Dosare secrete privind războiul nevăzut al evreilor sionişti cu românii

Dacă doriţi, puteţi descărca cartea Dosare secrete privind războiul nevăzut al evreilor sionişti cu românii de Cornel-Dan Niculae în format PDF (1,2 MB).

Puteţi citi această carte şi online. Iată capitolele cărţii:

1. De unde ne vin Evreii!?
2. Războiul Alianţei Israeliţilor cu Românii (Împotriva României ca stat, „Antisemitismul” lui Eminescu);
3. Răscoala ţăranilor
4. Bancherii evrei împotriva României Mari
5. Regele, amanta şi Legiunea Arhanghelului Mihail (Puterea monarhică pe mâna evreilor, Masoneria ca armă a Elenei Lupescu-Grünberg);
6. B’NAI B’RITH (Fiii Legământului), lumea şi România (Iudeo-Masoneria);
7. Băncile româneşti – ţinta israelită („Ţarul Moldovei”, un chiabur evreu, Afaceri şi cu domnia, şi cu masonii paşoptişti, Banca Naţională – ţinta predilectă, Banca Dacia Felix, cadou guvernamental prietenilor israelieni şi mafiei calabreze, Falimentul Bancorex, Banca Internaţională a Religiilor, falimentată prin F.N.I., BancPost, vândută si devalizată, Banca Română de Dezvoltare, în mâna evreilor, Lichidatorul de bănci: Ari Savel-Stănescu);
8. România, ţinta sionistă (Masoneria, evreii si Lojele NATO, Reinstalarea B’nai B’rith în România, Românii- „cei mai mari asasini ai evreilor”, Sionismul oficial, Sionism românesc anti-evreiesc, Mossad-ul şi sionismul politico-economic);
9. Personajele cheie ale afacerilor israeliene în România
10. Gheşefturi evreieşti sau asimilare politico-economică! (Retrocedări evreieşti şi sprijin electoral);
11. Evreii şi Petrolul Românesc în Mileniul Trei (David Rothschild şi preluarea petrolului românesc, Patriciu&Rothschild, cei mai vechi jucători, Petrom, Petromidia);
12. Noul asalt asupra agriculturii (Cel mai mare domeniu funciar evreiesc, în România, Proiectul „Israel în România”, Privatizările agriculturii, Mosser răscoală ţăranii din Hunedoara, Sionistul Alfred Moses şi spolierea agriculturii româneşti, Statul român le garantează creditul);
13. MOSSAD-ul şi tehnica militară Românească (Păcălirea serviciilor secrete româneşti).
14. Privatizarea Hotelului Bucureşti. STUDIU DE CAZ

În teritoriile controlate de guvernul român nu a fost holocaust al evreilor! (1)

Iosif Toma Popescu

Documentul care urmează este semnat de un fost colaborator al lui Iuliu Maniu, Iosif Toma Popescu, membru, probabil, al administraţiei antonesciene, cunoscut personal al acestuia şi al altor înalţi demnitari antonescieni. Acest lucru se deduce din faptul că, după cum o arată el însuşi, autorul a participat la aplicarea deciziilor guvernului Antonescu care îi priveau pe evrei. La data prezentei Declaraţii, ca mulţi alţii, care s-au lăsat manipulaţi de propaganda holocaustică, Iosif Toma Popescu credea că la Auschwitz şi în alte lagăre germane a putut avea loc ceea ce cu timpul a căpătat numele generic de „holocaust“. Mulţi oameni de bună credinţă au crezut în realitatea „holocaustului“.

Unii mai cred şi acum. Tuturor acestora le răspundem, ca şi altă dată: Holocaustul nu este o problemă de credinţă, ci de ştiinţă! În materie de ştiinţă, orice afirmaţie se dovedeşte cu argumente, cu probe irefutabile. Credinţa nu are ce căuta în ştiinţă. Locul credinţei este în limitele religiei. Cei care doresc să ştie cele petrecute cu adevărat la Auschwitz şi în alte kibuţuri sau lagăre de muncă germane, o pot afla din alte materiale găzduite de centrul nostru revizionist de pe internet, pe adresa http://www.vho.org/aaargh/fran/livres/reprints.html. Un lucru, însă, reiese cu prisosinţă din Declaraţia lui Iosif Toma Popescu: atât mareşalul Antonescu personal, cât şi guvernul lui, întreaga administraţie românească a vremii, cu deosebire multe personalităţi, precum Iuliu Maniu, Ion Mihalache, Gheorghe Brătianu şi alţii, s-au ocupat aproape în permanenţă de ocrotirea şi oploşirea jidanilor, inclusiv a celor care nu aveau statutul de „jidani-români“. Guvernul Antonescu ar putea fi criticat pentru aceasta – iar unii au şi făcut-o, uneori cu multă vehemenţă, alteori chiar cu temei. Interesul României solicita din partea tuturora un maximum de concentrare pentru câştigarea războiului.

