după GuraHumorului.org şi Odaia de Sus
Sfânta Scriptură nu trebuie fortată să dea anumite învătături după placul liderilor religiosi ai lumii. Orice conducător religios poate să facă Biblia să spună ce vrea el prin trei scamatorii foarte simple:
1. Scoaterea versetului din context;
2. Adăugarea de cuvinte la Cuvântul lui Dumnezeu;
3. Scoaterea de cuvinte din Cuvântul lui Dumnezeu.
În timp ce veti parcurge acest studiu, este important să tineti seama de aspectele de mai sus si să nu vă blocati gândirea liberă după învătăturile grupării religioase din care faceti parte. Cercetati Scripturile (Fapte 17:11) si lăsati-le pe ele să vă arate care învătături sunt de la oameni si care de la Dumnezeu. Cuvântul lui Dumnezeu este viu si lucrător, mai ascutit decât orice sabie cu două tăisuri, si pătrunde până la despărtirea sufletului si a duhului, a încheieturilor si a măduvei, fiind judecător al simtirilor si al cugetelor inimii (Evr. 4:12).
Propovăduirea aparitiei Domnului Iisus Hristos în văzduh si “răpirea” Bisericii înainte de Necazul cel Mare (pomenit de Mântuitorul la Mat. 24:21) nu este mai veche de 170 de ani. Timp de aproximativ 1830, mergând înapoi până în vremurile apostolice, crestinii au fost învătati să fie biruitori, să îndure cu răbdare suferintele, prigoanele si necazurile ce vor veni, până la venirea Domnului care îsi va întemeia Împărătia aici pe pământ.
Originea învătăturii despre răpire
Încă de când am început să scriu acest studiu am descoperit mai multe informatii referitoare la originea teoriei despre răpire. La început aveam gresita părere că o tânără scotiancă pe nume Margaret MacDonald a fost prima care a sustinut această teorie. Multi consideră în ziua de azi că MacDonald a fost prima care a vehiculat această teorie. Există însă dovezi despre existenta acestei teorii înainte de “descoperirea” avută de ea în 1830 si de fapt această femeie nu a avut decât un rol foarte mic în răspândirea ei (dacă a avut vreunul). Sustinătorii învătăturii despre răpire s-au grăbit să afirme că au existat “oameni ai lui Dumnezeu” care au scris despre răpire înainte de presupusa descoperire a lui Margaret MacDonald. Să aruncăm deci o privire asupra argumentelor lor, ca sursă a acestei învătături.
“Toti sfintii si alesii lui Dumnezeu sunt strânsi laolaltă înainte de necazul cel mare care va să vină si sunt luati de Domnul ca să nu vadă tulburarea care vine peste lume din pricina păcatelor noastre” (Pseudo-Efrem, aprox. 374-627 d.Hr.).
Afirmatia de mai sus se pare că a fost scrisă de Sf. Efrem Sirul, care a trăit în a doua jumătate a secolului patru. Motivul pentru care îi este atribuită lui Pseudo-Efrem este acela că nimeni nu a putut să certifice apartenenta textului. De aceea este denumit cu un pseudonim. Textul reprezintă cea mai veche mentionare a unei răpiri si a fost datat între 374 si 627 d.H. Nu se stie prea clar la ce s-a referit autorul în context, întrucât Biserica nu propovăduia o asemenea învătătură. Nu există alte scrieri care să promoveze o asemenea idee.
În 1585, un preot catolic spaniol pe nume Francisco de Ribera a scris un comentariu despre Apocalipsă, pe baza unor note din versiunea Vulgata a Bibliei. Aparent, acest comentariu vorbea de o răpire înainte de Necaz. În 1838, Samuel Roffey Maitland, bibliotecar si arhivar al manuscriselor de la Lambeth Palace din Londra, unde se afla biblioteca Bisericii Anglicane, a descoperit manuscrisul lui Ribera si l-a publicat de dragul interesului public.
Prima publicatie referitoare la asa-zisa răpire de dinaintea Necazului o găsim în 1788. Prin 1740, un tânăr baptist pe nume Morgan Edwards a scris un articol pentru ora de escatologie, continând opiniile sale despre profetiile biblice. Acest articol a fost ulterior publicat la Philadelphia (1788) cu titlul “Două exercitii academice asupra subiectelor numite Mileniul si Zilele de pe Urmă”. În articol, Edwards făcea afirmatii care descriau opiniile lui privitoare la o strângere a Bisericii înainte de Necazul cel Mare. Teoriile lui Edwards nu s-au bucurat de apreciere si au fost complet ignorate de lumea religioasă, acestea fiind considerate ca extravagante pseudo-religioase.
O altă scriere referitoare la o răpire înainte de Necaz s-a numit “Venirea lui Hristos cu slavă si mărire” si a fost scrisă în 1790 de Manuel Lacunza, un preot iezuit din Chile. Cartea cu pricina a fost condamnată si interzisă ca eretică de către biserica romano-catolică, dar a fost ulterior tradusă în engleză de Edward Irving si publicată la Londra în 1827.
Edward Irving era fondatorul asa-numitei “Biserici Apostolice Catolice”. Irving si adeptii lui au început să propovăduiască răpirea înainte de Necaz în jurul anului 1839, evident influentati de cartea lui Lacunza, deoarece foloseau aceleasi trimiteri biblice. Cam tot pe atunci a început să propovăduiască această teorie si John Darby, din secta crestinilor după Evanghelie. Darby pretindea că a primit descoperire dumnezeiască despre răpire în 1827, an care era (absolut întâmplător) chiar anul publicării traducerii făcute de Irving în engleză a cărtii lui Lacunza. Un alt pastor englez care a jucat un rol important în răspândirea teoriei răpirii a fost Robert Norton. Acesti trei oameni se cunosteau între ei si împreună au participat la conferintele despre profetii care au avut loc prin 1830 în Scotia, Anglia si Irlanda. La aceste întruniri ei si-au făcut publice opiniile. Initial teoriile lor nu au fost bine primite în grupurile religioase si au dus la anumite dezbinări. În decurs de aproximativ 60 de ani, teoria răpirii a fost acceptată în principalele grupuri religioase si a devenit doctrină. La începutul secolului 20, la începuturile miscării penticostale, penticostalii au preluat această teorie asa cum o învătaseră în adunările din care proveneau. În acelasi fel, carismaticii si alte grupări mai noi au dus mai departe învătătura, conform cu bisericile din care proveneau, această transmitere continuând si astăzi.
Am prezentat pe scurt felul în care teoria răpirii si-a croit drum în lumea neoprotestantă. Dacă ne uităm la originea acestei învătături, este clar că nu i s-a acordat prea mare atentie până în anii 1830, în ciuda eforturilor sustinătorilor ei de a o data mult mai devreme.
A fost interesant să vedem felul în care a apărut teoria despre răpire. Să vedem acum ce spune Scriptura în această privintă.
Celelalte 3 părţi ale acestui articol pot fi consultate tot pe site-ul Gura Humorului. Puteţi studia în plus toate articolele despre Sectologie din acel site foarte bine făcut.
