Oastea Domnului si judecata lui Dumnezeu
26 mai 2007 by admin
de Gigel Chiazna
Cu ceva timp in urma, am dat peste predicile unui parinte foarte interesant care se pare ca nu ii e frica de nimic (ierarhi ecumenisti, masoni, evrei etc) si care in predicile sale invata lucruri de la sfintii parinti, intr-un limbaj simplu si in general ferm si acuzator la adresa societatii moderne si a crestinismului formal.
Printre cele cateva predici ale acestui parinte, se afla si una despre Oastea Domnului [asculta], pe care am pus-o in special pentru un prieten care era interesat de Oastea Domnului si tot cauta parerile diversilor parinti asupra acestei asociatii.
De când am pus predica, am tot primit emailuri, mesaje pe messenger şi chiar un SMS, de la ostaşi în care invariabil, mi se aducea aminte că “Dumnezeu va judeca” şi mi se da de înţeles că mă va judeca pe mine deoarece sunt împotriva Oastei Domnului. Oarecum oamenii ăştia care m-au tot contactat (deşi eu nu îmi manifestasem acolo opinia despre Oastea Domnului, doar sunt webmasterul siteului) sunt fie indoctrinati de acelaşi “înaintaş”, fie se cred cine stie ce războinici ai lui Dumnezeu, cu sabia în mână şi cu îngeri care merg în faţa lor şi îi fac praf şi pulbere pe toţi care le stau impotrivă.
Puteţi citi continuarea în site-ul personal al autorului, dl Gigel Chiazna, acolo unde a fost publicat prima oară.
Nu am avut conflicte vreodata cu membrii din această asociaţie deşi nu îi agreez. Sunt în mare parte de acord cu tot ce zice părintele în acea predică şi chiar îl cred că l-au ameninţat, văzând duhul care se pare ca domina pe acesti frati fara dreapta socoteala si care duh le baga in cap prostii de genul: “noi suntem ostasii lui Hristos, cine nu e cu noi e impotriva noastra si Dumnezeu il va judeca, daca ne judeci pe noi si Dumnezeu te va judeca”.
Acest gen de atitudine si abordare, din cate am observat eu, este apanajul celor înşelaţi de draci şi care cred ca ce fac ei, este bine (chiar daca poate doar in proportie de 99%) si este invariabil aparat de Dumnezeu, de aceea doresc sa atraga atentia “dusmanilor” ca Dumnezeu ii va judeca. Si de asemenea, acestia ii mai considera pe cei care sunt impotriva lor ca fiind impotriva lui Dumnezeu. Poate sa fie inselarea aceasta o ispita cu care au de a face cei mai ravnitori oameni si in care Dumnezeu ii lasa sa cada cateodata. Eu insumi am avut-o desi nu sunt ravnitor. Insa daca aceasta ispita se manifesta la nivelul unui grup de oameni (asociatie, partid etc), deja este ceva putred la mijloc, adica miroase a aghiuta. Numai comunistii erau deţinătorii adevărului absolut şi apărătorii “tutulor oamenilor muncii”, doar la ei toti cei care le erau impotriva erau dusmanii binelui iar in zilele noastre, putem vedea aceasta la americani in lupta cu “teroristii”: cine nu e cu noi, e terorist.
Atitudinea unui adevarat crestin, trebuie sa fie in primul rand orientata impotriva patimilor sale, iar o asociatie care se crede ca ea este oastea lui Dumnezeu si care mai si face apel la judecata divina impotriva celor care ii stau impotriva este oarecum necrestina, deoarece Hristos pe cruce s-a rugat lui Dumnezeu sa ierte pacatele celor care l-au rastignit, si toti sfintii martiri au facut la fel. Ei nu invocau judecata lui Dumnezeu, ci dragostea lor se vadea prin raportarea care o aveau fata de dusmanii lor. Sfantul Stefan cand a vazut pe Hristos si era omorat cu pietre, asemenea a cerut lui Dumnezeu sa ierte pe cei care il omoara. Chiar recent, Biserica Ortodoxa Romana nu a afurisit-o pe pipi-balena desi “vrednica” era. Aceasta deoarece, Biserica are rabdarea sa astepte judecata lui Dumnezeu, spre deosebire de asociatia “Oastea Domnului” care nu are rabdare ci doreste sa aminteasca foarte des aceasta “dusmanilor” ei.