În teritoriile controlate de guvernul român nu a fost holocaust al evreilor! (2)

Iosif Toma Popescu

Prima parte aici

Documentul care denunţă propaganda holocaustică şi atentatul contra lui Iosif Toma Popescu

Am scris Muzeului de la Auschwitz, cu rugămintea de a-mi comunica dacă posedă documente referitoare la persoane deportate de pe teritoriile aflate sub controlul guvernului român din Bucureşti; răspunsul mi-a sosit într-un timp record, sub forma documentului: PANSTWOWE MUZEUM OSWIECIM BREZEZINKA Ld 2 I-8523/79/5681/79 DESTINATAR PAN IOSIF POPESCU ul MIEDZYNARODOWA 03-922 WARSZAWA 58M35. Răspunsul este uluitor şi redau numai un citat: „Chestiunea deportării de cetăţeni români în lagărul de la Auschwitz, precum şi o serie de alte probleme referitoare la istoria Auschwitz-ului în timpul războiului nu a fost studiată până acum. Nu există nici o lucrare completă sau fragmentară în această problemă. O astfel de lucrare necesită o laborioasă şi profundă studiere a tuturor materialelor păstrate la Muzeu, precum şi a altor surse“.

Când a citit documentul, prof. Groszkowski mi-a spus că posed o bombă „atomică“, fiindcă pot denunţa toate afirmaţiile despre milioanele de masacraţi, pentru care nu există dovezi. La observaţia mea, că eu nu doream decât să restabilesc adevărul despre România, el mi-a spus că posesia unui atare document îmi punea viaţa în primejdie. M-a sfătuit să pun originalul în loc sigur, ceea ce am făcut, trimiţându-l la Roma, după ce am făcut un număr de copii. Avertismentul profesorului Groszkowski şi-a dovedit temeinicia. În seara zilei de 20 noiembrie 1987, pe şoseaua Lausanne-Genève, am căzut victimă, foarte grav rănit, unui atentat aranjat sub forma unui banal accident de automobil, pus la cale de un individ în solda unei organizaţii teroriste de stat, care credea că aveam documentul de la Auschwitz asupra mea. Providenţa a vrut să fiu descoperit la timp de o patrulă a Poliţiei rutiere helvetice, care m-a internat la Spitalul Universitar din Geneva, unde mi s-a salvat viaţa, prin transfuzii continue, mai multe zile.

Părintele Arsenie Boca despre sectari

“Măi, şi cu lupii aştia mă înţeleg, numai cu voi nu mă pot înţelege.”

În ‘48 când a fost revenirea (greco-catolicilor la ortodoxie), Părintele a fost trimis la Alba Iulia. Acolo, în biserica aceea, unde erau adunaţi şi catolicii şi ortodocşii, el a fost trimis ca delegat de la Sibiu. S-a încins acolo o ceartă de nu se mai înţelegea om cu om. Ai noştri (ortodocşii), căutau să-i lămurească, ceilalţi se opuneau şi bineînţeles a ieşit un scandal mare în Biserică.

Părintele parcă nu avea nici un cuvânt să-i lămurească. A ieşit afară din biserică, şi nu departe era o pădure şi a chemat lupii din pădure, şi a început să-i mângâie, aşa cum Daniil îi mângâia pe lei. Şi cineva a zis “Măi, Părintele ăsta Arsenie a chemat lupii din pădure?! Ia vedeţi, ce face acolo?”. Şi când au ieşit din biserică a început să-i mângâie şi a zis: “Măi, şi cu lupii ăştia mă înţeleg, numai cu voi nu mă pot înţelege” şi din clipa aceea imediat s-a schimbat atmosfera. Părintele şi-a spus cuvântul şi revenirea n-a mai fost cu probleme. (Pr. Ioan Ciungara, Copacel)

Sfaturi şi îndemnuri ale Părintelui Arsenie:

• Se vorbeste de unirea Bisericilor, deci de ajungere la sobornicitate. La sobornicitatea Bisericii ajung cei ce renunţă la confesionalitate… Tendinţa Papei de a atrage în acelaşi staul pe toţi creştinii nu se va realiza niciodată. Papa nu va ajunge niciodată la o turmă şi un Păstor în staulul Romei, deoarece Biserica are un singur Păstor: Iisus Hristos.
• Sectarii au provocat o libertate catehetică care-i duce la erezie.
• Diavolul ştie şi el Scriptura, însă diavoleşte, deoarece mintea lui fiind nebună, strâmbă înţelesul oricărui cuvânt, devreme ce el nu stă în adevăr, ci în minciună.
• Dracii nu au putere asupra creştinului ortodox, botezat după rânduială, în Biserica. Botezul pocăiţilor (de tot felul) este lepădare de primul botez drept şi e păcat.
• Nu da cu bâta în viespele sectare.
• Ba unii vor ajunge ca, cu ajutorul demonilor, luându-se după amăgiri satanice, să pogoare chiar foc din cer amăgind chiar şi pe sfinţii adevăraţi. Aceştia sunt mucarii de azi, din mijlocul vostru, adică sectarii, care atunci când vor fi lepădaţi de dreptul Judecător vor zice: “Doamne, nu am făcut minuni în numele Tău? Nu ne-am închinat noi Ţie?” La toate acestea Dumnezeu le va răspunde: “Duceţi-vă de la Mine blestemaţilor fiindcă nu vă cunosc pe voi”

