolului. Şi lumea, prezentă în număr foarte mare, a căzut în delir de admiraţie, a răcnit de plăcere şi a aplaudat cu o frenezie demonică. Am văzut scenele acestea de coşmar la televizor, redate tot ca pe o biruinţă, a redactorilor de data aceasta. Toţi cei prezenţi s-au simţit solidari în blasfemie, de parcă acel simbol al desfrânării, solista americană, ar fi fost înălţată în aer de forţa preţuirii mulţimii. Erau toţi postmoderni, adică antihrişti. Numai la Vatican s-au auzit câteva ecouri vagi de protest. Ca să dea bine la imagine. Paradoxal, s-a găsit totuşi cineva să-L apere pe Hristos de blasfemie: mafia rusă. În aceeaşi zi, Madona a primit o scrisoare în care era ameninţată cu moartea pentru mizeria pe care o expusese în public şi la televiziuni. «Anonima» era semnată de … mafia rusă. Un semnal care, în conţinut, nu e absolut deloc ortodox. Ruşii ortodocşi, chiar mafioţi, nu ar fi recurs la crimă contra blasfemie, adică o încălcare a poruncilor în numele lui Hristos. Întrucât a doua zi, pe 8 septembrie, satanista avea să se deplaseze la Moscova pentru a susţine acelaşi concert, au ticluit, tot din anturajul ei, o scrisoare, ca din partea mafiei ruse, cu ameninţări tipice. Faptul a avut impactul unui şoc publicitar, mărind enorm interesul pentru apariţia antihriştilor într-o capitală a Ortodoxiei. Râd batjocoritorii, rabdă Dumnezeu, ne simţim şi noi, drept-credincioşii, pângăriţi, dar nu se poate să rămână faptele nepedepsite. Iar dacă Dumnezeu va rândui să-i mai amâne, măcar să reacţionăm creştineşte, blamând cât ne ţin puterile astfel de manifestări sataniste.
* A ajuns şi la noi brăţara electronică de supraveghere de la distanţă. Deocamdată e destinată deţinuţilor eliberaţi pe cauţiune. O Ordonanţă de urgenţă a Guvernului (vezi „Ziua” din 7 septembrie curent) operează modificări în Codul de procedură penală, una dintre prevederii fiind acordarea de competenţe judecătorului să dispună supravegherea electronică a persoanelor eliberate pe cauţiune. Este o măsură bună? Nu mai fuge incognito Maria Vlas din ţară, nici teroristul Omar Haysam? În prezent, probabil că vor fugi toţi care trebuie să fie făcuţi… scăpaţi. Chiar dacă vor avea brăţară electronică montată pe mână. Pe viitor însă, cătuşa electronică va păzi mai mult singură coloniile penitenciare, până când aria ei de acţiune se va extinde, din diferite motive, în toată societatea omenească. Microexperimentele de acum – tare mi-e teamă că e adevărat – vor deveni macroexperimentele de mâine. Atunci să vezi tartori şi supuşi!
* O nerozie, i-aş zice ticăloşie, mai mare n-am întâlnit: lesbienele canadiene s-au organizat în patrule care îi persecută pe heterosexuali în oraşul Winnipeg. Bine, vom zice, dar de ce ne batem capul cu problemele feministelor nebune şi cu perversele de la marginea lumii? Pentru că este un duh rău care îşi formează o armată de nebuni dintre oameni şi propagă, uneori cu forţa, păcatul desfrâului în rândul tineretului. Câmpul de acţiune al lesbienelor canadiene este Universitatea din Winnipeg unde, o organizaţie feministă, cu nume serios, “Women`s Studies”, finanţată de Fundaţia Rockefeller (vezi Agenţia „Altermedia din 30 august curent!) şi sprijinită de guvernul canadian, ţine cursuri cu studenţii pe care îi învaţă să devină agenţi ai schimbării, să-şi conteste sexul, să devină homosexuali. Desfrânatele alea au inventat un fel de organizare paramilitară, în care sunt antrenate patrule de lesbiene pentru a-i persecuta pe oamenii normali din oraş, au organizat, cu bani de la guvern, o „săptămână a reorientării” pentru studenţi, în cadrul căreia s-au prezentat filme pornografice, au angajat (cu salarii de la universitate) două lesbiene care recrutau studenţi şi studente şi îi convingeau să meargă într-un camping să facă sex, au distribuit broşuri cu mesaje lesbiene, au montat un clip promoţional pentru desfrânare şi au tipărit un ghid lesbian. În acea universitate e un focar demonic îngrozitor. Cu banii contribuabililor şi cu banii oneroşi ai numitei fundaţii americane se împrăştie, sistematic şi planificat, molima distrugerii tinerei generaţii. Unii susţin că lucrarea aceasta serveşte mahărilor care construiesc noua ordine mondială, guvernul unic şi controlul asupra lumii. Împuţinarea populaţiei ar fi unul din scopurile lor. Neîndoios, faptele acestea pot avea şi au acest scop, detectabil la prima observaţie. Dar noi credem că, în spatele întregii mascarade, se ascunde Satan cu legiunile sale de demoni, care surpă mântuirea unor populaţii întregi, că diavolii netezesc, folosind gravele căderi ale unor oameni păcătoşi, cărările Antihristului. Ni se pare că acest cancer generalizat este departe, tocmai în Winnipeg, dar într-o zi vom afla că el a cuprins vreo universitate românească, dacă nu cumva deja metastazele au şi pătruns în mediile studenţeşti de la noi. Ce aţi zice să porniţi mâine, cu soţia de braţ, spre parcul oraşului şi, pe traseu, să vă acosteze o patrulă de lesbiene care să vă batjocorească?
* Uneori, când omul nu are ceva serios de făcut, se joacă de-a antena, precum în clipul publicitar, şi prinde pe ecranul televizorului muşte. Aşa am păţit noi când am intrat pe un site, ceva cu „valul închinării”. Până ne-am prins de eroare, valul ne-a dus în curtea unor penticostali din Constanţa şi am dat peste afişul „Festival 100% cu Hristos”. Treaba e că a existat o astfel de manifestare între 3-6 august 2006, la Năvodari, unde s-au adunat penticostali din toată ţara şi au avut un program de-a dreptul „duhovnicesc”, dacă nu ne speriem la gândul ce duh îi conduce: concertul unei formaţii instrumentale (au fost prezente patru astfel de trupe care practică un fel de rock creştinesc), rugăciuni de-ale lor, discurs al unui pastor, concert al unei alte formaţii, şi seara coffee house, adică discotecă la cafenea sau invers, mă rog. Ba, în una din zilele festivalului dedicat lui Hristos, au susţinut aprige întreceri sportive între biserici la fotbal, volei şi atletism, cu premii zdravene, urmate, fireşte, de cafea la discotecă sau, poate, invers. Mă rog, treaba lor. Când am văzut ce fel de pocăinţă, ce fel de evlavie instrumentală, ce fel de pietate disco şi super-sportivă primesc tinerii – că pe ei îi vânează de zor cu fanfare şi discoteci fraţii „creştini” penticostali – am fugit repede de pe acel site. Nu înainte de a afla că mascarada de pe Litoral s-a repetat, o lună mai târziu, între 5-9 septembrie, într-un sat de vacanţă Tanţ, din judeţul Arad. Acesta s-a numit „Drumfest”: Festival pentru cale bătută? De-acum credem că e destul de bătută calea pierzării, dacă ţiui către Hristos din orgi şi chitare electronice, lucru care se întâmplă şi la case mai mari cu pălării universale, dacă te pocăieşti cu nişte bâţâieli la cafe-disco, dacă faci metaniile sub formă de fotbal. Cutreieră dracul, ca o vijelie, şi prin sunetele muzicii. N-ar fi treaba noastră să ne mirăm atâta de scălâmbăielile unor concetăţeni care bat darabana şi se laudă pe site că asta e rugăciune. Problema e că aceştia susţin că sunt biserică şi, mai ales, vor să se unească în diversitate. Ba chiar am auzit că unele parohii ortodoxe şi protopopiate i-au copiat pe căpiaţii ăştia şi au început să susţină meciuri între ele, nu dialoguri duhovniceşti, ci de fotbal.Ca să vină lumea? Dar când l-aţi văzut voi pe Hristos la circ, la discotecă sau la meci? Ai! Acolo evoluează diavolul şi numai diavolul. Dacă îl căutaţi pe Hristos sută la sută, atunci mergeţi la Sfânta Liturghie, mergeţi la o mânăstire liniştită, la un duhovnic înţelept şi, mai ales, la Sfânta Împărtăşanie. Dairelele şi chitările sunt zgărzi drăceşti strânse pe grumajii robilor învoiţi la robie.
* Nu mai sunt de senzaţie, dar sunt de mare notorietate ştirile care privesc pedofilia unor preoţi catolici sau de alte confesiuni creştine. În seara de 1 octombrie curent, BBC Londra a lansat un documentar cu accente violente la adresa Vaticanului, a actualului papă Benedict la XVI-lea, pe motiv că unii preoţi catolici au molestat sexual şi victimizat copii. Materialul a fost imediat preluat şi publicat, pe 2 octombrie, de ziarul „Ziua”, la rubrica „magazin”. Direcţia principală de atac incriminează o practică a fostului cardinal Ratzinger care a muşamalizat faptele pedofililor-preoţi, printr-o directivă a Vaticanului, numită „Crimen Sollicitationis”, prin care li se cerea episcopilor să convingă victimele abuzurilor sexuale să tacă despre astfel de întâmplări. Indicaţia preţioasă este valabilă şi acum. Aparenţele au fost „salvate” o vreme, până când unii au început să mărturisească, să dezvăluie fapte urâte, vechi şi noi. Se prezintă acolo o sumedenie de nume şi de „isprăvi” murdare, însă nu asupra lor dorim să insistăm. Este evident că au existat şi chiar se înmulţesc, în prezent, astfel de deviaţii. Problemele care se pun sunt două. Prima: de ce Vaticanul ascunde, cu mare sârguinţă, faptele reprobabile, infracţionale, anticreştineşti, ale unor preoţi catolici? Răspunsul nu este „vezi că şi la voi sunt astfel de căderi”, ci altul. Ei ştiu că mulţi preoţi de-ai lor sunt pedofili sau homosexuali, nu-i sancţionează şi, pe deasupra, îi şi acoperă, pentru că au nevoie să se îndreptăţească. Dacă ar da pe faţă astfel de manifestări, ar trebui să recunoască greşeala de a nu le permite preoţilor să se căsătorească, exceptând călugării desigur. Inovaţia asta a lor, iată, este promovată, tolerând fapte care sunt pedepsite şi de societate şi de Dumnezeu. Pe mine unul comportamentul acesta mă înspăimântă, deoarece principiul „poţi face orice, numai să nu se ştie” trădează o gravă netemere de Dumnezeu, ceea ce indică un vid de credinţă. Te comporţi ca un criminal social, ascunzi fapta prin „decret” de sus şi, în acelaşi timp, îl propovăduieşti pe Dumnezeu, făţărind o aparenţă morală. Ba chiar te crezi locţiitorul lui Hristos pe pământ! Situaţia aceasta prezintă o contradicţie ireconciliabilă între credinţă şi fapte, o contradicţie din care îşi scoate chipul hâd un uriaş duh antihristic. Vrând-nevrând, lumea din jur simte asta şi fuge în pustiul secularizat. A doua problemă ce decurge din această întâmplare nefastă: de ce BBC-ul se concentrează în mod predilect doar pe scandalurile sexuale ale unor catolici? Pedofilia şi toată urâciunea desfrânării care răvăşeşte mediile protestante şi păgâne nu-i interesează. Acolo nu-i nimic de criticat. Dar dacă află ceva rău de la catolici sau de la ortodocşi se dau cu capul de pereţi de indignare. Nu ştim pe cine slujeşte trustul de presă BBC, dar este clar că nu în numele lui Dumnezeu, al moralei sau al legii îi atacă violent pe creştinii tradiţionali. Loviturile lor vizează, de fapt, demolarea creştinismului care mai pâlpâie în Europa secularizată şi uscată la suflet, de aceea vocea lor pare a fi un imens difuzor antihristic.
* Fiindcă tot eram la capitolul destrăbălare fără frontiere, să observăm cum se întinde molima sodomistă (a se citi homosexualitatea): pe finalul acestei luni (telejurnalul ProTv din 26 octombrie 2006), Curtea Supremă din statul american New Jersey a hotărât legalizarea căsătoriilor homosexuale. Haidamacii americani erau foarte veseli la primirea acestei veşti. Aplaudau hotărârea ca pe o mare biruinţă. Este victoria vremelnică a diavolului care bifează puncte într-un plan cumplit de diabolizare a lumii. Nebunia devine legală, iar normalitatea – nebună. Când homosexualitatea legalizată va cuprinde complet Europa şi SUA, cealaltă parte a lumii va adopta sodomia aproape instantaneu, fiindcă acolo locuiesc mai ales păgâni şi nu există oprelişti la încetăţenirea păcatelor. Câţi oameni am mai rămas creştini, cu ce inimă şi cu ce ochi privim aceste prăbuşiri?
