- Etimologie: de la întemeietorul grupării: Inochentie de la Balta, un român basarabean de lângă Soroca (n. Ioan Levizor).
- acesta ajunge frate la Mân. Dobruşa, jud. Orhei. Zelos, ajunge iconom, dar, se pare că în urma unei relaţii compromiţătoare cu o „soră” de la mânăstirea vecină, Coşelăuca, fuge la Kiev.
- se perindă pe la mai multe mânăstiri: Poceaevo, Petropavlovsk, studiază la Sem. Teol. Smolensk.
- pe tren, este cunoscut şi atras de stareţul mân. „Sf. Teodosie” de la Balta, care-l primeşte în obştea sa (1909). E făcut diacon, apoi ieromonah.
- ţine predici atractive, promovează mărturisirea publică.
- foloseşte limba română şi creează astfel un curent de opinie care-l influenţează şi pe Alexei Mateevici, considerat cel mai important scriitor român născut în Basarabia, actualmente Republica Moldova.
- se petrec „minuni” (vindecări); se vesteşte sfârşitul lumii
- arhiepiscopul Serafim al Chişinăului îl declară schismatic şi eretic, considerând hirotonia sa necanonică – îl exilează la Marea Albă
- mulţimea îl cere înapoi, iar sinodul de la Sankt Petersburg aprobă revenirea sa
- promovează împărtăşania fără spovedanie, afirmă sfârşitul lumii în 1913. Pelerinajele la Balta se înteţesc.
- din nou exilat – la Kameniţa, şi din nou readus. Au loc noi „minuni”, printre care începerea războiului în 1914, un an mai târziu decât vestise el sfârşitul lumii…
- autorităţile interzic pelerinajele la Balta şi îl exilează la Mân. Morum (N. Ucrainei).
- se răspândesc legende: că a făcut să se coboare foc din cer, că a scăpat de lanţuri ca Sf. Petru…
- este mutat la Mân. Solovăţ de la Marea Albă
- „Fraţii” se regrupează la Lipeţkoe, spun că în Inochentie s-a întrupat Sf. Duh, pictează „icoana” lui chiar în Treime.
- 1917 – sfârşitul Imp. ţarist: Inochentie apare în mânăstirea urmaşilor săi, într-un delir general. Avusese dreptate: sfârşitul unei lumi se produsese…
- va muri la 30 dec. 1917, în vârstă de 42 de ani.
- comuniştii au răspândit despre el minciuni: că a trăit în lux şi desfrâu, că a fost otrăvit de două vizitatoare etc.
Concluzie: nu a avut alte abateri, pe lângă cele menţionate; cei care vor forma secta vor fi urmaşii săi, monahi ruşi, luptători pentru reînfiinţarea Rusiei ţariste. Aceştia nu recunosc nici noua ierarhie (românească) din Basarabia, după Marea Unire.
Practici:
- neglijarea familiei: relaţiile trupeşti nepermise
- pomenirea ţarului la slujbe; deţinerea ilegală de arme; nerecunoaşterea unirii Basarabiei cu România
- „sanctificarea” lui Inochentie: i s-a deschis mormântul şi, deşi a fost găsit putrezit, s-a spus că a fost înălţat la cer
- în consecinţă, lui Inochentie i s-a zugrăvit icoana, i s-a alcătuit acatist etc.
Concepţiile inochentiştilor
- Duhul sfânt masculin este Inochentie. Tot Inochentie este Sf Ilie sau Hristos întrupat
- Duhul sfânt feminin este o soră a lui Inochentie
- fraţii = arhangheli: Mihail, Rafail
- calendarul vechi
- păcatul e necesar, pentru a avea apoi aplicată iertarea
- traiul ca „fraţi” şi „surori” – suspect
- tipic ad-hoc: exagerează pomenirile de morţi şi chiar de vii
- cerşetoria: haine lungi, murdare, plete, bărbi neîngrijite
S-au semnalat până în zilele noastre, chiar la unele Mânăstiri Ortodoxe (Cocoş), dar şi printre stiliştii de la Slătioara şi printre lipoveni.