“Vor merge în iad cu Biblia în mână!”

Zicea să nu ne prindem mintea cu sectanţii pentru că nu putem să reuşim cu ei, căci sunt atât de înrăiţi încât: “Mie, au sărit şi mi-au rupt cartea”. Părintele a hotărât să le argumenteze din Biblie şi ei dacă au văzut că nu pot să-i răspundă au sărit să-i rupă cartea. (Gheorghe Silea, 45 ani – Sâmbata de Sus)

Nişte oameni din Vistea l-au invitat pe Părintele să facă vecernia în Vistea de Sus. Erau mulţi sectari acolo. Când a ajuns acolo, Părintele a zis: “Dar ce văd aici? O mulţime de persoane care nu-şi pot face Sfânta Cruce. Să iasă toţi afară!”. Încet-încet, deşi se codeau, au ieşit. Le-a spus Părintele: “Eu vă cunosc pe voi căci aveţi pecetea satanei pe frunte şi vă arăt cu degetul”. După ce au ieşit toţi, Părintele şi-a rostit cuvântul. (Beleana Ileana, Recea)

Pocăiţilor le spunea că, dacă nu cred în Iisus Hristos, în Maica Domnului şi în Sfânta Cruce, vor merge în iad cu Biblia în mână! (Cismas Eugenia, 78 ani, Fagaras)

Modele de urmat

Este relevant faptul ca intaistatatorul B.O.R. care, in valtoarea evenimentelor anului 1948, a adoptat o atitudine ferm anticomunista, Patriarhul Nicodim, a fost asasinat. In acelasi timp, 22 de ierarhi ortodocsi care au refuzat colaboarea cu regimul comunist au fost depusi din scaun si izolati in manastiri, unde cei mai multi si-au sfarsit zilele. Nu mai putin activa a fost rezistenta manifestata de clerul de mir: aproape 2000 de preoti au fost arestati si condamnati la ani grei de temnita. Dintre acestia, 120 au fost asasinati in inchisori si lagare de munca fortata.

Părintele Marcu, “fachirul” dreptei credinţe

Din ce în ce mai mult, în timpurile noastre, sfântul devine pentru lume o persoană care creează dificultăţi. De multe ori, el are în spate o istorie care nu convine… În creştinism, esenţială este întoarcerea omului la Hristos, pentru că, prin asemănare cu El, să ajungă la aflarea personală a lui Dumnezeu. Nu importă punctul în care se face întoarcerea, nu are nici o importanţă de unde se pleacă, ci la Cine se ajunge. Istoria creştinismului abundă, încă de la începutul ei, în exemple de extremism duhovnicesc, inclusiv în sensul că mari păcătoşi au ajuns în cele din urmă sfinţi. Vameşi, tâlhari, desfrânate şi alţii ca ei au dat curs chemării lui Hristos şi s-au sfinţit, iar lumea a cunoscut aceasta. Or, astfel stând lucrurile, este de neînţeles de ce ar subzista astăzi o anume crispare relativ la recunoaşterea excelenţei duhovniceşti a unor oameni cu vieţuire recentă, pentru unicul motiv că, înainte de marea lor întoarcere la Hristos, nu au “corespuns” arbitrarei “corectitudini” lumeşti, mai ales din punct de vedere politic.

Este posibil ca reţinerea de la o prea-degrabă canonizare să nu fie decât reflexul tradiţionalei înţelepciuni ortodoxe – se pare că foarte accentuată la români – de a nu precipita lucrurile atunci când e vorba de o astfel de procedură. Şi, dacă aşa stau lucrurile, atitudinea este, evident, benefică. Însă există şi riscul ca uneori să fie vorba de o ignorare dictată de supunerea secularizantă prea îndelung pritocită în comunism. Iar dacă Biserica-administraţie refuză să iasă din umbra statală – şi, mai de curând, supra-statală – atunci când această umbră este obrocul luminii lui Hristos, o astfel de atitudine înseamnă să dai Cezarului ce este al Cezarului fără să-I dai lui Dumnezeu ce este al Său.