* Există în România actuală câteva organizaţii extrem de subversive. Una dintre ele se cheamă „Solidaritatea pentru Libertatea de Conştiinţă”. Mai bine şi-ar fi pus numele „Solidaritatea pentru libertatea diavolului de a face tot ce doreşte”. Era mai potrivit aşa, deoarece în luna septembrie curent, slujitori lui aghiuţă, hai să fim mai precişi, solidarii lui aghiuţă, au înaintat propuneri oficiale pentru scoaterea religiei din şcoli, a icoanelor, a crucii, a oricăror însemne care privesc creştinismul sau oricare altă religie. Ba au şi protestat pe toate căile că, la începutul anului şcolar, au fost oficiate Te-Deum-uri în şcoli, preoţii sau ierarhii au dat binecuvântări ca educaţia şi învăţătura copiilor să se desfăşoare sub protecţia lui Dumnezeu. Nenorociţii ăştia, credem că li s-ar potrivi mai bine „nefericiţii de la SLC”, ar dori ca învăţământul românesc să fie sub controlul diavolului. Dar nu numai învăţământul, ci toată ţara, tot neamul, fiindcă, mai nou, ei au ameninţat că dau în judecată Camera Deputaţilor şi Administraţia Prezidenţială pentru a anula documentele şi avizele care privesc construirea Catedralei Mântuirii Neamului în apropierea clădirii Parlamentului din Bucureşti. Este un anume Remus Cernea, şef al asociaţiei solidarilor, care voieşte să cearnă prin sita dracului toate încercările de a edifica o catedrală a mântuirii în Capitală. Tot ei au mutat amplasamentul acesteia din Parcul Carol iar acum pretind, în numele siguranţei naţionale, să fie mutată şi de pe actualul amplasament. Păi ce, siguranţa naţională stă într-un buncăr şi în nişte tunele subterane, pe care le invocă „solidarii cu dracul”? Catedrala Mântuirii Neamului este infinit mai potrivită pentru siguranţa naţională, pentru că poate asigura siguranţa veşnică a neamului. Dar lor le pasă doar de obiectivele masono-atee pe care le urmăresc cu o neagră încăpăţânare. Până acum au reuşit să împiedice punerea temeliei Catedralei, pentru că sunt în complicitate cu alte asociaţii asemănătoare( cei din Fundaţia Soros, de pildă, cei de la Pro-Europa etc.), dar mai ales cu elemente din justiţie şi din administraţie, care pun piedici…legale, la momentul oportun. Unii ziarişti îi consideră pe aceşti pricolici „gnomi ai lui Stalin” (vezi articolul lui Victor Roncea din „Ziua”, 30 octombrie, curent). Noi nu credem că alde Remus Cernea, Alina Mungiu, Renate Weber, Smaranda Enache şi alţii ca ei sunt neo-bolşevici, nu, ei sunt slujitorii unui stăpân mai vestic, agenţii şi misionarii noii ere a Vărsătorului, în ultimă instanţă, oamenii Satanei, puşi să usuce rădăcinile credinţei ortodoxe şi pe cele ale neamului românesc. Când auziţi de ăştia, păziţi-vă ca de diavolul în persoană, că unii dintre ei sunt chiar mai răi ca dracul. Doamne fereşte şi apără!
* Din câte ştim, meditaţia transcendentală a fost condamnată în multe locuri, dar lucrul rău nu piere uşor. Există oameni care, odată legaţi de diavolul, nu se mai lasă cu nici un chip întorşi de la cădere. Aşa procedează şi producătorul de film american David Lynch (păcat că poartă numele proorocului David!). Acest bogătaş şi zis artist a promis 175.000 de dolari unui liceu din Terra Linda, California, dacă include în programa şcolară meditaţia transcendentală. Motivul: o faptă bună, în aparenţă, adică eliminarea stresului şcolarilor. Directorul liceului a primit oferta şi trebuşoara se va face de la catedră. Mai mult, acelaşi David american a înfiinţat o fundaţie cu mulţi bani care ca scop atragerea la meditaţia transcendentală a americanilor din Detroit şi Washington. El susţine că aceasta este „singura modalitate de a salva actuala generaţie”. Lucru dovedit până acum de cercetători americani şi europeni, meditaţia transcendentală este o formă de yoga indiană, răspândită de un guru pe nume Maharishi şi constă în spălarea completă a creierelor adepţilor şi supunerea lor unui control mintal foarte periculos. Prin promovarea acestui tip de control de către noul David, de cine vrea el să salveze actuala generaţie? O scoate din mâna lui Dumnezeu şi o oferă pe tavă diavolului. Ca să vedeţi ce mârşăvie teribilă se ascunde sub aparenţa unei fundaţii care se laudă că face binele. Păziţi-vă, oameni buni, de crocodilii ăştia acoperiţi cu blănuri de miei!
- Chiar la 1 iunie, când în şcolile şi pe străzile din România se serbează făţarnic Ziua copilului, un ziar de mare tiraj (“Evenimentul zilei”) face propagandă crimei legalizate. Este vorba despre un articol numit “Avortul cu pilule”, în care sunt prezentate avantajele uciderii fără bisturiu a pruncului. Pastila este văzută ca o metodă foarte comodă, inventată ca să protejeze de dureri sau de alte afecţiuni organele desfrânării. Pilula otrăvitoare pentru prunc este numită RU486 şi distruge sarcini de până la 60 de zile. Ea se comercializează în Occident pe bani mulţi şi are eficienţă ucigaşă, în două zile fătul fiind expulzat, cu cheaguri de sânge, afară din burta mamei. Femeile moderne caută facilităţi până şi pentru uciderea propriilor copii! Ele evită acum chiuretajele din spitalele morţii, dar nu alungă moartea, preferând să avorteze acasă, în vârful pătucului personal, cu minim de efort şi de consecinţe. Savanţii morţii au anticipat această tendinţă, « inspiraţi » de tătucul lor diavolul, şi au inventat această pastilă care se ia în două etape, cu reţetă din spital şi sub supraveghere strictă. Sănătatea criminalei trebuie să fie protejată de orice risc. Contează consecinţele duhovniceşti ale diversificării metodelor de pruncucidere? Contează că pe creştini îi scârbesc, îi scandalizează aceste fapte, le otrăvesc sufletul? Mai rămâne loc, dacă adăugăm şi groaza care îi cuprinde? Oare ce fel de oameni am ajuns? Ce fel de oameni suntem? Cum de ne mai rabdă Dumnezeu? Mintea nu poate să mai cuprindă şi să mai înţeleagă de ce toată ştiinţa modernă, toate descoperirile sunt puse cu atâta osârdie în slujba morţii! Mijloacele de suprimare a omului sunt cele mai perfecţionate din toată istoria lumii şi dintre toate descoperirile care s-au făcut. Omul, mai ales cel nenăscut, nu are nici o şansă. Totul pentru plăcere, totul pentru moarte! Nici o şansă vieţii, mai ales celei veşnice! Iată mesajul umanist al omului postmodern. În acest slogan cainit se ascunde, întreg şi hidos, chipul diavolului. Nu loveşte el direct, ci prin intermediari, cu mâinile savanţilor (medici şi geneticieni), cu voinţa pervertită a desfrânaţilor, cu indiferenţa şi complicitatea noastră, a tuturor. Dacă vrea Dumnezeu să ne bată pentru aceste fapte – o, nesfârşită e mila Lui! – atunci lucrul cel mai rău care ni s-ar putea întâmpla ar fi să ne abandoneze defintiv în braţele Satanei. Mai bine să ne întoarcem şi să strigăm: «Doamne, nu ne lăsa!»
- Nenorocirea prezentată mai sus este teo-mahie, adică luptă (război) împotriva lui Dumnezeu, nebunie demonică, pentru că nu poţi fi decât învins în confruntarea cu Cel Atotputernic. Totuşi tinerii şi mai puţin tinerii contemporani adaugă la acestea şi fapte de blasfemie, de batjocură, de lepădare. Înainte de a începe Campionatul mondial de fotbal (şi acesta este o idolatrie cumplită, o isterie de masă care ne-a cuprins pe toţi!), pe 5 iunie curent, ProTv-ul a dat pe post o imagine şocantă: un tablou compus din fotbalişti care măscăresc « Cina cea de Taină ». În mijloc, în locul lui Iisus, tronează un fotbalist englez, Beckam, simbol al sexului şi al reclamelor mincinoase, iar pe locul apostolilor stau ceilalţi fotbalişti din naţionala Marii Britanii. Ideea că fotbalul se propovăduieşte în locul Sfintei Evanghelii iar pe post de zeu (idol) a ajuns măscăriciul care ştie să bată mingea. Scamatorii ăştia se cred dumnezei. Englezilor nu le-a ajuns mizeria aceasta, ci, la 24 iunie curent, au lansat o nouă blasfemie (vezi «Gazeta sporturilor» din acea zi). Fotbalistul Rooney, din aceeaşi naţională britanică, a apărut, într-o reclamă a firmei Nike, cu bustul gol, cu braţele întinse lateral şi pumnii strânşi, pictat sub formă cruce cu o vopsea ce imită sângele proaspăt. Derbedeul răcneşte din toţi bojocii. Imită suferinţele Domnului Iisus Hristos pe Cruce. Diferenţa este că Domnul S-a jertfit pentru mântuirea omenirii; otreapa din Albion se sacrifică pentru fotbal, adică pe altarul diavolului, lucrând la pierderea de suflete omeneşti. Au existat şi nişte consecinţe imediate ale acestor înfruntări: meşterul Rooney s-a accidentat grav la genunchi în primul minut al singurlui meci în care fost trimis în teren, urmând să stea pe tuşă multă vreme; Beckam s-a rupt şi el, tot la genunchi, în următorul joc al echipei sale, indisponibilitatea fiind de lungă durată; echipa Angliei a fost eliminată din competiţie de formaţia Portugaliei. Noi gândim că acestea nu sunt pedepse, ci doar avertismente pe care Dumnezeu le-a trimis unor bufoni incoştienţi dar şi armatelor de gură-cască, participante în mod pasiv la blasfemiile primilor.
- Am auzit la ProTv (se putea în altă parte? Stiti doar ca apartine lui Donald Lauder, liderul evreilor din intreaga lume) textul unei reclame care m-a pus pe gânduri. Suna cam aşa : «A început o Nouă Eră cu Zapp» (aceasta e o firmă de telefoane mobile, extrem de agresivă în România). Mi-am zis, iniţial, că societatea se laudă, ca să-i fie cumpărate aparatele. Totuşi cu New Age-ul nu te joci, ceea ce înseamnă că subtextul reclamei ascunde un mesaj grav. Va trebui să fim din ce în ce mai atenţi, pentru a observa cum promovează Zapp Noua Eră în ţara noastră şi ce capcane şi pericole ne pasc dacă intrăm în relaţie cu această companie.
- Ziarul «Cotidianul» din şase a şasea 2006 (ei au vrut să fie macabri, subliniind 666) prezintă, ca pe o certitudine, informaţia că SUA implantează microcipuri imigranţilor. Executivul american, în frunte cu Bush junior, consideră trebuşoara asta drept soluţia ideală pentru localizarea permanentă a imigranţilor şi muncitorilor sezonieri, pentru a şti «cine e în ţară şi de ce». Implantul acelei bâzdâgănii cât un bob de orez se face prin injectare, compania VeriChip fiind pregătită să acopere orice solicitare a statului american pentru microcipuri performante. Întâi – animalele, apoi deţinuţii, pe urmă soldaţii aflaţi în diverse misiuni, acum imigranţii şi sezonierii, după ei urmează înficoşaţii şi mâhniţii, depresivii, lucrătorii anumitor firme (care trebuiesc supravegheaţi de la distanţă !) şi, tot aşa, întreaga populaţie va veni la rând să primească însemnul fiarei pe mână. Dacă americanii sunt atât de grăbiţi cu populaţia lor, cum vor proceda cu alte popoare? Cu românii credem că nici nu-şi fac probleme, cât suntem de puţini şi de obedienţi şi cât de uşor se găsesc lucrători ai răului la noi, ne termină repede. Vom mai găsi atunci resurse de voinţă şi de credinţă ca să rezistăm atacului şi să ne opunem acestei agresiuni?
- Parcă ar fi fost special premeditat, tot la 1 iunie (vezi cotidianul «Ziua»), s-a petrecut un lucru oribil: în Olanda, nişte descreieraţi au oficializat Partidul Pedofililor. De Ziua copilului, sodomiştii Europei Unite anunţă că vor folosi copiii ca pradă sexuală pentru adulţii nebuni! Şi asta nu aşa, pe după şură, ci în mod legalizat prin parlament, cu ştirea întregii societăţi. Partidul sodomist are program legalizat la tribunal, document în care sunt prevăzutte liberalizarea pornografiei infantile, legalizarea relaţiilor sexuale dintre adulţi şi copii, legiferarea tuturor drogurilor, consfinţirea zoofiliei, libertate absolută pentru cei care vor să umble dezbrăcaţi pe străzi, educaţie sexuală în primele clase de şcoală şi alte spurcăciuni. Olanda îşi revendică statutul de Sodomă modernă. Noi, deocamdată, suntem spectatorii ei, în curând vom fi complicii, apoi, Doamne fereşte!, subordonaţii şi executanţii « poruncilor » sodomite. Spunem aceasta, deoarece am văzut în multe ziare publicată ştirea despre pedofilii olandezi, dar nimeni nu a luat atitudine, ci toţi au privit evenimentul ca pe un fapt divers de care te poţi amuza. Ne contrariază o astfel de poziţie, deoarece suntem îngroziţi la gândul ce ar putea să păţească pruncii noştri într-un viitor apropiat, când şi în România se vor legaliza blestemăţiile promovate de belzebuţii flamanzi. Doamne, fie-Ţi milă de noi !
