În toate statele Uniunii Europene se manifestă o atitudine criminală faţă de pruncii nenăscuţi. Excepţie face Malta, care interzice cu desăvârşire orice fel de avorturi; în Irlanda de Nord nu sunt acceptate avorturile pe motive economice sau sociale, iar în Polonia sunt restricţionate de unele condiţii. În celelalte ţări, inclusiv în România, este liber complet la avorturi până în săptămâna a 10-a, a 12-a, a 14-a şi chiar a 28-a de sarcină. Abia după aceea apar unele restricţii.
Pruncii nenăscuţi sunt ucişi cu un zel demn de păgânii antici care îi dăruiau copii demonului Moloh şi erau arşi în cuptor de aramă, ca să se bucure diavolul. Acum e nevoie doar de voinţa mamei pentru ca pruncul să fie dus la abator, am vrut să spun clinică. Nu vreau să mai comentez rolul de măcelar uman al medicului obstretician. Pe copiii aceia nevinovaţi nu-i aude decât Bunul Dumnezeu când strigă şi se vaită pentru viaţa lor. Noi, ceilalţi, suntem nişte inconştienţi şi nişte iresponsabili, oameni cu totul nenorociţi, hoardă de barbari, încrezuţi în eresurile despre drepturile nimicului asupra minţii noastre şi despre drepturile morţii asupra vieţii.
Feminismul se manifestă ca o horă a ielelor care ucid şi pârjolesc tot ce apare în calea lor. Şi ne mai închipuim că suntem culţi, civilizaţi şi post-moderni! Poate prost-mortem-i, pentru că, după moarte, nu ne aşteaptă decât pustiul iadului şi izolarea veşnică. De am conştientiza nenorocirea aceasta, am plânge continuu până la sfârşitul nostru pe pământ. Dar noi râdem, alergăm după distracţii şi după noi avorturi, nu ne mai săturăm de crime, precum ucigaşii în serie din filmele americane, psihopaţi şi posedaţi de legiuni demonice. Vai de sufletele noastre, vai de sufletele noastre şi ale pruncilor care pleacă dincolo nebotezaţi! Să nu aşteptăm îndelung pedeapsa lui Dumnezeu că ea va veni mai curând decât ne închipuim!
Şi dacă pe unii copii îi omorâm încă din pântecele matern, pe alţii, mai nou, îi educăm corect politic, adică le spălăm creierele de mici. În Anglia se derulează deja programe pilot pentru copii de grădiniţă, acţiuni care ţintesc formarea de minţi „corecte” în raport cu interesele societăţii de azi. În ce constau programele de spălare a creierelor la copii? Povestea cu prinţul care doreşte să se însoare este corectată politic, în sensul că acesta refuză trei prinţese, dar acceptă să se însoare cu un prinţ. O fetiţă are două mame, Albă ca Zăpada este o orfană de culoare, neagră ca abanosul, persecutată de o maşteră albă. Hansel şi Gretel provin din părinţi alcoolici şi se salvează la casa zgripţuroaicei din pădure, care este o bunică iubitoare şi generoasă iar Mica Sirenă a lui Andersen devine o vajnică luptătoare împotriva poluării şi se răzbună crunt pe fiul unui industriaş.
Aşadar, ce e corect politic pentru copiii acestor vremi? Homosexualitatea, lesbianismul, vrăjitorii protectori, răzbunarea împotriva celor care poluează şi basme edulcorate cu non-discriminarea rasială, realitatea pe teren fiind una de-a dreptul criminală (în acest sens, întrebaţii pe românii care umblă printre străini pentru o bucată de pâine!). Deocamdată, programele acestea educative de spălare a creierelor, mai bine zis de limitare, de închingare a lor în ideologia corectitudinii impusă de interese de grup, sunt experimentale. În curând, însă, vor fi generalizate şi introduse şi la noi, ambalate în sclipiciul celor mai noi cuceriri ale educaţiei europene. Sunteţi pregătiţi să vă daţi copiii să li spele creierele cu detergenţi ideologici foarte tari şi foarte siguri? Dar pregătiţi să le asiguraţi o educaţie creştinească ortodoxă, în spiritul tradiţiilor neamului, sunteţi? Probabil că, la această ultimă întrebare, vom răspunde numai în faţa lui Dumnezeu, la judecată…
Un documentar, publicat în „Evenimentul zilei” din 1 aprilie 2007, prezintă mai multe celebrităţi de la Hollywood şi din sport în relaţia lor cu anumite secte religioase. Miza textului este promovarea unui senzaţional facil, că adică, uite cu ce se mai ocupă monştrii sacri ai ecranului sau ai arenelor de tenis: Tom Cruise şi John Travolta (scientologi), Madona (kabbalach), Ulma Thurman (budism), Steven Seagal (budism tibetan), Serena şi Venus Williams (iehoviste) etc.