Lumina lui Dumnezeu este răspândită în lume prin harul Său, iar sfinţii sunt cei mai eficienţi agenţi lumeşti ai acestei lumini. Sfânt vine din limba slavă, dintr-un cuvânt care înseamnă chiar lumină. În Răsăritul ortodox, ca de altfel şi în alte părţi ale lumii, omul a ştiut că simbolismul luminii este indispensabil simbolismului mântuirii. Căci mântuirea înseamnă aflarea lui Dumnezeu, iar această aflare nu poate fi răsplata orbecăielii şi nici a unui demers aleatoriu. De aceea este bine ca – după măsura smerită a cultului creştin, care nu are nimic de-a face cu superstiţia şi nici cu orgoliile naţionale ori de alt soi – sfântul să fie arătat lumii tocmai pentru că este sfânt, adică un om luminând întru Domnul, indiferent că viaţa lui a fost sau nu de la un capăt la altul “corectă politic”.

Dacă dintre comunişti, să zicem, s-ar fi învrednicit vreunii la viaţa sfinţeniei, atunci Biserica ar fi trebuit să-i canonizeze fără rezervă, căci nici apartenenţa, nici convingerile şi nici declaraţiile politice nu sunt imposibil de expiat, deci nu sunt nici piedici în calea sfinţeniei. Altminteri, nu există un specific politic al păcatului, ci, eventual, diferenţe statistice ale ocurenţelor. Un roman ca Struţocămila al lui Vladimir Volkoff poate fi oricând taxat drept pură ficţiune literară, dar realitatea este că revenirile sunt întotdeauna posibile. Totuşi este adevărat că aceste reveniri sunt mai dificile din partea celor infectaţi cu boli “de-a stânga”[1].

Cât sunt de sigure cipurile biometrice

Renovarea bisericii de la Săpânţa, scandal instrumentat de episcopia greco-catolică de Baia Mare

Comunitatea ortodoxă din Săpânţa numără peste 3000 de membri, faţă de cei circa 10 greco-catolici. Practic, toţi aceşti oameni au refuzat să redevină Uniaţi după 1989, deşi aveau toată libertatea să o facă, şi au rămas în credinţa Părinţilor. Rana provocată în trecut de Vaticanul expansionist, care a căutat cu viclenia Uniaţiei să şteargă orice urmă de Ortodoxie din Ardeal, era astfel vindecată prin alegerea de bunăvoie a oamenilor. Este vrednic de reţinut faptul că Săpânţa a fost una din ultimele comunităţi ortodoxe trecute cu sila la greco-catolicism, în 1790, rezistenţa localnicilor întinzându-se de-a lungul a aproape unui veac de prigoană.

Mass-media a vuit în ultimele zile pe marginea aşa-zisului conflict între greco-catolicii şi ortodocşii din Săpânţa. Subiectul „litigiului” îl constituie biserica din Cimitirul Vesel, care trece printr-o operaţiune de renovare condusă de parohia ortodoxă, proprietara lăcaşului – lucrare contestată însă vehement de preotul greco-catolic al localităţii, Grigor Mihai. Protestele au căpătat forma unor scrisori adresate preşedintelui Traian Băsescu, primului-ministru Emil Boc, ba chiar şi secretarului de stat american Hillary Clinton. Demersurile preotului greco-catolic Grigor Mihai sunt sprijinite, surpriză (sau nu…) de cei mai acerbi luptători împotriva creştinismului din România: Remus Cernea de la Asociaţia Umanistă şi Smaranda Enache de la Liga Pro-Europa.

“DUMNEZEU ARE GRIJĂ DE MINE” – Povestea minunată a Gabrielei şi a pruncului ei

Mulţi dintre noi, atunci când ne aflăm în faţa unor mari greutăţi, cădem în deznădejde şi gândim că totul este pierdut, că Dumnezeu şi-a întors faţa Sa de la noi. Gabriela – „copilul cu copil”, aşa cum am numit-o – ne dovedeşte că oricât de grele ar fi încercările, dacă avem credinţă şi strigăm către Dumnezeu, primim ajutor. Povestea ei seamănă cu povestea multor tinere din ziua de astăzi. A cunoscut un băiat, s-au îndrăgostit unul de altul şi totul a fost frumos până când ea a rămas însărcinată. Avea atunci numai 21 de ani.

Însă, spre deosebire de alte fete, a ştiut să-şi ducă crucea şi să nu facă crimă. Pentru că avortul este totuna cu crima. Cazul ei este diferit de al altora şi prin faptul că a crescut la Casa de Copii şi a trebuit să lupte şi cu mentalităţile celor din jurul ei, colegi şi prieteni, care în proporţie foarte mare îi repetau acelaşi lucru: să avorteze. Discuţia avută cu ea poate fi o lecţie pentru cei ce, copleşiţi fiind de necazuri şi ispite, caută ajutor în multe locuri, numai la Dumnezeu nu.