- Aceeaşi atitudine a presei româneşti se observă şi în privinţa manifestărilor homosexuale. Ba nu, e cu mult mai rea. Faţă de homosexuali presa noastră are o poziţie partizană, făţiş favorabilă. Când aceştia, culmea, tot pe 1 iunie, şi-au făcut toanele pe străzi, televiziunile şi ziarele le-au prezentat pe larg detrăbălarea, sloganele, lăbărţările, neruşinările. Halal copilărie pentru pruncii bietei Românii! Două zile mai târziu nenorociţii homosexuali au ieşit la miting, să-şi îndreptăţească şi să-şi expună păcatul pe bulevarde, cerând legalizarea căsătoriei împotriva firii. A existat şi o firavă contramanifestaţie, agitată şi neputincioasă, vânată de poliţia statului antihristic, vreo 50 de oameni fiind amendaţi cu 10 milioane lei şi bătuţi cu ciomege. Altfel spus, românii au tratat cu indiferenţă vânzoleala năclăită a homsexualilor. Vechii evrei i-ar fi omorât cu pietre (iar actualii – le acordă coroniţe !). Nu zic să-i lapidăm cu pietre (deşi Dumnezeu i-a ars complet cu foc şi pucioasă la Sodoma şi Gomora !), dar ia să fi ieşit 100 de mii de contramanifestanţi. Ei, atunci poliţia nu ar mai fi amendat pe nimeni. Era suficient să strige toţi odată «Ruşine!» de să cadă clădirile pe ei şi le-ar fi pierit homosexualilor cheful de a-şi expune porcăriile pe străzi. Să-şi ţină păcatul acasă, să-l trateze la duhovnic, la medic, la balamuc, nu să-l exhibe pe străzi! Acum, însă, mulţimile de creştini îşi pleacă frunţile şi înghit scârba fărădelegilor fără să murmure. Nu mai sunt în stare nici măcar să strige împotriva lor. Păi, cum vreţi fraţilor să ne apere Dumnzeu, dacă noi nu ne manifestăm voinţa de respingere a păcatelor de moarte şi nu cerem ajutorul Lui?
- Ce explicaţie putem găsi pentru faptul că Europa votează satanişti? La concursul de muzică uşoară Eurovision din 20 mai 2006 a ieşit câştigătoare o formaţie de hard rock finlandeză, ai cărei membri erau mascaţi ca dracul. Deşi se numesc „Lordi”, toţi comentatorii le-au zis „Monştrii”. Pe aceştia i-au votat mai multe ţări europene, printre care şi Grecia, cu 12 puncte. Arhiepiscopul Hristodoulus al Eladei şi-a făcut publică mirarea că reprezentanţii poporului său ortodox au optat pentru nişte satanişti nordici. După această alegere s-au auzit voci care clamau că europenii s-au plictisit de tradiţiile „Eurovisionului” şi au ales ceva nou, modern. Halal europeni! Nu i-a interesat nici măcar melodia premiată, ci măştile morţilor şi gesturile „monştrilor” au prevalat. Noi nu credem că încununarea unor satanişti s-a făcut doar din plictis şi din spirit de frondă. Educaţia de tip „Haloween”, adică profund păgânească, a tineretului european, începe să dea roade. În curând, nimic creştinesc, dar ce zic, nimic firesc, nu va mai avea valoare în ochii europenilor. Este lumea căreia ne predăm cu mâinile legate şi cu ochii închişi. Când îi vom deschide, vom vedea şi noi toate cele din jur prin prisma euro-deformatoare. Şi dacă noi vom recepţiona adevărul răsturnat, oare cum ne va privi Hristos? Vom mai fi bunii săi ucenici?
- Două experienţe recente ne-au atras atenţia şi ar trebui să ne pună pe gânduri pe toţi. Timp de vreo 4 zile, la Bacău (11-14 mai curent), la sala de atletism, că e spaţiu mult, 30 de medici străini au acordat consultaţii de ochi şi ochelari de vedere, totul gratuit, pentru oamenii din acest judeţ. S-au înghesuit „la pomană” mii şi mii, poate zeci de mii de solicitanţi, nu numai sărmani, ci chiar notabilităţi de prin comune. Erau ochelari depăşiţi moral, recondiţionaţi, cu rame chinezeşti. Unii, după ce i-au luat, au început să întrebe: „Oare au pus ceva periculos în ochelarii aceştia?”. Ce ar fi putut pune în nişte ochelari de vedere? Totul părea o acţiune caritabilă de mare amploare, organizată de „Clubul leilor” cu un an înainte. Sorgintea masonică a clubului organizator şi implicarea exclusivă a unor specialişti străini nu a pus pe gânduri pe nici unul dintre amatorii de chilipir. Totuşi, unii intelectuali care s-au aflat printre „pacienţi”, în timpul controlului au sesizat ca le-ar fi fost luată amprenta ochiului, cu unul dintre aparate. Poate acesta o fi fost şi scopul organizatorilor! Degeaba n-au făcut ei atâta efort.
- A doua întâmplare are un conţinut asemănător. În cartierul Rahova din Bucureşti, s-a deschis un centru pentru tratamente la un aparat cu bile de jad: termo-masaj, presopucntură şi vertebroterapie. Gratuit, fireşte. Numeroşi bătrâni din Capitală s-au înghesuit să prindă rând la aparatul minune, pentru a-şi trata coloana, oasele reumatice, încheieturile umflate (vezi „România liberă” din 15 mai curent). Şi care-i problema? Aparatul Ceragem cu bile jad e sud-corean, nu a fost încă omologat, iar pacienţii amărâţi din Bucureşti participă practic la un program de testări de trei luni, pe bază de voluntariat. Cobai care se laudă apoi, datorită efectului Placebo, că se simt mult mai bine. Asta fiindcă aparatul e străin şi tratamentul gratuit. Şi ochelarii americani cu rame chinezeşti şi bilele de jad corneene ne pun aceeaşi întrebare: cât de jos am căzut? Intuim că străinii au venit cu astfel de „binefaceri” tot pentru a afla direct la ce grad de decădere sunt românii, cât de mare e neputinţa, cât de netrebnici am ajuns. Trebuşoara lor este să monitorizeze, să adune informaţii – şi noi le oferim totul despre sănătatea noastră, despre starea materială, socială, culturală. Aceste informaţii şi multe altele, cum ar fi grupa sanguină, amprenta ochilor sau a degetelor, potenţialul biologic şi intelectual se depun pe fişe şi se stochează în calculatoare. Se face o sinteză şi un raport care se înaintează şefilor din umbră, rapoarte care ajung în cancelarii de taină, acolo unde a fost concepută şi pusă în aplicare strategia de sărăcire şi pauperizare a populaţiei româneşti. Pe baza acestor rapoarte, regizorii macro-dezastrelor îşi evaluează rezultatele subversiunilor: ne-au sărăcit destul? Unde trebuie să mai acţioneze? Suntem în stadiul în care pot face exact ceea ce vor cu noi? Scenariul este absurd, cinic, antiuman, demonic. Dar nu cuprinde tot adevărul care este mult mai groaznic. Oricum ar fi, se observă de la o poştă că străinii îşi fac treaba în România cu complicitatea autorităţilor statului nostru, că activitatea lor de monitorizare şi stocare de informaţii este evidentă, că aparenta milostenie ascunde viclean scopuri ticăloase. Pe de altă parte, noi reacţionăm exact cum vor ei, fără inteligenţă, năuciţi de neputinţă, incapabili să ne purtăm demni suferinţa. Probabil au vrut să vadă dacă am ajuns vite de pripas. Acum ştiu precis cât la sută din populaţie este în acest stadiu. Sigur vor urma şi alte experienţe din care noi nu vom pricepe nimic. Greu blestem pe acest popor să devină cobai pentru agenţii globalizării.
- Dar ce ziceţi de faptul că socialiştii spanioli, conduşi de Zapatero, aflaţi la guvernare, au hotărât în Parlament să acorde prin lege „drepturile omului” maimuţelor superioare? Intră în această categorie cimpanzei, bonoho, urangutani şi gorile. „Proiectul Maimuţe Superioare” decurge din darwinism şi din sloganul masonic: „Libertate, egalitate, fraternitate”, formulat pentru maimuţe astfel: „Egalitate dincolo de umanitate”. Un deputat, misionar al cauzei maimuţelor, pe nume Francisco Garrido a declarat: „Să fii mândru de propriile origini înseamnă să fii bine crescut”. Oricum, dacă provii din maimuţă, nu vei fi niciodată bine crescut. Ne miră mult faptul că acest guvid spaniol nu se revendică de la Dumnezeu, ci de la urangutan, ceea ce e un semn de nobleţe”, după mintea lui. Aceşti egalitarişti şi legiuitori ai drepturilor omeneşti pentru animale, chiar şi pentru bestii (vechii păgâni acordau chiar statut sacru divinizând unele fiare, precum balaurii – dragoni, crocodilii, cobrele, leii, tigrii etc.), masoni ai luminii şi constructori ai noii ordini, nu acordă nici cea mai mică şansă pruncilor nenăscuţi. Pruncii nu pot avea drepturile omului pentru că egalitatea, libertatea şi fraternitatea este numai pentru fiare (chiar dacă au chip de om!), nicidecum pentru oamenii prea mici. Aceeaşi comunişti spanioli, vopsiţi în socialişti europeni, au legiferat recent căsătoria între homosexuali, modificând definiţia căsătoriei care presupunea ca partenerii să fie de sexe opuse, iar în prezent pot fi de acelaşi sex. Acum schimbă şi definiţia persoanei umane, ridicând soclu statuar pentru ateism. Ei alungă din Europa nu numai cultura creştină, ci şi pe Dumnezeu, îl rupe de creaţia Sa. Ştim că sfinţii erau mari protectori ai animalelor şi o făceau din iubire, proteguitor. Ateo-comuniştii îl coboară pe om la nivelul speciei animale, iar animalelor le atribuie devieri tipice omului decăzut. Astfel extirpă din noi şi ultima urmă de duh şi de sacru, pusă de Dumnezeu. E o nebunie care ne conduce direct către Tartar!
- Ca să ne fie clar, un raport al Ministerului Apărării din Marea Britanie („Ziua” din 9 mai curent), document de vreo 400 de pagini, demonstrează negru pe alb că nu există extratereştri, omuleţii verzi sau alte entităţi extraplanetare, ci OZN-urile sunt fenomene fizice naturale, electrice şi magnetice, provocate de meteoriţi. Dacă există persoane care văd altceva la astfel de fenomene, problema e în creierul lor, care se lasă influenţat de câmpurile de tip plasmă. Altfel spus, sunt halucinaţii, fiindcă ceea ce văd nu există. Sfinţii Părinţi ne învaţă, mai ales cei din secolul XX, că aceste manifestări sunt de natură demonică, apariţiile de omuleţi şi nave şi tot felul de bazaconii sunt diavoli veniţi să ne înşele. Materialismul vulgar al oamenilor de ştiinţă militari din Insulă elimină acest adevăr, probat mii de ani. Pur şi simplu diavolul nu există. Dacă apare în faţa unora şi-i influenţează, creierul persoanelor şi plasma sunt de vină. De-acum pot juca demonii ţonţoroiul în faţa noastră, că au fost declaraţi inexistenţi, iar omul care îi depistează e fără responsabilitate, adică e cam nebun. În zona Comăneştiului, la 20 aprilie curent, a fost auzită o bubuitură groaznică, receptată pe zeci de kilometri în trei judeţe limitrofe: Bacău, Covasna şi Neamţ. Unii au văzut pe un munte îndepărtat foc şi fum. Panica celor câteva zeci de mii de oameni, zguduitura fizică a caselor şi zgomotul infernal nu au fost înregistrate de radare sau de alţi senzori din zonă. Nici pe muntele cu pricina nu s-a găsit nimic. Atunci rezultă că toţi oamenii aceia, inclusiv autorităţile de acolo au intrat împreună într-un sindrom de halucinaţie şi panică datorită creierelor cam înfierbântate? Stranie coincidenţă să cadă toţi odată, în aceeaşi secundă şi cu aceleaşi simptome de auzire, vedere şi descărcare de adrenalină, în halucinaţie colectivă, pe o rază de cel puţin 50 de kilometri! Toate ziarele care au scris şi toţi aceia care au cercetat fenomenul au evocat posibilele cauze materiale ale acestuia, fără să facă măcar o aluzie la un atac demonic de proporţii. Nici atunci când n-au găsit urme fizice nu s-au dus cu gândul la provocări de ordin spiritual, mai ales la duhuri rele. Asta fiindcă, nu-i aşa, acestea nu există! Şi, fiindcă nu sunt, nu ne pot lua mai uşor în stăpânire şi manipula după voia lor. Ce ar fi să ne trezim din rătăcire?