In plus, daca o asociatie isi aroga o asemenea sarcina, de ostasi ai lui Dumnezeu, deja oarecum se pune in locul Bisericii, deoarece orice crestin este ostas al lui Dumnezeu si prin urmare ei isi aroga “brandul” de ostasi, ca si cum noi astia din afara asociatiei am fi niste femei lasate acasa sau niste dezertori. Am observat ca acest duh de “noi suntem Biserica”, este raspandit si la legionari. De exemplu, intr-o discutie cu un prieten legionar, cand m-a intrebat ce cred despre doctrina legionara, i-am raspuns ca eu nu am studiat-o si istoria nu prea m-a preocupat. Iar el incercand sa-mi explice pe scurt cum stau lucrurile mi-a spus: “pai inainte, toti care erau ortodocsi erau legionari, si tu, Gigele esti legionar”. M-am mirat afland aceasta, asa cum m-am mirat cand o “ostasa” a Domnului, mi-a aruncat odata in fata o carte de cantari si refuzand-o mi-a zis: “nu canti pentru mine, ci canti pentru Dumnezeu”.
Nu vreau sa mai adaug prea multe, doar vreau sa zic “ostasilor” care tot incearca sa ma “lumineze”: fratilor, cu adevarat Dumnezeu vede toate si va judeca toate, de aceea va rog rugati-va pentru mine mult, caci multa nevoie am, iar daca doriti sa imi amintiti asta din cand in cand, sunteti bineveniti, doar nu va mai faceti pe voi luptatori, ci lasati pe Hristos sa va incununeze la vremea care va dori El, daca sunteti vrednici de aceasta si dea Dumnezeu sa fiti.
Intr-o vreme in care Biserica Ortodoxa Romana trece prin mari ispite venite din afara (apostazie si falsa religiozitate, ecumenism, prozelitism, media decazuta etc), iata ca vrajmasul ne lupta si din interior prin falsa religiozitate, falsa ravna, parerea de sine si dezbinare.
Sa ne pazeasca Dumnezeu in cutremurul ce va sa vina.
Un răspuns la “Oastea Domnului si judecata lui Dumnezeu”
Lasă un Răspuns
You must be logged in to post a comment.
Greşeala unor ostaşi este că nu studiază nici Evanghelia şi nici Sfânta Tradiţie şi nici nu le urmează.
Ar fi văzut că acolo scrie că dacă orb pe orb conduce, amândoi cad în groapă.
De asemenea, ar fi citit că Domnul Iisus le-a spus că apostolilor să meargă în Ierusalim şi să aştepte până vor fi îmbrăcaţi cu har de sus înainte de a propovădui.
Asta relativ la predicile ostaşilor. Care îi face sa fie in acelasi duh cu protestanţii.
Ce lipseste Bisericii Ortodoxe pentru a te mântui în ea atât tu cât şi ceilalţi de lângă tine? NIMIC.
Ar mai fi citit că mai de folos ţie şi altora este pocăinţa ta adevărată decât propovăduirea către alţii a ceva ce nici tu nu înţelegi sau nu trăieşti.
Sf. Serafim de Sarov a spus: “Dobândeste pacea lăuntrică şi mii de oameni din jurul tau se vor mântui”. Prin propria noastra putere reusim oare sa adaugam staturii noastre un cot? Nicicum! Tot ce avem bun de la Dumnezeu avem. Ale noastre sunt numai pacatele. Atunci cum sa credem ca noi, prin predica, putem schimba inima cuiva noi fiind pacatosi si impatimiti (adica robi diavolului)? Aceasta-i curata inselatorie!