Despre Isihasm şi România

A proorocit avva Neofit Pustnicul, un nevoitor isihast român, că “vor fi cu miile cei ce vor Urma Calea cea de Taină a Isihiei. Grele vor fi schimbările Lumii, dar tot aşa de minunate vor fi şi Renaşterile Spirituale ale multora. Va coborî din Munte şi din Peşteri Lucrarea cea de Taină a Isihiei până în Inima Oraşelor şi mulţi Tineri, aparent neştiutori, se vor Trezi cu tărie la o Viaţă de Duh asemănătoare celei din vechime. Minunată va fi această Înviere tocmai acolo unde moartea se crede stăpână! Duhul Cel Prea Sfânt îşi va arăta Puterea mai presus de toate. Lucrarea cea de Taină a Isihiei va înflori în pustiul multor Inimi ce vor deveni apoi Ceruri Întrupate [...] Lucrarea cea de Taină a Isihiei va fi Taina Viitorului Lumii noastre. Istoria ce vine va fi cea mai teribilă confruntare dintre Lumină şi întuneric, dintre Duhul Vieţii şi al morţii. Dar Puterea Luminii va fi atât de mare încât va depăşi toate legile fireşti”.

Să ne întipărim în inimă şi cuvintele Duhovnicului Neamului, Părintele Justin Parvu: „Ţara Românească este o ţară sfinţită, cu un popor sfinţit. Noi putem fi străjerul Europei. Ortodoxia noastră românească a rămas cam singura de strajă, în splendoarea ei de demnitate şi prestigiu. Aşa că: străjuiţi bine! Neamul acesta nu şi-a pierdut încă seva!”

Cronica Antihristului

* L-am auzit, la televizor, pe Obama, preşedintele marii Americi, rostind, la întâlnirea cu studenţii din Paris, la 18 mai 2009: „Între susţinătorii avortului şi cei care sunt împotrivă este o poziţie ireconciliabilă”. Cei din sală, vreo zece mii, îl aclamau, cei de afară, antiavorţioniştii, îl huiduiau. El, „preşedintele planetar”, susţinea avortul, sau, după expresia lui, „dreptul femeilor la avort”. Dacă suntem atenţi, măcar puţin atenţi, observăm că lucrurile se clarifică pe zi ce trece. Susţinătorii morţii, adică ai dreptului femeilor de a ucide prunci, se află în stare de excludere cu susţinătorii vieţii, ai naşterii de copii în familii. Culmea e că au devenit şi ei conştienţi de acest amănunt esenţial. Nu poate exista stare de compromis între moarte şi viaţă, ceva intermediar, aşa, un fel de agonie, cam cum e stadiul lumii de azi. Între cele două tabere ireconcilierea vine din ceva mai adânc, dintr-o taină: între Hristos şi diavol nu va fi niciodată vreun compromis de nici un fel. Hristos va fi în veac Adevărul şi numai Adevărul, diavolul va reprezenta minciuna cu toate disimulările şi aparenţele pe care le interpune el. Femeii, înainte de izgonirea din rai, Dumnezeu i-a zis: „Voi înmulţi mereu necazurile tale, mai ales în vremea sarcinii tale; în dureri vei naşte copii” (Facere 3, 16). Nu i-a spus „voi înmulţi plăcerile tale şi în comodităţi vei ucide prunci”, ci i-a dat crucea durerilor de a naşte copii, de a chema oameni la viaţa veşnică. Prin asta urma să-şi spele păcatul căderii. Dar femeia actuală nu mai vrea mântuirea, s-a scuturat de necazurile naşterii de prunci, l-a alungat pe Dumnezeu din viaţa ei şi urmează „porunca” ucigaşului de oameni şi tată al minciunii, care spune: „Bucură-te şi ucide-i pe toţi!” Asta spune Satana! Ce a zis Faraonul care se temea de înmulţirea poporului lui Israel, pe care îl pusese să lucreze din greu la cărămizi? „Tot copilul de parte bărbătească, ce se va naşte evreilor, să-l aruncaţi în Nil” (Ieşirea 1, 22). Ce spune Obama, Faraonul actual al noului păgânism? Avortaţi tot, noi vă susţinem, eu, ca preşedinte, vă spun că aveţi dreptul să lichidaţi pruncii, suntem în tabăra dracului, dar asta e situaţia, nu ne vom împăca defel cu viaţa şi cu susţinătorii ei, ar însemna să ne dezicem de diavolul, stăpânul nostru, ceea nu se cade să facem împărăţiei întunericului. Acum e clar? Creştinul ortodox să nu primească avortul în casa lui, ci numai pe Hristos şi pe toţi pruncii pe care El rânduieşte să fie născuţi. Nu e asta o luptă pe faţă cu diavolul şi cu slujitorii lui, cu moartea şi cu minciuna? Iar la Obama să vă uitaţi cu milă, ca la un slujitor devotat al împăratului morţii. El a zis-o, noi doar am constatat şi v-am atras atenţia.