- Agenţia Altermedia, citând, la rândul ei, Agenţia de ştiri Reuters, după o relatare din 25 iulie curent, ne prezintă un fapt revelator despre întoarcerea pe dos a lumii în care trăim: în oraşul Provincetown, din statul american Massachusets, homosexualii sunt majoritari, situaţie care le-a permis să-i persecute pe oamenii normali ai locului. Familiştii sunt numiţi, sarcastic, „reproducători” şi „făcători de copii”, ca şi cum nenorociţii de gay nr-ar fi fost şi ei copii, născuţi şi crescuţi de mamă şi tată. Oare cum pot avea conştiinţe de homunculi, de oameni gestaţi în eprubete? Provincetown este capitala homosexualilor din America iar statul Massachusets este singurul care a legiferat căsătoria între persoane de acelaşi sex. Oameni onorabili din zonă au scris o petiţie către autorităţile statului pentru a repune în discuţie legile respective şi a elimina legalitatea căsătoriei homosexuale. Aceasta este pricina pentru care sodomienii îi vânează pe semnatarii plângerii, îi intimidează, îi jignesc sau îi agresează fizic. Cum se vede, prigoana împotriva celor normali a început. Perverşii, mânaţi de hoarde de duhuri rele, îi discriminează şi îi netrebnicesc pe oamenii fireşti, voind să impună şi să generalizeze păcatul practicat de ei, chiar dacă acesta, păcatul, nu e un drept omenesc, ci o greşeală cumplită, aducătoare de moarte. În consecinţă, homosexualii şi susţinătorii lor sunt slujitorii morţii şi ai diavolului, luptători damnaţi împotriva lui Dumnezeu, aducători de pedepse îngrozitoare. Ne priveşte pe noi chestiunea asta? Da. Nu peste multă vreme, vor proceda la fel şi în România. Acum deja deplâgem faptul că statul român este pe cale de a reîncepe vânzarea de copii către America, mulţi dintre orfani urmând să ajungă în medii homosexuale sau pedofile. În alte vremuri, copiii românilor erau luaţi de turci, bir la împărăţie. În prezent, ni-i smulge altă împărăţie, chiar dacă pe bani – oare sunt sclavi, oare sunt animale, sau poate lucruri? – , una la fel de păgână, dar parcă mult mai rea. Ce vom face? Aplicăm principiul scapă cine poate? Sau murmură printre dinţi proteste neauzite de nimeni? Chiar aşa, mai este capabil poporul român să ducă la capăt un protest major împotriva aberaţiilor şi păcatelor impuse de alţii? Oare mai vrem să ne apărăm credinţa şi tradiţiile curate? Ce spuneţi, oameni buni!?
-V-aţi vreodată întrebarea ce gândesc elitele intelectuale despre noi, creştinii de rând? Probabil cei mai mulţi ne dispreţuiesc iar pentru unii nici nu existăm. Chestiunea n-ar trebui să ne deranjeze câtuşi de puţin. Numai că ei, intelectualii de vârf, pretind de la noi să ne curăţăm creierele de păreri proprii şi să preluăm concepţiile lor, să-i urmăm în eresuri şi rătăciri. Doar suntem gloata netrebnică! Într-un interviu acordat ziarului „Ziua”, marţi, 9 mai 2006, fizicianul şi eseistul francez de origine română Basarab Niculescu defineşte secolul XX ca fiind al dez-încântării iar veacul XXI ar fi al re-încântării. Frumoase vorbe! Cuvinte seducătoare, cu înţeles filosofic, desigur. După el toate relele din lume îşi rădăcina în decalajul dintre progresele tehno-ştiinţei şi mentalităţile noastre, neschimbate din antichitate şi până în prezent. (De aici ar decurge că, dacă vrem să ne fie bine, să ne spălăm complet creierele şi să racordăm umanul la ritmul descoperirilor tehnologice). Dez-încântarea din veacul trecut e datorată concentrării pe scientologie iar re-încântarea actuală provine din centrarea atenţiei pe om! Omenirea poate să şi piară, dar nu de păcate şi fărădelegi, ci din motive tehnologice: dorirea „eficacităţii pentru eficacitate”, nelijându-se umanul (care oricum va fi manipulat genetic). Slavarea, crede dl. Niculescu, vine dinspre duh: „estre nevoie de nouă spiritualitate care să recentreze tehno-ştiinţa pe dimensiunea umană”. Altfel spus, super-intelectualul româno-francez construieşte noţiuni şi obiective new age-iste şi ateo-umaniste. Nu prea am fost încântaţi de secolul XX, pentru că ne-a furat morbul ştiinţei din care au decurs crâncene războaie, dictaturi, gulaguri, epidemii, foamete, sărăcie şi suferinţă. Dar, în veacul actual, urmează să ne auto-încântăm, chiar să ne extaziem de noi înşine, să ne zeificăm singuri prin înlocuirea vechilor mentalităţi cu o spiritualitate nouă care să nu mai supere tehno-ştiinţa. În acest tip de ecuaţie existenţială Dumnezeu nu are loc. Doar dacă mai pâlpâie prin mentalităţile „antice” ale unora, motiv pentru care ar trebui aruncate urgent peste bord, ca pe un balast nefolositor în viitoarea Eră Nouă. Dl. Niculescu, elită intelectuală, operează cu doi idoli: ştiinţa şi omul. Auto-zeificarea omului i se pare singura cale de evitare a unui dezastru planetar. Aceasta e o „soluţie” pe care ne-o propune, de multă vreme, diavolul: omule, tu eşti zeul tutelar, nici Dumnezeu, nici diavolul nu există; fă-ţi liniştit de cap (adică toate după capul tău!). Vrăjmaşul îl neagă pe Dumnezeu şi se ascunde pe sine, pentru a ne putea domina fără să opunem nici o rezistenţă. Dl. Niculescu nu aminteşte nici de Unul, nici de altul, dar conceptualizează frumos învăţăturile satanei despre zeificarea omului, despre noua spiritualitate. Dacă îi spui cumva dlui elită că este un nihilist, un antihrist în cuget şi un slujitor al diavolului în fapt, te declară pe loc tont, idiot, nebun de legat. Vă rog să mă credeţi, prefer această ultimă postură, decât pe aceea de teo-mah (luptător împotriva lui Dumnezeu) pe care o are el, deghizat sub masca omului de ştiinţă, plutitor în aşa zise sfere înalte.
- La Periş, o comună de lângă Bucureşti, s-a inaugurat vineri, 23 iunie, marele templu al Ritului masonic York din România. Este un sediu ritual după modelul templului lui Solomon. Acolo oficiază un înalt Mare Preot, un Mare Prelat General, se spune Tatăl nostru (oare cui se vor fi adresând aşa, că Sfintei Treimi, sigur, nu!), acolo există direcţii masonice diversficate după gradul de iniţiere, ba chiar şi corpuri paramasonice pentru copii între 12 şi 21 de ani, precum şi Ordinul Trandafirului, destinat femeilor (vezi „Ziua” din 26 iunie curent). Aşadar, nu scapă nici o categorie de vârstă sau de sex fără să fie încorporată în mişcarea anti-Hristos. Dacă îi întrebi şi îţi răspund înainte să te ameninţe, afli că ei nu sunt o religie (dar au templu, ritual, preoţi şi felurimi de prelaţi, iniţieri, mistere etc.), că toţi fac numai bine, toate cluburile (al leilor, al rotarienilor, al maltezilor etc.), toate ONG-urile, toate fundaţiile şi asociaţiile, toate lojile sunt producătoare ale binelui, încât, de atâta bine ce i se face, ţărişoara aceasta a noastră vieţuieşte ca în iad, fiind înţepenită pe ultimul loc în toate clasamentele economice, sociale, medicale, privind nivelul de trai şi aşa mai departe. Numai la păcate, avorturi, corupţie, tâlhării, injustiţie, minciuni şi înşelăciuni, la boli – SIDA, tuberculoză, venerice, precum şi la sărăcie suntem fruntaşi. Oare nu acestea sunt consecinţele faptelor bune şi foarte bune pe care ni le fac toţi din toate părţile, inclusiv dinspre temple şi cancelarii?
- Occidentalii au mai descoperit două motive pentru care oamenii, bunii cetăţeni globalizaţi ai democraţiei contemporane, ar trebui să accepte implantarea de microcipuri. În SUA s-a ajuns la concluzia că bine ar fi să primească implanturile cetăţenii cuprinşi de maladii grave. O societate de sigurări medicale, asociată cu binecunoscuta VeriChip, producătoarea de microcipuri, pun la îndemâna suferinzilor supravegherori minusculi, injectaţi în braţ, cu scopul dublu: pentru semnalizări în caz de crize grave şi pentru identificare în caz de… Doamne fereşte!, moarte instantanee. Al doilea motiv de a-i convinge pe viitorii purtători de microcipuri l-au găsit belgienii de la o universitate catolică din Louven (vezi „Jurnalul Naţional” din 21 iulie a.c.): identificarea persoanelor care mor în dezastre naturale (fireşte, nu s-au evocat, de pildă, urmările exploziei unei bombe nenaturale, cum e cea nucleară). Belgienii te asigură că microcipul din dintele tău, că ei vor în dinţi să ţi-l pună, rezistă la 450 de grade C, astfel, orice a-i păţi, corpul îţi poate fi identificat şi înmormântat (nu au precizat dacă treaba se va face creştineşte). Vedem cu uşurinţă că se exploatează orice fel de spaimă pentru a-i determina pe oameni să primească forma de control electronic asupra lor. La fel se petrec lucrurile şi cu cardurile. După ce i-au convins pe lucrători să-şi primească salariile pe o cartelă electronică şi să facă plăţile numai prin ea, acum se sporesc temerile că instrumetul respectiv este clonat, copiat, sustras şi golit de hoţi informatizaţi. Spaima de tălhari electronici se va transforma, cu timpul, într-o fobie, că are grijă presa de treaba aceasta, mai ales televiziunea, astfel încât, până la urmă, oamenii vor accepta să primească microcipul bancar, implantat pe deget, pentru securizare şi secretizare(numai calculatorul are voie să ştie ce e cu tine!). Atunci controlul electronic asupra populaţiei se va generaliza şi va fi total. Acum doar ni se pregăteşte mentalul, se educă, se spală creierul de orice rezistenţe, pentru ca asaltul final să fie mult facilitat. Cei care nu voiţi să primiţi microcipul, exersaţi-vă rezistenţa şi cereţi de pe acum ajutorul lui Hristos!
- Într-un material de sinteză din „Cotidianul” este prezentată una din formele sub care se extinde magia în lume: prin legalizarea de către parlamente, aşa cum se întâmplă cu homosexualitatea şi cu celelalte patimi şi păcate ale omului postmodern. În Zimbabwe, de pildă, legislativul a pus în legalitate vrăjitoria voodoo, precum şi alte practici de magie, precum divinaţia, spiritismul, ghicitul în oase, în stele, în cristale şi în alte lucruşoare. În Anglia, organele statului au devenit foarte preocupate de activităţile oculte ale imigranţilor, mai ales ale africanilor şi latino-americanilor. Nu mai vorbim de sprijinul interesat acordat editării cărţilor şi filmelor cu Harry Potter. În schimb, în SUA, practicile vrăjitoreşti au altă cale legală de a se mări: se înscriu la stat ca religii, acolo religiile au piaţă, ca şi cum ar fi un fel de comerţ. După care urmează racolarea de adsepţi si deschiderea de şcoli. O practică neopăgână, bizuită pe magie şi propagată prin mijloace computerizate, este Wicca. Există evidenţe care atestă că 120 de mii de studenţi americani frecventează această disciplină vrăjitorească. De asemenea, în statul Illinois s-a deschis o şcoală specială Wicca pentru elevi, care este deja asaltată de amatori. De altfel, America se prezintă, la ora actuală, drept cea mai dezvoltată piaţă de consum pentru şcoli vrăjitoreşti, yoga, hindi, islamia, cabala, voodoo, wicca, druidică, şamanică, precum şi pentru toate direcţiile descoperite de paranormali, extrasenzori şi extratereşti. Umblă dracul ca prin propria lui grădină.Din acest ghiveci al practicilor vrăjitoreşti se va ivi, în curând, marele monstru spiritual numit New Age, urmând să cuprindă, precum o caracatiţă planetară, întreaga lume. Norocul nostru e că Dumnezeu e deasupra tuturor. Dacă noi suntem cu El, atunci şi Hristos va fi cu noi!
