- grupare cu specific apocaliptic (de unde vine şi denumirea), condamnată de Sf. Sinod al B.O.R. (1993).
- adepţii se pretind adevăraţii ortodocşi şi provin dintre foşti practicanţi ai Meditaţiei Transcendentale, artişti (Marian şi Victoria Zidaru – artişti plastici; Ovidiu Lipan şi Gh. Zamfir – simpatizanţi), preoţi şi monahi ortodocşi grupaţi în jurul surorilor Virginia şi Mihaela.
- Virginia, moartă în 1980, a fost declarată „sfântă” şi i s-au alcătuit slujbe, acatiste, icoane etc.
- Sediu: Glodeni, lângă Pucioasa (Jud. Dâmboviţa), unde au construit, după planurile soţilor Zidaru, un templu-ziggurat, în care nu au acces decât cei iniţiaţi. Băiatul soţilor Zidaru (12 ani) moare accidentat în timpul ridicării noii construcţii. Alături, la câteva sute de metri, s-a înfiripat o „mănăstire” mixtă, sfidând canoanele. Tot aici, s-au realizat şi alte anexe: chilii, spaţii de cazare pentru „fraţi” şi „surori”, ateliere de „creaţie” etc.
- La început, Virginia şi adepţii ei au avut binecuvântarea arhiereului Irineu Pop Bistriţeanul, care a sfinţit complexul la inaugurare, iar apoi a retractat, rămânând arhereu-vicar.
- Publică sub formă de ziar (lunar), cât şi în volum separat, „cuvântul lui Dumnezeu” – mesaje divine transmise sub formă de „revelaţie deschisă” – atât Virginiei, cât şi urmaşilor ei. Textele provin de la Dumnezeu Tatăl, Hristos, Maica Domnului sau „sfânta” Virginia şi se adresează adepţilor într-un stil predicatorial naiv, cu greşeli de ortoepie supărătoare. Inspiraţia este evidentă după mesaje similare din lumea catolică (Medjugorje). Mesajul lor este, categoric, apocaliptic.
Alte caracteristici:
– România = Noul Ierusalim (ţară aleasă a fi izbăvită de urgia Apocalipsei, dar nu pentru ierarhie, care e acuzată de corupţie, ci pentru credincioşii ei.
- post continuu, inclusiv duminica şi-n sărbători. Hrana cu alimente curate, necontaminate (nepoluate).
- căsătoria albă
- port specific: bărbi şi plete lungi (cozi), haine de in şi cânepă.
- calendarul vechi (în legături cu stiliştii, cu care caută să implanteze schituri în ţară)
- şedere la case, nu în blocuri
- „Atelierul de creaţie creştin-ortodox”, sub patronajul soţilor Zidaru, a imprimat un stil aparte, apocaliptic, în arta religioasă românească.
- Această prezentare este preluată din cursul de Misiologie 1 scris de pr. lector David Pestroiu
Iată ce scrie protosinghelul Petroniu Tănase, stareţul Schitului Românesc Prodromul, Sfântul Munte Athos, Grecia:
«Şi cu Glodenii!!! Mi s-au părut foarte semnificative denumirile care se întâlnesc în jurul acestui fenomen – “glod” şi “pucioasă”. Denumirile nu sunt întâmplătoare. Denumirea parcă ar exprima ceva din misiunea unui loc. De ce a apărut această mişcare tocmai acolo? Ea îşi exprimă identitatea cu aceste denumiri, de glod şi pucioasă. A apărut într-un loc o denumire interesantă. E o ciudăţenie mare acolo, din câte am citit şi am auzit.» (Convorbiri duhovniceşti cu teologi ortodocşi din străinătate, III, arhimandrit Ioanichie Bălan, editura Mitropoliei Moldovei şi Bucovinei, Iaşi, 1995, pag. 88).
Concluzia obtinuta este ca Fenomenul de la Pucioasa se inscrie pe linia “realizarilor” teologilor neoprotestanti si altor sectari. Nu exista deosebire duhovniceasca intre yoghinii lui Bivolaru si cei ai lui Zidaru. Pentru a avea cat de cat credibilitate ar fi bine ca gasim argumente din Sfintii Parinti pentru fenomenele de la Pucioasa.
Ne intrebam daca toti cei de la Pucioasa il mai considera pe Domnul nostru Iisus Hristos ca centru al Bisericii. Pentru ca doar prin nerecunoasterea Domnului nostru Iisus Hristos ca centru al Bisericii se explica ratacirea sectei si inlantuirea de argumente expuse in site-ul sectei. Pe aceleasi argumente se bazeaza si cei de la Channelling, penticostalii, Fa Long Gong etc. Vom reveni asupra fenomenului de channelling din care isi trag radacina toate aceste sectulete si culte ce comunica cu diavolii.
Duhul răzvrătirii, al dezbinării, al proorocirii mincinoase a existat din cele mai vechi timpuri. Şi dacă proroceşti nu înseamnă că eşti chiar de la Dumnezeu. Este cunoscut din Faptele Apostolilor cazul sclavei care avea duh pitonicesc (de la Diavol) şi care proorocea.
Ce mare greutate ca acel duh să intre în „sfânta Verginica“ şi, cu câteva cunoştinţe teologice (pe care diavolii arhiconi le au din destul) să ducă la rătăcire o mulţime de oameni, depărtându-i de la mântuire?
Apoi ştiţi de marele număr de prooroci mincinoşi din Vechiul Testament!
Nici proorocirea şi nici minunile ci adânca smerenie şi nejudecarea aproapelui, pacea cu el, Îl conving pe Dumnezeu să te acopere cu harul Său, dându-ţi sfinţenie. Şi ca să ajungi la sfinţenie trebuie să treci prin despătimire şi iluminare.
Aşa că… duhul de la Noul Ierusalim împreună cu adepţii lui put a pucioasă şi a glod…
Cu sectantii nici nu trebuie sa intri in dialog pentru ca ce suntem “bolnavi” noi, ortodocsii, in sensul ca nu facem ce trebuie desi am vrea si stim ce trebuie facut, dapa’i ei.
Fereste-te de citirea cartilor eretice si de a purta discutii cu sectantii pentru ca vorbele rele strica obiceiurile bune.
Pentru ca spunea Cuviosul Parinte Cleopa: «„de la tot pacatul se intoarce omul usor, dar de la eres, foarte greu“! Si aceasta pentru ca se intuneca partea rationala a sufletului. Degeaba ii spun eu ca aici este alb, ca el vede negru. Si atunci foarte greu se intoarce, asa ramane.»