Mai bine să murim pentru adevăr, decât să trăim în minciună!

Interviu cu Părintele Nichifor MANEA de la Izvoarele

– Părinte, vă invit să vorbim despre mântuire şi viaţa veşnică. În aceste zile cu tulburări şi multe contradicţii, în mesajele oficiale, în acelea ecleziale, comunicate la nivelul cel mai înalt, se discută despre orice, numai despre mântuire nu. Ce mai este mântuirea astăzi pentru creştinul ortodox, complet răvăşit de crize dar şi de îndrumări anapoda?

- Asta este criza prin care trece întreaga lume, nu numai societatea creştină. În viaţa ortodocşilor, însă, problema mântuirii este cea mai profundă. Mântuitorul S-a întrupat cu scopul de a-l mântui pe om, de a-l scoate de sub incidenţa păcatului şi a-i da viaţa veşnică. Adevărata viaţă este numai în Hristos Domnul, „Eu sunt calea, adevărul şi viaţa”. Menirea omului este de a se îndumnezei, de a-şi desăvârşi viaţa, de a o trăi în deplinătatea ei. Pentru aceasta a şi fost întemeiată Biserica, pentru aceasta a fost pregătit neamul omenesc încă de pe vremea proorocilor Vechiului Testament, să-L primească pe Hristos ca Mesia, ca Mântuitor. Asta fiindcă omul nu se poate mântui singur, ci numai prin Domnul nostru Iisus Hristos. Teandria, acest act profund şi tainic de împreună lucrare dintre om şi Dumnezeu, stă la baza mântuirii. Cine crede că se mântuieşte numai cu ajutorul lui Dumnezeu, fără participarea voinţei personale, este în înşelare. Dumnezeu nu mântuieşte cu sila pe nimeni! Nici omul nu se poate mântui numai prin eforturi proprii, fără conlucrarea cu harul lui Dumnezeu. Altă învăţătură în afara acesteia nu ne duce la mântuire. Este învăţătura care nu ne dă ştiinţă sau cunoaştere, ci ne dă viaţă şi izbăvire. Este o putere în învăţătura lui Hristos, fapt recunoscut cu mirare chiar de adversarii lui care spuneau „Ca omul acesta n-a mai vorbit nimeni”. Lucrarea mântuirii constă în împlinirea poruncilor lui Dumnezeu. Despre aşa ceva nu se mai discută astăzi fiindcă tendinţa de autonomie a omului, manifestată încă de la căderea din rai, s-a accentuat acum. Este grav ispitit să-şi împlinească voinţa sa, împotriva voii lui Dumnezeu. Prin modul de viaţă exclusiv autonom, omul îşi primejduieşte mântuirea. Specificul Ortodoxiei este viaţa în duh şi în adevăr. Mântuitorul a venit să ne aducă harul şi adevărul. Biserica este un aşezământ divino-uman, al cărei cap este Însuşi Hristos. Prin aceasta Mântuitorul ne cheamă la părtăşia cu viaţa veşnică.

- Apropo, ce e viaţa veşnică?

Obiectivul Patriarhului, acelaşi cu al masoneriei: “Unitatea spirituala a lumii”

Complexul inter-religios de la Vulcana-Bai, jud. Dambovita, unde au fost construite, in 1998, o biserica ortodoxa, o sinagoga si o moschee

In anul 1998, intre 20-22 iulie a avut loc, la Durau – in vestitul centru ecumenist infiintat de actualul PreaFericit Daniel – Simpozionul Iudeo-Crestin “spiritualitatea psalmilor si morala sociala a profetilor”. La Simpozion au participat rabini de mare rang si preoti profesori universitari ortodocsi. Evenimentul a fost prezentat pe larg, cu luarile de cuvant ale participantilor, in paginile revistei Teologie si Viata, nr. 5-12, mai-decembrie 1998, publicatie a Mitropoliei Moldovei si Bucovinei, condusa pe atunci de IPS Daniel, actualul patriarh. Simpozionul, asadar, reprezeninta un punctul de vedere asumat de autoritatea arhiereasca a (pe atunci) IPS Daniel.

La pomenirea celor 13 mucenici din Kadara sau cum au inteles catolicii unirea

CUM SĂ CITIM VIEŢILE SFINŢILOR? CUM AU ÎNŢELES CATOLICII UNIREA DE-A LUNGUL VEACURILOR?