- Creştinii ortodocşi din România au trecut, în luna noiembrie, 2006, printr-o mare încercare, aceea de a se confrunta cu noul iconoclasm. Secolele VII-VIII după Hristos au cunoscut păgâni înverşunaţi, care, sub masca unui creştinism reformator, au distrus icoanele şi i-au persecutat şi ucis pe apărătorii acestora. Astăzi, vânătorii de icoane nu mai provin dintr-o erezie, din credinţă şi învăţătură greşite, ci sunt pe faţă slujitori ai diavolului, antihrişti şi anticreştini, duşmani ai lui Dumnezeu, aşa precum au fost iacobinii din revoluţia franceză de la 1789 şi apoi, în secolul XX, comisarii bolşevici. Intoleranţi, dictatoriali, răzbunători, uzurpatori ai libertăţii majorităţii populaţiei, plini de ură, revendicativi. Tevatura a început prin vocea unui amărât de ateu, profesor de filosofie la Buzău, pe nume Emil Moise (oare de ce şi-o fi batjocorit numele în halul acesta, avatar al marelui proroc al poporului evreu), contrazis şi de propria familie care iubeşte icoanele. Acesta a scris către CNCD (Consiliul Naţional de Combatere a Discriminării) o petiţie pentru eliminarea icoanelor şi a celorlalte însemne religioase din şcoli, considerând că sunt discriminaţi non-religioşii, de fapt era discriminat diavolul care se teme de icoană, de tămâie, de cruce, de sfintele moaşte, de rugăciune. Acum nici slujitorii diavolului nu mai suportă chipul lui Hristos, nici pe noi, ceilalţi, nu ne mai lasă să ne educăm copiii, să trăim şi să muncim (la birou, în orice societate comercială sau instituţie) sub semnul lui Dumnezeu şi sub binecuvântarea Lui. Imediat, câteva asociaţii formate tot din „comisari” iluminişti şi iconoclaşti, din homosexuali, din declasaţi, din spirite antiromâneşti şi antiortodoxe, l-au susţinut pe tembelul acesta (dacă ar trăi, Petre Ţuţea i-ar zice direct dihor) şi onor consiliul împotriva discriminării, format şi el din neromâni, poate necreştini şi chiar neoameni, a făcut jocul diavolului şi a votat unanim pentru scoaterea icoanelor şi însemnelor religioase din şcoli. Biruinţa Satanei poate fi evaluată prin discriminarea libertăţii de conştiinţă a 99 la sută din populaţia ţării, că mai puţin de 1 la sută s-au declarat atei. Au reacţionat, spre cinstea lor, câteva asociaţii ortodoxe, academicieni, oameni de cultură, scriitori şi publicişti, au aderat şi oameni simpli, ca noi, la protest, şi s-a renunţat o vreme la aberaţia eliminării icoanelor din şcoli. Interesant este că şi alte culte necreştine au ţinut partea icoanelor (fiindcă erau vizate şi însemnele religioase ale lor) dar chiar şi sectarii au protestat, deşi nu iubesc icoanele şi le dezavuează (probabil, dorind să nu cadă vina pe ei pentru iniţierea prigoanei, deşi nu băgăm mâna în foc, nici măcar până la proba contrarie, că ar fi complet nevinovaţi). Acum se derulează câteva procese cu eroul demonizat de la Buzău şi cu marele consiliu antidiscriminare (CNDC). Atacul a fost respins, dar vă asigur că doar pentru o vreme. Dracul e tenace, ştie că acum e vremea lui, îşi va linge rănile, precum câinele râia, şi va lovi din nou, sub orizonturi mult mai negre şi mai colţoase, deschise de intrarea noastră într-o împărăţie apostată. Acesta este motivul pentru care am de adăugat încă două lucruri importante. Primul: eu nu cred că Moise de Nehoiu şi cele câteva asociaţii de iconoclaşti şi antihrişti au creat vâlva asta mânaţi de un imbold interior, ca nişte eroi ai dracului de răi, punându-se, singuri şi puţini, împotriva unui popor întreg. Pentru mine este clar că antihriştii aceştia au primit ordin de la stăpânii lor din exterior sau din interior, că nici Soros, nici alţii de teapa lui, nu stau degeaba şi nu-şi lasă banii otrăviţi să zacă în seifuri, ci îi împrăştie cu râvnă, ca să facă noi victime. De asemenea, cred că ei nu au ţintit o biruinţă facilă acum, fiindcă era evidentă reacţia mulţimii de credincioşi. Ar fi fost culmea să ne găsească atât de proşti, încât să ne victimizeze din prima lovitură. În schimb, ne-au testat. Se pare că au făcut un test foarte bun, pe care l-au monitorizat atent, l-au măsurat şi, în prezent, analizează rezultatele. Câtă credinţă mai avem? Ce vitează de reacţie ne caracterizează? Care este amploarea reacţiei? Ce categorii de oameni se implică în apărarea credinţei? Câţi tac, privind la „spectacolul” celor care se implică în luptă? Şi altele, şi altele. După ce vor afla rezultatele complete ale testului, vor lua măsurile care se impun şi ne vor ataca din nou, dar cu arme mult mai puternice decât ventrilocul de la Buzău şi cu idei mult mai viclene. În mod sigur, nu ne vor lăsa să trăim în pace cu credinţa şi cu datinile noastre. Al doilea: să tragem şi noi învăţămintele care se cuvin din această încercare (îngăduită de Dumnezeu, ca să ne întărim în luptă). Fiecare dintre dumneavoastră puteţi găsi mai multe înţelesuri. Eu vă propun doar două. Nu ne vor lăsa în pace, deci trebuie să ne pregătim şi noi de luptă, întărindu-ne în credinţă, înmulţind mersul la biserică, postul, rugăciunea, spovedania, faptele bune, pentru ca să vină harul lui Dumnezeu asupra noastră. Apoi, vă îndemn pe toţi care citiţi aceste rânduri nu amânaţi să înfiinţaţi asociaţii (creştine, civice, cum vreţi să le numiţi) pentru ca, mai mulţi împreună în acelaşi gând, să puteţi protesta şi lupta împotriva unor măsuri anticreştine arbitrare. Să folosim arma lor! Dacă ne lovesc cu asociaţii iconoclaste şi antihristice, să ne apărăm cu asociaţii iconodule şi iubitoare de Dumnezeu. Deocamdată e singura armă de care ei ţin cont. Şi-apoi, unde sunt mai mulţi într-o idee, e mai uşor şi de suportat, dar şi de biruit un duşman. Doamne ajută!
- De ce ne nu ne mai surprind căderile creştinilor sau ale aşa zişilor creştini? Probabil, am început să ne învăţăm cu ele. Un cardinal (Carlo Maria Martini), un teolog papal (George Cottier) şi un cardinal belgian (Godfried Daneels) au scris un apel oficial pentru „schimbarea învăţăturilor catolice în privinţa contracepţiei”. Concret: papa şi învăţaţii lui au ajuns la concluzia că e bine să accepte folosirea prezervativului în cadrul cuplurilor de căsătoriţi, pentru protecţia împotriva SIDA, au zis ei. Pe de altă parte, declară (vezi „Ziua” din 24 nov., 2006) că se opun total contracepţiei (sic!). E limpede şi pentru Gâgă faptul că nu mai pot fi integral împotrivă, dacă parţial sunt pentru. Dar nu această contradicţie este cea mai gravă. Ci aceea dintre menirea Bisericii de a răspândi şi respecta cuvântul lui Dumnezeu, aşa cum ne-a fost dat el prin revelaţie, şi „schimbarea învăţăturii” după cum bate vântul, după cum spune moda ori duhul lumii. Protecţia împotriva SIDA în cadrul căsătoriei este un motiv pueril, mai degrabă un pretext, deoarece toţi cei care se căsătoresc, fac întâi analize medicale şi iau hotărârea în cunoştinţă de cauză, fie nu se mai căsătoresc, fie trăiesc ca fraţii, fie acceptă în cuplu moartea lentă prin boala incurabilă. De fapt, protecţia împotriva SIDA, prin prezervative, este destinată desfrânaţilor din afara căsătoriei, homosexualilor, adulterinilor, libertinilor amorului liber, imoralilor. Prin această măsură, papalitatea nu face decât să-i îndreptăţească pe aceştia, călcând o poruncă dumnezeiască („Să nu desfrânezi!”). Totodată anulează încă una, ba chiar o schimbă în conţinut: „Creşteţi şi vă înmulţiţi şi umpleţi pământul” – Facere 1, 28, se transformă în antiporuncă: „Nu mai creşteţi, nu vă mai înmulţiţi, că a dat boala în voi (SIDA) şi lăsaţi pământul să-l stăpânim noi”. Se ştie că prezervativul este cea mai răspândită măsură contraceptivă, acum putându-se răspândi şi mai mult, cu binecuvântare de la papa. Pot oare urmaşii lui Hristos să-şi asume o trebuşoară din asta diavolească, devenind oficial luptători împotriva vieţii, atâta vreme cât Mântuitorul a spus: „Eu sunt Calea, Adevărul şi Viaţa”? Ei, uite că pot. Pe de altă parte, prezervativul este o formă modernă de onanie, faptă blestemată de Dumnezeu şi pedepsită cu moartea sau cu nebunia. Probabil şi din această cauză e plină lumea actuală de depresivi şi de bolnavi psihici. Prin asta, complici şi susţinătorii acestei forme contraceptive înmulţesc păcatele în lume, ca pe nişte epidemii antihristice. Această primă cedare în faţa insistenţelor diavolului nu-i decât un pas mărunt. Vor urma şi altele, fiindcă năravul lor de a „schimba învăţătura” e vechi de peste o mie de ani şi el a dus la schisma eretică şi la ruperea cămăşii lui Hristos. Cu timpul se vor găsi suficiente motive lumeşti pentru a „binecuvânta” şi celelalte metode contraceptive. Astfel, şefii religioşi devin complici ai Satanei, dacă nu chiar luptători direcţi împotriva lui Dumnezeu, schimbându-se într-un fel de lideri politici ai lumii secularizate în care trăim. Să ne rugăm la Bunul Dumnezeu să-i păzească pe liderii religioşi ortodocşi să nu cadă răpuşi de diavolii „schimbării învăţăturii şi credinţei” celei adevărate!
* Nu ştiu prin ce taină şi-a plasat Satana slujitori în organismul social din România, dar, ca acum, parcă niciodată n-au fost mai răi, mai agresivi, mai parşivi. Ticăloşii, oploşiţi în diferite organizaţii nonguvernamentale – adică nu sunt guvernamentale dar fac aceleaşi lucruri ca şi acelea guvernamentale – susţin că ei reprezintă societatea civilă. Asta ce vrea să însemne? Că noi, oamenii care nu suntem în ONG-urile alea ale lor, reprezentăm societatea militarizată? Măi, fraţilor, ne prostesc ca pe ultimii fraieri! Mai degrabă ar trebui să înţelegem că acestea sunt societăţi ezoterice (care lucrează în secret, ascunse de ochii lumii), cu organizare militară sau poate paramilitară, oricum cu o ierarhie autoritară, care, pentru a ne păcăli pe noi, se autointitulează societatea civilă. Nu e uşor de dedus că aceştia sunt un fel de agenţi secreţi, disimulaţi în haine civile. Şi mai au şi neruşinarea să ne sucească mintea cu un pleonasm de râsul curcilor, societate civilă, că societatea este civilă prin definiţie. Întrucât nu-i credem proşti (aşa cum ne privesc ei pe noi!), singura explicaţie plauzibilă este că îşi deghizează civil organizaţia militară secretă în care activează. Ei bine, aceşti misionari de aici pentru scopuri de aiurea atacă, în numele Satanei (a se citi „libertatea de conştiinţă”, că aşa crede dracul că ne poate ameţi!), predarea religiei în şcoala românească. Nici mai mult, nici mai puţin, ei au reuşit să introducă în noul proiect al Legii învăţământului prevederea ca la liceu să nu se mai studieze religia, iar la gimnaziu să fie opţională (vezi „Cotidianul” din 29 aug. 2007). Autointitulaţi specialişti, experţi, maeştri, psihologi, lideri de opinie, preşedinţi, directori, emanaţi ai unor organizaţii ezoterice precum Fundaţia pentru Dezvoltarea Societăţii Civile, Societatea pentru Libertatea de Conştiinţă, afirmă cu seninătate, auziţi oameni buni!, că educaţia religioasă are efecte negative asupra copiilor. Fostul ministru al Educaţiei şi Învăţământului, un anume Mircea Miclea, psiholog, spune deschis: „religia îi înspăimântă pe elevi. Am făcut terapie şi eu, şi alţi colegi de-ai mei cu elevi care erau traumatizaţi că vine diavolul“. Să fiu iertat: numai îndrăciţii se tem de numele lui Hristos, de numele sfinţilor şi aleargă la psiholog, care este, în vremurile de azi, un fel de maestru al diavolului, la care se tratează nătângii de… diavol. Culmea înşelăciunii şi a minciunii! Dar asta nu e destul. Un alt expert în misiune antihristică, Ciprian Ciucu, de la Fundaţia pentru Dezvoltarea Societăţii Civile (a se citi dezvoltarea duhului antihristic), spune că „educaţia religioasă are un caracter profund emoţional, punând în mare parte accent pe conflict, mai ales prin Noul Testament, şi o să ne trezim mai târziu că elevii au devenit nişte legionari“. Vedeţi, nici diavolii ăştia nu s-au pus de acord: ori elevii, prin educaţie religioasă, devin bolnavi psihici spăimoşi (conform părerii meşterului Miclea), ori ajung nişte luptători neînfricaţi, legionari get-beget (apud expertiza lui Ciucu). Logica potrivnică a demonului pare extrem de bună pentru misionarii cu creiere deznodate. O astfel de logică răsturnată – să stăm bine, să nu ne enervăm! – profesează în continuare marele expert în suflete Miclea: „Introducerea obligatorie a unei discipline care promovează valori dă efectul invers. De exemplu, cei care studiază forţat etica nu devin mai etici”. E clar? Dacă exersezi virtuţi, te procopseşti cu patimi, dacă înveţi să faci crucea, te trezeşti ateu, dacă te pregăteşti moral să deosebeşti binele de rău o să te alegi un nelegiuit. A naibii logică, pisicologică, miclistă, postmodern de adâncă! Aş zice chiar ministeriabilă! Din ea decurge clar: dacă înveţi cumva religie ortodoxă în şcoală, ajungi satanist. Concluzia generală vine ca lumina dintr-un cărbune stins: scoateţi religia din Legea învăţământului, din programă şi din şcoli, ca să nu ajungeţi antihrişti şi satanişti! Şi asta ne-o strigă însuşi Satana! Aferim! Trăiască gândirea psihologico-misionaro-drăcească! Măi, şi lângă ăştia e încă unul, Remus Cernea, de la Solidaritatea pentru Libertatea de Conştiinţă, care, solidar cu diavolul, icneşte din rărunchi, ba chiar zbiară de-a binelea că ”în 95 la sută din şcolile din România au loc slujbe religioase, de regulă ortodoxe, cu prilejul festivităţilor de deschidere a anului şcolar”, fapt care i se pare neînchipuit de rău. E dus cu plutele de tot acest Cernea. De s-ar găsi un creştin mai milos să-i aplice o cruce peste frunte amărâtului ăstuia, poate se dezleagă din smoala solidificată în care i-a înzidit Satana sufletul. Aşadar, constatăm că au pornit o cumplită ofensivă pentru scoaterea religiei din şcoli şi înlocuirea ei, deocamdată, cu opţiuni ale elevilor între istoria religiilor, etică sau axiologie. Da, şi acestea să fie la alegere, în aşa fel încât unii elevi să renunţe la ele, iar în timp să dispară cu totul. Ei atacă şi noi tăcem. Sinodul tace, arhiereul tace, preotul nu vede, nu aude, iar creştinul ortodox consideră că nu-i treaba lui să se amestece. Şi ce facem? Îi lăsăm pe diavol şi pe acoliţii lui să ne călărească, să ne usuce sufletele, să ne distrugă pruncii, să ne arunce în iad pe toţi? Să ne trezim odată şi să devenim reacţionari, să reacţionăm creştineşte, cu putere, cu armele duhului, împotriva ofensivei antihristice.