Nu aflăm lucruri secrete despre aceşti oameni, care sunt modele de urmat pentru sute de milioane de anonimi. În schimb constatăm că nici un actor celebru nu e creştin, cu atât mai puţin ortodox. Toţi frecventează şi susţin culte care le convin mai mult, „religii” care le satisfac cerinţele pământeşti, le oferă subterfugii şi „tratamente” trupeşti. În mod asemănător, procedează şi populaţia educată de aceşti formatori de opinii. Ba chiar unul dintre ei, Will Smith susţine că: „am citit 95 la sută din cuvintele din Biblie. Probabil – 60 la sută din Tora şi 70 la sută din Coran. Ceea ce m-a uimit este că, în esenţă, toţi cred în acelaşi lucru”. Superficial sau nu, meşterul Smith colaborează cu diavolul în efortul „creator” de a impune un Dumnezeu sintetic, regăsibil în toate religiile şi bun pentru toţi oamenii. Şi dacă o zice un actor, apoi e musai să fie corect.
Fraţilor, minciuna e declamată pe ecrane late sau mici, scrisă cu litere de-o şchioapă pe marile gazete ale lumii, înşirată pe sute de pagini de romane „celebre”, poleită, machiată, cântată, dar tot minciună rămâne. Problema e, cât discernământ, adică putere de a deosebi duhurile şi adevărul de minciună mai avem noi? Numai ancoraţi în Hristos putem rezista oceanului de eresuri şi rătăciri care ne acoperă!
Nu e o glumă faptul că homosexualitatea nu a apărut de la sine, ca un fapt natural sau, mă rog, întâmplător, ci este un lucru verificat de acum de cercetători că acest păcat îngrozitor este promovat în mod intenţionat. Activiştii homosexualităţii, practicanţi inveteraţi a sodomiei, sunt nişte slujitori ai diavolului care vor să umple pământul de această cumplită maladie morală şi biologică. Planul lor şi al celor care îi susţin cu foarte mulţi dolari este să atragă în rândul practicanţilor mulţi, cât mai mulţi copii.
Un material amplu, tradus şi publicat de Altermedia, al lui Louis P. Sheldon, preşedintele coaliţiei pentru Valori Tradiţionale din SUA, dezvăluie tacticile mizerabile folosite de propagandiştii homosexuali şi de către lesbiene, care se strecoară între cadrele didactice din învăţământul gimnazial şi liceal sub forma instructorilor HIV, ceva în sensul protecţiei împotriva contractării SIDA. Ei sunt plătiţi de stat să-i înveţe pe copii cum să se protejeze împotriva contaminării cu o maladie incurabilă, iar în realitate îi contaminează cu boala sodomiei şi gomoriei, îi instruiesc de la 10-12 ani cum să practice homosexualitatea şi tot felul de perversiuni, practic îi distrug moral şi fizic. Întâi organizează ateliere, în şcoli, unde homosexualii, pedofilii şi lesbienele îi iniţiază pe copii în toate relele, prezentându-le ca pe nişte lucruri normale. Apoi îi atrag în cluburi specifice unde sunt distruse şi candoarea, şi copilăria, şi iubirea curată, şi încrederea în oameni.
Un profesor homosexual, renumit în rele, pe nume Hannon, care şi scrie despre nelegiuirile lui, spune clar: „Atragerea celor tineri în mişcarea homosexualilor, în număr mare, trebuie să reprezintă provocarea pentru următoarea fază a mişcării”. E o mişcare ticăloasă către iad, desfăşurată agresiv cu mijloace propagandistice smulse din panoplia corectitudinii politice şi a non-discriminării: „siguranţă”, „toleranţă”, „homofobie”. Numărul copiilor şi adolescenţilor racolaţi creşte de la lună la lună, cu toată împotrivirea părinţilor care sunt prezentaţi ca nişte duşmani ai libertăţii. Este o formă de manifestare a violenţei devastatoare, prezentată sub aparenţa corectitudinii şi a faptului împlinit, în faţa căruia nu mai ai ce face.
Un doctor de la Universitatea Minnesota, Gary Remafedi, după studii aprofundate a ajuns la concluzia că preluarea homosexualităţii din copilărie este dezastruoasă, duce la autodistrugerea persoanei respective, pentru că: „auto-identificarea timpurie (ca homosexual); experienţele sexuale timpurii; comportarea asemenea unui membru al sexului opus” alimentează şi amplifică în mintea copiilor gândul sinuciderii. Acest medic afirmă răspicat: „Fiecare an petrecut sub eticheta de homosexual sau bisexual sporeşte şansele de sinucidere cu 80%”.
Ei bine, propagandiştii diavolului homosexualităţii tocmai asta ţintesc: tinerii să se auto-identifice de la vârste fragede ca homosexuali, să nu mai aibă în conştiinţa lor alternativa vieţii normale şi perspectiva revenirii la aceasta, nici şansa pocăinţei pentru obţinerea mântuirii. Lucrul acesta se întâmplă în lumea în care trăim, ba chiar se mută şi la noi cu viteza Internetului, ca să nu zic a luminii, întrucât nu există nici o compatibilitate între nelegiuire şi lumină. E atât de grav, atât de cutremurător, încât ne stă inima în loc de spaimă.
Şi noi avem copii sau nepoţi. Şi iată ce-i aşteaptă în anii care vin. Vom sta cu mâinile încrucişate a neputinţă? Să nu staţi aşa, să nu acceptaţi toate mârşăviile care li se propun copiilor, pentru că aduc, cu siguranţă, moartea în perspectivă veşnică. Fraţi creştini, apăraţi-vă familiile, nu fugind după banii străinătăţii şi lăsând copiii în voia soartei, ci protejându-i aici, acasă, în Biserică, în familie, de cumplitele plăgi faraonice care vin peste noi. Doamne ajută!