În contextul sincretismului religios contemporan este bine pentru salvarea identităţii şi apartenenţei noastre confesionale la Biserica Simbolului Credinţei niceo-constantinopolitane, simbol nealterat de adaosuri, dar şi din iubire faţă de aproapele care fiinţial caută Adevărul, să identificăm şi să stabilim hotărât repere spirituale normative pentru credinţa noastră, neuitând niciodată că despărţirea Ortodoxiei (dreptei credinţe) de Ortopraxie (faptele bune) ne poate pune în pericol mântuirea veşnică.

Arhetipul absolut, modelul suprem către care priveşte orice creştin, este Mântuitorul nostru Iisus Hristos, „Calea, Adevărul şi Viaţa” (Ioan 14:6), dar El este „minunat…întru sfinţii Săi” şi „întru sfinţi se odihneşte”- aşa cum de atâtea ori auzim în Biserica noastră la sfintele slujbe. „Prin sfinţii care sunt pe pământul Lui minunate a făcut Domnul toate voile Sale prin ei” – spune proorocul-împărat David în psalmi. Sfinţii sunt „prietenii şi casnicii lui Dumnezeu”, „vasele Luminii”, „trâmbiţele Duhului Sfânt”, „stâlpi ai Bisericii” şi „biserici însufleţite“, „faruri luminoase” şi „stele călăuzitoare” către Hristos – „Soarele cel mai înainte de soare“, „Soarele dreptăţii”.

În realitate, YOGA, AUTOHIPNOZA şi HIPNOZA sunt negative

ESTE LUCRAREA LAUNTRICA AUTOHIPNOZA?

Autohipnoza se defineste ca:

“Stare asemanatore somnului pe care cineva si-o induce singur unde subiectul este extrem de receptiv la orice sugestie”. Astazi, autohipnoza este o disciplina care face parte din psihoterapie.

Interesant este faptul ca multe lucrari care trateaza autohipnoza fac referiri la calugarii de la muntele Athos.

“Tehnica folosita de Braid nu este noua. Nu numai abatele Faria dupa cum aminteam mai sus utilizase deja metoda fixarii, dar mult mai inainte yoghinii, preotii si magicienii greci, persi, egipteni recursesera la acest procedeu. Egiptenii foloseau farfurii cu anumite insemne religioase. Pironirea vreme indelungata pe aceste simboluri provoca somnul. Calugarii greci de la Muntele Athos intrau intr-un fel de transa concentrandu-si privirea asupra luciului degetului uns cu ulei sau asupra ombilicului.”
V.A.Gheorghiu, Hipnoza – realitate si fictiune -, Editura Stiintifica si enciclopedica, Bucuresti, 1977

“In secolul XI regasim hipnotismul in sanul unui ordin calugaresc de pe muntele Athos. Calugarii practicau un tip de autohipnoza prin fixarea privirii asupra ombilicului.”
Dr. Simone Schroeder, Arta hipnozei, Editura L.V.B., 1997

La prima vedere, s-ar parea ca acesti autori ar fi dezinformati. Dar…

Succesul în viaţă stă în multă sfătuire

Citate rasiste, xenofobe, extremiste şi naziste ale unor lideri evrei

“The Jewish people as a whole will be its own Messiah. It will attain world domination by the dissolution of other races … and by the establishment of a world republic in which everywhere the Jews will exercise the privilege of citizenship. In this New World Order the Children of Israel…will furnish all the leaders without encountering opposition…” (Karl Marx in a letter to Baruch Levy, quoted in Review de Paris, June 1, 1928, p. 574)

“Poporul evreu în întregime va fi propriul său Mesia. Acesta va realiza dominaţia lumii prin dizolvarea altor rase … şi prin stabilirea unei republici mondiale în care a evreii de pretutindeni vor exercita privilegiul de cetăţeni. În acestă Nouă Ordine Mondială copiii lui Israel … vor furniza toţi liderii fără a întâlni opoziţie… “ (Karl Marx intr-o scrisoare catre Baruch Levy, citata in Review de Paris, June 1, 1928, p. 574)

Cata dreptate a avut Marx, o poate verifica oricine: Obama, Sarkozy, Medvedev, Gadaffi, Ahmadinejad, Dominique Strauss-Kahn, Robert Zoellick, Ben Bernanke, Joe Biden, Timothy Franz Geithner, Alan Greenspan, George Soros, Henry Kissinger, Rockefeller, Rothschild, Bernard Madoff, Bill Gates, Madeleine Albright, Hillary Clinton, Jerry Springer, etc.