* Raelienii, o sectă care crede în extratereştri, au prins rădăcini şi în România. Ei au susţinut o conferinţă de presă, în decembrie, anul trecut, (vezi „Adevărul„ din 8 dec., 2006), anunţând că au „preot” şi un număr de adepţi, urmând să deschidă ambasadă la Bucureşti pentru extratereştrii care vor veni curând. Raelienii poartă la gât un medalion reprezentând steaua lui David, puţin modificată, lucru explicabil prin faptul că se consideră urmaşii elohianului Iehova, considerat părintele elohienilor din cosmos şi, evident, al raelienilor, urmaşii lor de pe pământ. Ei avansează o dată precisă când extratereştrii vor reveni pe terra: anul 2035. Luând contact cu asemenea elucubraţii, putem cel mult zâmbi sau chiar râde. Dar, în fapt, lucrurile nu sunt deloc hazoase. Sfinţii Părinţi ne avertizează că toate formele sub care ni se arată aşa zisele fiinţe extraterestre (nave, omuleţi, globuri de lumină, farfurii zburătoare etc.) sunt apariţii demonice. Ziaristul francez Rael, aflat în excursie prin munţi, într-un crater, s-a „izbit”, în anul 1973, de o astfel de apariţie, probabil un demon care i-a spus omului că este Iehova, elohian-creator. Acesta i-a îndrugat lui Rael tot felul de eresuri despre 700 de genii eternale, despre puterile elohienilor care ar fi „părinţi” ai oamenilor, despre „paradisul” pe care îl vor aduce pe pământ şi, astfel, excursionistul şocat şi halucinat s-a lăsat de meserie şi a întemeiat cu entuziasm o nouă religie, adunând adepţi care se închină la extratereştri şi nave cosmice interstelare. La fel s-a întâmplat şi cu mormonii, când un duh l-a abordat pe un anume Smith, devenit „profetul” acestora, în mod asemănător au luat contur şi alte nenumărate secte pe care diavolul le întemeiază prin „apariţii” în plan văzut, mimând epifaniile dumnezeieşti. Raelienii reprezintă o gravă rătăcire de la dreapta credinţă, o zeificare a raţiunii, tehnicii şi ştiinţei, pe de o parte şi o cădere în mrejele magiei satanice, prin dorinţa bolnăvicioasă de a participa la minuni care, iată, sunt false minuni. Această sectă este o probă în plus, o demonstraţie că nu există cale de mijloc pentru aceia care nu cred în Dumnezeul Treimic: golul lăsat în suflete, prin alungarea lui Hristos, este ocupat imediat de diavolul care îl face pe un astfel de om slujitorul său. Ori cu Sfânta Treime, ori cu Nesfântul. De care să ne păzească pe noi Tatăl nostru cel din ceruri!
* La Zurich, în Elveţia, ţara supercivilizaţiei şi a tuturor posibilităţilor, mai ales sălaşul banilor, comori păzite de cei mai mari tartori din univers, că stă dracul pe comoară şi cloceşte nenorociri, funcţionează de mai multă vreme un aşezământ numit „Dignitas”, unde oameni disperaţi din toată lumea vin să se sinucidă. Auziţi cum şi-a numit diavolul opera ucigaşă? Demnitate (dignitas). Aşa cum Thailanda e tărâmul „turismului sexual”, la fel, Elveţia a devenit landul „turismului morţii” (vezi „România liberă” din 10 ian. 2007, care citează ziarul „SonntagsZeitung”). Culmea e că, administrarea morţii, pentru cei care o doresc, se face în cadru legal, da, legal, şi se cheamă „ajutor pasiv”. Solicitantul îşi alege sursa morţii, iar „funcţionarii” iadului de la „Dignitas”, i-o administrează contra cost, bineînţeles. Că doar n-ar vrea să se sinucidă gratuit! Acolo, la sediul organizaţiei elveţiene, care nu e decât o poartă largă către infern, şi-au pus capăt vieţii 619 persoane care aveau boli incurabile, începând cu anul 1998. Cifrele s-au aflat după un incident macabru, mai bine zis criminal: o nemţoaică de 43 de ani, care avea o tumoare cerebrală, a apelat la elveţieni să-i ofere o sinucidere de lux. Lacomi de bani, aceia i-au dat un pahar cu otravă proastă. După ce l-a băut, sinucigaşa a început să strige că arde, o frigea rău pe dinăuntru, după care a intrat în comă, murind după 38 de minute. Faptul a ajuns în presă, s-a făcut puţină vâlvă, dar cum totul este corect şi legal, nu s-a întâmplat nimic. Puteau să o şi spânzure, dacă sinucigaşa voia o astfel de moarte. După ce am aflat grozăviile care se petrec în Elveţia, l-am abordat pe un duhovnic ortodox care vizitează des această ţară. El nu a fost surprins, ci a explicat totul prin faptul că occidentalii, dar mai ales elveţienii au o altfel de filozofie de viaţă care le permite să facă orice. Eu n-am reuşit să înţeleg din aceasta decât faptul că acei oameni au creierele spălate în aşa măsură, încât diavolul poate să facă ce vrea cu ei sub aparenţa corectitudinii şi a drepturilor omului. Aş mai adăuga la aceasta încă un mărunt înţeles: la noi spălarea de creiere e în plină desfăşurare şi întâmpină dificultăţi din cauza credinţei ortodoxe, de aceea este aşa de rău văzută aceasta, de aceea ni se cere mereu să fim mai liberali, să lăsăm instinctele fără frâu („urmează-ţi instinctul!”, „urmează-ţi plăcerea!”), să spunem necondiţionat „accept”, de aceea se insistă să-L alungăm pe Hristos şi să punem egoismul în locul Lui ca, astfel, să se ridice tron pentru diavolul în sufletele noastre. E o formă extrem de subtilă de a fi cuceriţi cu mijloacele unei etici corecte (ethical corectness), discurs satanicesc, început în rai, pe vremea protopărinţilor, şi continuat acum cu viclenie sofisticată şi mascată de legi criminale. Oameni buni, deschideţi ochii bine, că nu-i de joacă, pericolul e tot mai aproape şi tot mai mare.
* Prigonirea creştinismului nu e o chestiune istorică, aplicabilă doar bisericii primare, ci este de mare actualitate, fie că ia forma prezentată mai sus (de spălare a creierelor şi eliminare pe nesimţite a lui), fie că se manifestă brutal prin interdicţii sau eliminarea fizică a credincioşilor. Cunoaştem prigonirile păgâneşti din Nigeria, India şi China. Acum se adaugă fapte cutremurătoare în Birmania (vezi ziarul „Ziua” din 24 ianuarie curent, care citează cotidianul britanic „The Telegraph”). În această ţară asiatică prigoana este concepută de budişti (care, între noi fie vorba, în România şi în Europa, au găsit o toleranţă vecină cu nesimţirea) şi care are la bază un program scris de exterminare a creştinilor. Trebuşoara este adoptată de guvern (mai exact de Ministerul Afacerilor Religioase) şi pusă în aplicare de poliţie şi de armată. Concret: bisericile sunt arse complet, creştinii forţaţi să treacă la budism, copiii creştini sunt eliminaţi din şcoli, iar propovăduitorii lui Hristos sunt băgaţi la închisoare. Scopul: „nu trebuie să existe nici o casă în care se practică religia creştină” (am citat din documentul elaborat de budişti pentru prigonirea creştinilor). Când e vorba de stăpânirea lui, diavolul nu admite democraţia, nici drepturile omului, ci trece orice opoziţie prin foc, prin glonţ, sau prin temniţă. Pustieşte totul. Nouă ni se cere să facem ecumenism cu budiştii şi cu alţi păgâni, pe principiul că „dragostea iartă orice” – dragostea privită ca o slăbiciune a creştinilor, dragostea păgânească îndopată cu ură şi cu minciună – iar ei, pe de altă parte, iau gâtul creştinilor ca semn de ecumenicitate şi de iubire. Ce spune Dalai Lama despre săbiile budiste spălate în sânge creştinesc? Nazalizează cuvinte precum : „Iubire şi pace universală” şi zâmbeşte fericit că ne-a prostit iar sub surâsul lui stă diavolul încordat să ne trosnească în moalele capului cu copita. Nu-i urâţi, însă nu-i credeţi pe făţarnicii de budişti (ah, yoghinii lui Bivolaru şi ai altor guruşi, iată-i ce fac!) şi nici nu vă asociaţi cu ei la rugăciuni comune sau la alte activităţi, fiindcă vată-mă şi oamenii şi locul pe care stau.
* Supramediatizata octavă de rugăciune pentru unitatea credinţei face mult rău Ortodoxiei. Ultima decadă a lunii ianuarie, în fiecare an, îi conduce pe ortodocşii, care participă la aşa numitele rugăciuni comune, sub incidenţa unor păcate grele. Intrăm cu toţii sub afurisania Sfinţilor Părinţi, sub anatemă şi sub blestem. Auziţi ce spune Canonul 10 apostolic: „Dacă cineva se roagă chiar şi în casă cu cel afurisit (scos din comuniune), acela să se afurisească!”. Intrând, de la vlădică până la opincă, în relaţie („comuniune”) cu eterodocşii, ieşim din comuniunea cu Sfinţii Părinţi şi cu Hristos. La rugăciunea comună de la o biserică romano-catolică din Botoşani, unde se aflau, atraşi prin înşelăciune, sau din naivitate, mulţi ortodocşi, preotul catolic a zis: „Cel care nu munceşte pentru unitate, munceşte împotriva Bisericii, împotriva dorinţei Mântuitorului ca toţi să fie una. Să lucrăm cu toţii pentru unitate! Nu trebuie să privim la lucrurile ce ne despart, ci la cele care ne unesc”. Chiar aşa, cum au muncit o mie de ani pentru unitate catolicii, cu blesteme, cu sabia inchiziţiei, cu lăncile cruciadelor, cu răpirile prin uniaţie, cu tunurile care au ras de pe faţa pământului bisericile şi mânăstirile ortodoxe din Ardeal. Iar acum, „părintele” munceşte, cu vorbele mieroase şi prefăcute, pentru unitatea în diversitate, pentru armonizarea adevărurilor diferite ale confesiunilor creştine. Mincinosul! Adevărul e o Persoană divină, Hristos, şi Acesta nu e divers, nu e de multe feluri, nu e diferit, ci e într-un singur fel, neschimbat şi neschimbător după cum bate vântul reformelor omeneşti de conştiinţă. Hristos e însăşi unitatea şi Adevărul Său e Biserica Ortodoxă care munceşte la fiecare Sfântă Liturghie, rostind cereri (ectenii) pentru unitate. Ce muncă îi mai trebuie catolicului în afară de a face pocăinţa pentru rătăcire de la Adevăr şi întoarcerea lui şi a celorlalţi nu este altceva decât reintegrarea în trupul lui Hristos. Să devină drept-credincioşi şi asta e unitatea! Ei înţeleg, însă, şi vor un contract politico-religios, cu articole şi clauze raţional-omeneşti, semnat de capii clerului, amăgindu-se că asta e unitate în Hristos şi iubire. Lucrarea de felul acesta şi toate octavele şi rugăciunile ecumenice cu eterodocşii se află, fraţilor, sub blestemul sfinţilor, reprezentând o formă de manifestare a tainei fărădelegii, care se multiplică şi se adânceşte în aceste vremuri. Păziţi-vă de glasul pierzător al sirenei ecumeniste, pentru că aceste adunări nu sunt binecuvântate de Dumnezeu şi se fac în afara harului Duhului Sfânt iar unitatea pe care o propovăduiesc nu e aceea dorită de Hristos, ci una dorită de oameni şi de stăpânitorul întunecat al lumii de acum.
* Suntem zilnic în relaţii cu instituţii, organizaţii şi unităţi economice, iar simbolurile, siglele care le reprezintă pe acestea ar trebui să nu ne fie indiferente. La 3 septembrie curent (conform unei note Rompres), Banca Comercială Română, cumpărată de grupul austriac Erste Bank, şi-a schimbat cu pompă sloganul şi sigla. În fapt s-a adăugat la cele trei iniţiale, BCR, încă una, un S cu punct deasupra. Explicaţia lor: „Litera S cu un punct deasupra, simbol alăturat iniţialelor BCR, reprezintă economisirea sau, mai exact, o cutie în care intră o monedă ». Austriecii au acelaşi simbol în siglă şi susţin că este iniţiala de la sparkasse, puşculiţa pentru economii. Întrebarea noastră este cum o să fie o cutie reprezentată printr-un S? E o cutie labirintică de economii, sub formă de şarpe? Ori S cu punct deasupra este un Ş inversat? Şi dacă S cu punct pe creştet e chiar iniţiala Satanei şi punctul vrea să spună că dincolo de Lucifer nimic nu mai este? Băieţi, Satana şi punct, dacă vreţi bani! Ori altfel: „Toate economiile voastre în seiful Satanei”. Astfel, BCR a devenit „mai nou, mai puternic, mai bun”, cum sună sloganul actual. O fi, însă anumite suspiciuni rămân nedemontate, iar pentru creştini un card BCR cu S în vârf şi un cod de bare cu 666 în el reprezintă mai mult decât o simplă bănuială. Aşa că să luăm aminte!
* O poveste urâtă şi rău prevestitoare a avut loc la Sibiu în data de 8 septembrie curent (sursă Altermedia): o studentă cu opinii antiecumeniste distribuia gratis, în faţa catedralei ortodoxe din localitate, pliante şi broşurele cu citate din Sfinţii Părinţi şi din duhovnici români (Ilie Cleopa, Arsenie Boca, Iustin Pârvu şi alţii) când a fost arestată şi anchetată, apoi, 7 ore la sediul Poliţiei. Delictul? De ce avea altă opinie şi o făcea publică în timpul adunării ecumeniste de la Sibiu. Culmea e că, alături de poliţişti, au acţionat împotriva studentei şi unii preoţi ortodocşi care îl considerau pe ierarhul lor mai important decât Sfinţii Părinţi. Trecem peste faptul că opresorii au încălcat un drept fundamental, prevăzut de Constituţie, la cuvânt şi inclusiv la opinie şi au abuzat de libertatea persoanei în pofida unor legi care i-o garantează şi ne oprim la conţinutul creştinesc al întâmplării. Ecumenismul, spun sfinţii contemporani, este pan-erezia acestor vremuri, sinteză a-toate-ereziile, prin urmare este antihristic şi teo-mah (luptător împotriva lui Dumnezeu). Cazul de la Sibiu, care începe să devină capitală la toate răutăţile, scoate la iveală un simptom grav al prigoanei care se apropie: dacă rosteşti adevărul sau acţionezi pentru promovarea lui eşti lovit instantaneu de poliţie şi de un anumit cler, care fac împreună lucrare în slujirea fărădelegii. În numele cui se făptuieşte opresiunea? Al cărei legi? Probabil că legile Satanei funcţionează din plin şi noi încă n-am înţeles că ele sunt demono-cratice. „Avertismentul” pe care îl primim de la Sibiu conţine înţelesul că pentru apărătorii dreptei credinţe se apropie vremuri grele ca plumbul. Dar tot la fel de adevărat este şi faptul că pe războinicii întunericului în paşte în orice moment trăznetul de foc al Hristos. Războiul se deschide pe faţă. Să nu ne temem, Cel Puternic e cu noi.
* Cine credeţi că ne informează pe noi asupra fenomenului distrugător al avorturilor din România? BOP, Barometrul pentru Opinie Publică, „construit” de Fundaţia Soros şi publicat în presă (vezi „Cotidianul” din 25 iulie 2007). BOP-ul acesta e un sondaj de opinie efectuat de către specialişti atei. Rezultatele lor atestă că mai mult de jumătate dintre femeile patriei au făcut avorturi, că 12 la sută dintre românce au mai mult de 5 avorturi la activ, că femeile care acum sunt mai în vârstă se înscriu între cele cu pruncucideri în proporţie de 68 la sută, iar cele mai tinere abia dacă livrează 30 la sută de ucigaşe de copii, că mamele din mediul rural au mai multe avorturi decât cele din mediul urban. Acest sondaj recunoaşte că după 1990 avorturile în România cunosc cifre uriaşe, dar nu ni se aduc la cunoştinţă, oricum ei cred că unul din trei copii a fost ucis înainte naştere. Deşi par că au o poziţie echidistantă, slujbaşii lui Soros nu sunt impresionaţi de atâtea omucideri, de atâtea valuri de sânge în sânul poporului român, ci sunt foarte preocupaţi de ideea înmulţirii fărădelegii prin contracepţie. Altfel spus, arată că e rău omorul prin cuţit sau prin otravă, în schimb el poate fi înlocuit prin omorul contraceptiv, care nu-ţi mai chinuie conştiinţa şi în urma lui nu curge sânge. Soroşienii sunt cu mult mai răi, pentru că educă populaţia să se sterilizeze complet, să pustiască viaţa definitiv, să usuce fibra poporului român prin cele mai diverse şi sofisticate mijloace contraceptive. Prin laboratoarele lor, războiul împotriva pruncilor nenăscuţi capătă o extindere necunoscută vreodată. De puteţi, lămuriţi-i pe toţi, mai ales pe femei, că şi avortul la ginecolog şi contraceptivele sunt tot crime, numai că prin mijloacele tehno-chimice numărul uciderilor creşte în proporţie geometrică. Doamne apără-ne şi păzeşte-ne că pierim!
* V-aţi întrebat vreodată de ce amărâtele de asociaţii ( „Accept”, „Pentru Libertatea de Conştiinţă” etc.) şi autorii, minoritari deocamdată, care promovează pe faţă homosexualitatea şi anticreştinismul, nu se descurajează când majoritarii (tot deocamdată!) îi covârşesc şi îi înfrâng în campaniile lor? A doua zi, ei continuă ca şi cum nimic nu s-ar fi întâmplat. Sunt îndârjiţi şi siguri pe ei în promovarea păcatelor. Pentru aceasta nu trebuie să dăm vina exclusiv pe diavolul, nu e sigur că sunt îndrăciţi, deşi unii dintre ei ar putea să fie. În schimb, sunt bine instruiţi de stăpânii lor din afară şi probabil bine plătiţi. Că nimeni nu face degeaba prostii drăceşti, împotriva tuturor celorlalţi oameni. Lucrarea are un secret, e bine studiată şi foarte bine planificată, e cu bătaie lungă, mereu măsurată şi evaluată. Ea, vicleana de lucrare, ţinteşte psihologia maselor, schimbarea, prefacerea acesteia în timp cu mijloace specifice. Există institute, fundaţii, asociaţii, universităţi care au primit bani mulţi pentru a studia cum poate fi modificată în mod temeinic opinia publică (datul cu părerea, adică) şi pentru a monitoriza, la intervale egale de timp, rezultatele. Un recent sondaj de opinie publică, efectuat de Gallup, ne arată că 39 la sută dintre americani sunt de acord, în prezent, cu legalizarea căsătoriilor homosexuale. Ei şi ce-i cu asta? O cifră ca oricare alta. Aşa pare la prima vedere. Dar dacă reţinem amănuntul că aceasta include o creştere semnificativă, acum 10 ani procentul era de 27 la sută, atunci începem să depistăm care este şpilul. Cei care se opun căsătoriilor homosexuale sunt 58 la sută, bravo, vom zice, sodomitenii n-au nici o şansă să se impună. Falsă impresie! De ce? Pentru că, acum 10 ani, opozanţii erau 68 la sută. Dacă lucrarea prin ziare, posturi de televiziune, cărţi, conferinţe, dezbateri mult mediatizate, mitinguri şi marşuri, propagandă de tot felul cu prefabricate de tipul „discriminarea împotriva homosexualilor”, „victimele majorităţii”, „creşterea curentului de acceptare”, „libertate”, „drepturi” etc., etc., va continua în ritmul actual (el poate şi creşte!), atunci, în următorul deceniu, dar poate şi mai devreme, procentul americanilor care vor spune da Sodomei ajunge la 51 la sută iar al celor care se opun la 48 la sută. Ce maşinaţiune drăcească se ascunde în această preschimbare din mers a opiniei publice, a prefacerii părerilor despre un păcat foarte greu? Cei care îl aplică au studiat psihologia maselor, îi cunosc resorturile, ştiu cum să le modifice, cum să spele creierele, fără gulaguri, foame şi ciomege. Acum lucrează cu mijloace mult mai rafinate, l-au legat pe tot omul de televizor, calculator şi ziar (a apărut un curent care îi declară proşti, chiar neoameni, pe aceia care nu-s legaţi de mass media, neinformaţii!), iar prin aceste mijloace i se furnizează exact ceea ce trebuie pentru a i se spăla creierul şi a-i modifica opiniile, concepţiile despre lume şi viaţă. În paralel, „specialişti” în psihologie şi sociologie îi „sondează” periodic, marcând progresele, raportând cât din mintea oamenilor a fost strâmbată. Aţi văzut mai sus cum Institutul Gallup le-a arătat stăpânilor că, în 10 ani de muncă manipulatorie, 12 la sută din americani au fost spălaţi pe creiere de orice gând moral sau creştinesc privind homosexualitatea. Acum se ştie precis când vor avea, în rândul populaţiei, o majoritate simplă, apoi o majoritate covârşitoare, mai ales că tineretul este vizat cu prioritate. Trebuşoara asta se lucrează şi la noi, mediile noastre, asociaţiunile şi misionarii cauzei păcătoase sunt deocamdată frăţiorii mai mici ai celor din America, dar ei vor creşte curând şi numeric, şi ca forţă financiară (că vin banii de-acolo, din Vest), dar mai ales ca îndârjire, dracul nu doarme niciodată, veghează şi atacă la momentul oportun pentru el, iar noi nu vom şti clipa aceea, însă anticipăm că ea va veni cu siguranţă. Aceasta e una din direcţiile tainei fărădelegii care se lucrează cu mare râvnă acum în lume. Ce ne rămâne de făcut, ca să nu pierim? Doar atât: să cerem cu nădejde ajutorul lui Hristos, să ne trăim viaţa numai în cadrul poruncilor dumnezeieşti şi să mărturisim credinţa noastră ortodoxă şi adevărul ei!
* Presa anticreştină s-a inflamat din nou, la începutul lunii ianuarie 2007, pornind o furibundă campanie împotriva Legii Cultelor. Am cercetat imediat mai multe ziare şi am constatat că nu se abordează probleme de fond ale credinţei, ci lucruri din afară, care privesc duhul lumii, mai degrabă duhul Necuratului. Două sunt problemele care i-au ars la tălpi pe antihrişti. Prima derivă din articolul 13, alineatul 2 care interzice defăimarea şi învrăjbirea religioasă şi ofensa publică adusă simbolurilor religioase. Este ca şi cum botul de fiară al diavolului ar fi legat cu o sfoară din cânepă, că botniţă de oţel legea nu îi pune, deoarece nu prevede sancţiuni pentru încălcarea prevederilor alineatului 2. Ei bine, pentru această interzicere a blasfemiei au început să facă bale la gură agenţi şi misionari ai diavolului, înregimentaţi în diverse ONG-uri, fundaţii, centre, agenţii etc. (printre acestea , lucruri foarte româneşti, precum „Offensive”, Centrul de Resurse Juridice al Reţelei Soros, Pro Democraţia, Ombudspersons for National Minorities, Agenţia de Monitorizare a Presei, Centrul de Studii Internaţionale şi alte făcături oploşite pe malul Dâmboviţei cu misia de a macula şi strica tot ce este curat în ţara aceasta). Semnalul a fost dat din SUA, tot de un ONG, numit Institutul pentru Religie şi Politici Publice, al cărui preşedinte, un anume Grieboski, baptist vânjos, ne admonestează şi ne ameninţă. E suficient să râgâie un neica nimeni la Washington pentru ca să vomite, să leşine, să se isterizeze sau chiar să turbeze slujitorii lui din Bucureşti. Toţi, în cor, se dau cu ţestele de pereţi pentru că Legea cultelor le interzice ticăloşilor – şi sunt citaţi aici Dan Brown, Alina Mungiu Pippidi – să ne spurce credinţa. Atacul este focalizat asupra Ortodoxiei, nu este nici un dubiu, şi asupra tradiţiilor româneşti. Pentru că nu mai au voie să-i înjure în gura mare, şi pe toate gardurile, şi pe toate sticlele, pe Hristos, pe Maica Domnului, pe sfinţi şi pe credincioşii ortodocşi (la urma urmei, ce li se cere? – un comportament civilizat, de oameni educaţi, dacă nu sunt credincioşi, nu-i bate nimeni, nu li se taie capul, nu sunt înjuraţi şi scuipaţi, batjocoriţi, cum fac ei cu creştinii, ci sunt lăsaţi în păcatele lor!), aceşti imbecili fac foarte urât. Se vede că îi împunge Aghiuţă cu furca. Răcnesc toţi că nu e libertate, nu e constituţie, nu sunt drepturi, hai la cremenal cu ortodocşii ăştia, la CEDO, la Curtea Europeană, la împăratul întunericului… Cea de-a doua nemulţumire a lor provine din art. 18, alin. a şi b, care pun limitări înfiinţării de culte de utilitate publică, adică plătite de stat. Cele două aliniate cer o vechime de minim 12 ani şi un număr de membri de cel puţin 0,1 la sută din populaţia României pentru ca o organizaţie să primească statutul de cult religios (plus alte prevederi care privesc conţinutul religiei respective). Şi nu le convine. Vor să facă din religie o piaţă, cotată la bursă, aşa cum e în America, zonă privatizată de diavolul, unde se joacă el cum vrea şi cu cine vrea. Aceste două limitări (a blasfemiei şi a marketingului religios) a transformat România într-un câmp de bătaie spirituală care a avut un precedent, luna trecută, decembrie, 2006, în disputa provocată de lapidatorii icoanelor din şcoli. Nu ştim unde va duce această a doua treaptă a războiului religios, pornit de sectele neoprotestante şi concentrat asupra ortodocşilor. Ce putem semnala, deocamdată, este faptul că războiul spiritual nu mai este exclusiv nevăzut, ci se poartă deja în tranşee care se delimitează tot mai clar, că el se intensifică pe zi ce trece. Acum ne aflăm în faza disputelor la nivel de idei şi de cuvinte, cu hărţuieli mediatice fără precedent, cu arbitri politici şi cu dese hotărâri ale instanţelor de judecată lumeşti. Dar nu va mai dura mult. Pe măsură ce antihriştii vor ataca tot mai insistent, creştinii ortodocşi vor începe să opună rezistenţă, se vor trezi din palmele şi pumnii încasaţi şi se vor împotrivi pe cât se poate de creştineşte. Din acel moment se va trece la faza a doua: prigoana directă contra lor. Atunci va începe greul şi va rezista numai cine primeşte ajutor de la Hristos. De aceea să ne pregătim cu spovedanie deasă, cu rugăciune mai multă, cu învăţarea şi trăirea dreptei credinţe. Dacă ne vom pierde drepturile lumeşti şi trupurile, măcar sufletele să fie salvate. Doamne ajută!
- Un homosexual (“fetiţă”), pe nume Elton John (unii îi spun “regele muzicii pop” când ar putea uşor să-i zică “regina pop”), nu-şi vede de fundul lui, ci declară (ProTv, duminică, 12 nov. a. c.) o prostie, mediatizată de agenţiile de presă, că ar dori să fie interzise toate religiile organizate sistematic. Chiar a promis că se va ocupa special de problema asta prin fundaţiile pe care le posedă. Religiile organizate îi vestejesc lui aberaţiile homosexuale. Consideră religiile homofobe, adică împotriva omului, când ele sunt, de fapt, homosexualofobe. Pe acest motiv (el nu-şi vede boala proprie, ci o proiectează asupra altora), vrea să dispară religia din societate şi să funcţioneze numai religiile dezorganizate (adică, întâmplătoare) şi nesistematice, dispuse să-i încurajeze, pe el şi pe alţi perverşi, la săvârşirea de păcate. Asta e voinţă demonică, ascunsă sub masca normalităţii, a bogăţiei şi a notorietăţii găunoase. Ar trebui să avem şi noi fundaţii şi asociaţii care să-i trimită oficial mesajele pe care le merită acest duşman al creştinismului.
- În luna noiembrie 2006, populaţia din Marea Britanie a fost antrenată la o dezbatere importantă pe tema implementării microcipurilor. Discuţia a pornit de la publicarea unui raport oficial (Report on the Surveillance Society), adresat Comisarului britanic al Informaţiilor. Cum stau acum lucrurile în Regatul Unit? Se pare că englezii sunt poporul cel mai supravegheat de pe glob: există în ţara lor 4,2 milioane de camere de luat vederi cu circuit închis, instalate de ministerul de interne. Fiecare cetăţean este filmat de 300 de ori pe zi, ceea ce este de-a dreptul înfiorător. S-au investit peste 500 milioane de lire sterline numai în acest proiect. Presa din insulă a prezentat pe larg aceste aspecte orwelliene, ecouri serioase regăsindu-se pe agenţiile şi în cotidianele româneşti. Problema e că oficialii britanici nu sunt mulţumiţi cu recordul de spionare a propriei populaţii, instituit ca măsură de prevenire a infracţionalităţii, ci vor să extindă formele de supraveghere, inclusiv prin implantarea de microcipuri. Documentul prezentat mai sus formulează avertismentul că, în următorii 10 ani, britanicii vor avea cipuri, precum câinii de companie, că fiecare mişcare, tranzacţie comercială şi orice fel de comunicaţie vor fi monitorizate prin sisteme interconectate de supraveghere electronică. Microcipul cel mai vehiculat este RFID, Identificarea prin Radio Frecvenţă, implantat deja la animale, chiar şi la unii peşti din ocean, la oameni de diferite categorii, în special în SUA. În România, deocamdată, RFID este microcipul ataşat cărţilor din bibliotecile publice (cele modernizate) pentru a nu fi sustrase de răufăcători. El a mai intrat pe paşapoartele electronice şi biometrice, pe carduri bancare şi de transporturi, pe alte documente. Acum însă este plan de 10 ani pentru a le „monta” pe mâna dreaptă tuturor britanicilor. S-au formulat deja îndemnuri oficiale către populaţie să primească implanturile cu bunăvoinţă. Motivul: protecţia împotriva multor primejdii (marele protector fiind statul) şi facilitarea serviciilor (plăţi, cumpărături, sănătate, turism, educaţie, asigurări sociale, circulaţie rutieră etc., etc.). Nici măcar nu se pune problema opţiunii, ci doar să nu se exagereze în folosirea tainelor deţinute despre fiecare. Cum au reacţionat cetăţenii? O societate pentru libertăţi civile a formulat temerea cam aşa: „Oamenii sunt îngrijoraţi că microcipurile te fac mai degrabă să pari un produs marcat cu un cod de bare, decât o fiinţă umană”, formulare teoretică, deoarece, practic, societatea respectivă este de acord cu măsurile de supraveghere prin microcipuri. Pare a fi afectată demnitatea personală, dar cum s-au obişnuit cu ochiul permanent al camerelor de luat vederi, se vor acomoda şi cu microcipul. Alţii au, însă, poziţii ceva mai radicale. În urma unui sondaj de opinie, efectuat după mediatizarea Raportului în cauză, 10 la sută dintre britanici au declarat, foarte supăraţi, că vor primi cardurile şi paşapoartele electronice, dar le vor rupe în faţa autorităţilor, cu riscul să fie amendaţi sau băgaţi la puşcărie. Aşadar, unii sunt gata să riposteze dur, însă cifra lor este foarte mică, fapt care dă încredere autorităţilor să adâncească şi să generalizeze măsurile de supraveghere electronică. Din toată dezbaterea asta nu am sesizat nici o voce de om care să aducă vorba pe teren spiritual, să se teamă pentru mântuirea lui, să reacţioneze că va fi pecetluit cu semnul Antihristului, că Hristos ne avertizează să nu facem mutarea aceasta. Pun în discuţie doar chestii care ţin de umanismul autonom, mândrie personală, demnitate, mai rar de libertate individuală. Faptul că nu se conştientizează aproape deloc pericolul spiritual al înserierii şi supravegherii cu microcipuri este un semn foarte rău. Asta înseamnă că lucrarea Satanei se va face acolo fără probleme, doar cu mici împotriviri, ceea ce ar presupune o rapidă obligaţie pentru noi, ortodocşii din România, de a-i urma pe britanici şi pe ceilalţi, într-un plan cincinal sau chiar trienal. Suntem pregătiţi să ne împotrivim implantării de microcipuri pe mână? Să ne rugăm Mântuitorului să ne deschidă tuturor mintea la vreme, pentru a nu regreta după cădere.
- Un comentator internaţionalist, Ralf Dahrendorf, semnează în “Ziua” din 3 noiembrie 2006, un text-manifest în favoarea iluminismului european, care, i se pare autorului, este pus la îndoială de anumite segmente ale societăţii actuale. El numeşte asta „contra-iluminismul” european, lucrare extrem de nocivă şi îngrijorătoare pentru el şi pentru ai săi. Cine a citit acest articol, a înţeles, fără efort suplimentar, că fenomenul malign care a trimis metastaze generalizate în societatea contemporană este chiar iluminismul. Domnul autor, om în vârstă, se vede şi din poza-portret ataşată textului, aparţinător unei etnii cu mentalităţi de dominaţie, ne spune limpede că principiul de bază al iluminismului este „totul este acceptat”, se înţelege, în artă, în societate, în viaţa sexuală, în morală, în economie. Ba chiar este fericit că aberaţiile sexuale, violenţa, blasfemia „au devenit tolerate ca şi parte a lumii iluministe”. Numai că, vedeţi dumneavoastră, au apărut unii care au început să cârtească împotriva acestor anomalii, ba chiar alţii răspund la violenţă cu violenţa (cum fac arabii), fapt care îl deranjează rău de tot pe dl. comentator internaţionalist. Iluminiştii, care au secularizat lumea, l-au alungat pe Dumnezeu în afara ei, au creat o Europă fără creştinism, fără morală, fără frontiere la propriu dar şi, mai grav, la figurat, au introdus şi generalizat toate răutăţile antihristice şi anti-mântuire în mintea oamenilor, se plâng acum că au apărut reacţii contrare. „E ca şi cum un curent contra-iluminist ar străbate lumea, scena fiind dominată de cele mai restrictive vederi ale acestuia”, spune el indignat. O, cât mi-aş dori ca lucrurile să fie întocmai aşa, iar în fruntea acestui curent să fie Însuşi Hristos! Atunci iluminiştii ar avea de ce se plânge, pentru că pe Dumnezeu nimeni nu-L poate birui. Pe de altă parte, este important că duşmanii noştri recunosc faptul că existăm, iată, spun ei, au apărut şi anti-iluminişti şi m-aş bucura să mă număr printre ei. Iluminiştii au uscat sufletul acestei lumi în care trăim numai cu trupurile, au înnebunit-o şi o conduc pe calea pierzării veşnice, fiindcă îl neagă şi îl hulesc pe Dumnezeu şi pe Sfinţii Săi. Problema e că dl. Dahrendorf, fost comisar european al Germaniei, actualmente membru al Camerei Lorzilor din Anglia şi învăţător multicultural pentru toate popoarele, inclusiv pentru români, îi îndeamnă pe adepţii săi şi, implicit, ai iluminismului, să fie ireconcilianţi, să nu negocieze cu nimeni principiul „totul este acceptat” (adică, să fie acceptate chiar şi microcipul, şi homosexualitatea, şi blasfemia de tip mungist sau brown-ian, şi uciderea pruncilor prin avort sau anticoncepţionale, şi Antihristul, şi războiul preventiv etc., etc.). Între acest exclusivism şi pretenţia de totalitate („totul este acceptat” – Sic!) stă o prăpastie logică de netrecut: dacă e vorba de „totul”, de ce nu e „acceptat” şi dreptul omului de a trăi curat, moral, creştineşte, de a lupta pentru mântuirea lui, de a creşte copii în porunca lui Dumnezeu, de a gândi naţional şi nu neapărat multicultural şi aşa mai departe. De ce? Eee, pentru că, în concepţia iluminiştilor lui Dahrendorf, neamţo-englezitul, „totul” se referă numai la partea diavolului, iar toate cele ale lui Dumnezeu sunt excluse din „totalitatea” iluministă. Va să zică nu mai este o totalitate, ci o tragică despărţire, care mi se pare normală, fiindcă nu pot fi amestecate cele ale Dumnezeu cu lucrările diavoleşti. Cestiunea este că iluminiştii, de mai bine de două secole, îşi extind partea lor întunecată, fac sinecdocă (metaforă) existenţială, adică înlocuiesc totalitatea cu partea, acaparează lumea sub imperiul răului, pregătind cărările pentru venirea Antihristului. Pretinsa totalitate conţine o gravă contradicţie, pe care, Dahrendorf sare, ca ars, s-o ascundă şi, cu glas de comisar bolşevic, cere misionarilor iluminişti să astupe gura contestatarilor. „Avantajele iluminismului sunt prea importante pentru a fi negociate. Apărarea acestora este provocarea care ne aşteaptă acum”, anunţă el armata de antihrişti. Şi noi avem de apărat credinţa „şi nevoile şi neamul”. De ce ne-am speria, din moment ce „cu noi este Dumnezeu”?
De Ioan de la Cruce, din Credinţa Ortodoxă