“Our race is the Master Race. We are divine gods on this planet. We are as different from the inferior races as they are from insects. In fact, compared to our race, other races are beasts and animals, cattle at best. Other races are considered as human excrement. Our destiny is to rule over the inferior races. Our earthly kingdom will be ruled by our leader with a rod of iron. The masses will lick our feet and serve us as our slaves.” (Menachem Begin, Israeli Prime Minister, 1977-1983)

“Rasa noastra este Rasa Stapanitoare. Suntem Zei divini pe aceasta planeta. Suntem diferiti de celelalte rase inferioare, precum acestea sunt diferite de insecte. De fapt, in comparatie cu rasa noastra, celelalte rase sunt excremente umane. Destinul nostru este de a conduce rasele inferioare. Regatul nostru pe pamant va fi condus de liderii nostri cu mana de fier. Masele ne vor linge picioarele si ne vor servi ca si sclavi”. (Menachem Begin, Prim-Ministru al Israelului intre 1977-1983)

Evreii au declarat razboi Germaniei, inainte ca Hitler sa ia vreo masura impotriva lor!

Antroponimie românească

Româna fiind o limbă naturală, populară, este în mod firesc cea mai bogată din Europa, fantezia a milioane de oameni locuitori ai acestui spaţiu încă din vremea Străvechii Europe fiind infinit mai bogată decât a unei mâini de cărturari occidentali. Nu cultura joacă rolul principal aici, ci spiritualitatea, legătura cu natura înconjurătoare şi spiritul de observaţie şi asociere. Ne îndeplinim o plăcută datorie de a aduce mulţumirile noastre sincere domnului Profesor Nicu Boaru care, cu amabilitate, s-a oferit să publice volumul cu numele Antroponimie românească sub auspiciile Bibliotecii „Nicolae Iorga“ din Ploieşti, al cărui dăruit conducător este. Un alt inimos ploieştean se dovedeşte a fi domnul inginer Dan Stănescu, adevăratul iniţiator de reacţie al acestei lucrări, fără insistenţa şi ajutorul căruia nu l-am fi scris poate niciodată, deşi-l purtam în gând de mult timp.

Gabriel Gheorghe

Cristian Tudor Popescu: pseudo-jurnalist, conservă KGB, agent de influenţă, plagiator, antiromân, anticreştin, profanator

Cristian Tudor Popescu (CTP) la emisiunea “Cap si Pajura” de azi, la cererea lui Hurezeanu: “Religia ortodoxa in Romania nu a facut aproape nimic pentru civilizarea Romaniei, pentru cultura Romaniei – ar fi putut sa faca mult mai multe – si mai ales pentru valorile morale din aceasta tara. Biserica romaneasca nu a oferit – cu unele, exceptii, foarte putine, si care nu apartin Bisericii Ortodoxe – nu a oferit niste modele morale, nu a oferit martiri si nu a oferit sfinti autentici.”

“Stiti ce-a facut?”, intreaba Hurezeanu.

“Ce-a facut? Botezuri, nunti si-nmormantari”, raspunde scarbit CTP.

Hurezeanu continua: “A facut un singur lucru, neinsemnat: datorita ei a supravietuit poporul roman.”

CTP: “No! Nu domnule Hurezeanu, poporul roman a supravietuit datorita naturii sale vegetale – cum bine spunea Ana Blandiana! Sau si mai mult decat vegetale: naturii sale pamantoase, lutoase. Ma-ntelegeti? Plastilinice! Daca infigi baioneta intr-o plastilina nu faci mare lucru…

Acum 25 de ani numeam Romania, intr-o povestire, Pseudonia – tara pseudo. La fel si acum.”

Parerea mea: daca il vedeti pe strada pe acest pseudo-jurnalist treningurist, cum bine i-a zis Mircea Badea, dati-i (cel putin) doua palme. N-ar strica. O fi adevarat ca este nepotul de sora al lui Iulian Vlad? Daca da, sa-i dea si el doua palme!

Daca aveti rabdare si nervi urmariti emisiunea mai jos. Insultele la adresa crestin-ortodocsilor – in Saptamana Luminata – incep de la minutul 34.

Imi permit sa sugerez reprezentantilor Bisericii Ortodoxe Romane sa actioneze in consecinta, atat la CNA cat si la conducerea Realitatea TV, conform normelor deontologice si standardelor pe care trebuie sa le respecte si mentina o asemenea televiziune.

Steaua este miza hărţuirii lui George Becali

Fratii Marian si Sandu Ilie au fost unii dintre cei mai temuti capi ai lumii interlope din ultimii ani. Numele lor aparusera pina in 2000 in mai multe scandaluri mai mult sau mai putin celebre. Asasinatul de la Groapa de gunoi a Bucurestiului, unde Puiu Tanase, denuntatorul lui Gigi Boieru, a fost gasit mort, tentativa de omor de la Cazinoul Marul de Aur si afacerea “Portbagajul”, legata de sechestrarea unui membru al lumii interlope, sint numai citeva dintre dosarele celebre in care au aparut fratii Gemeni.

Dupa acest moment despre ei s-a vorbit din ce in ce mai des in legatura cu afaceri legate de droguri. Chiar politia a inceput sa afirme despre Sandu si Marian Geamanu ca sint lideri ai lumii interlope. Numele lor a fost legat de scandalul care s-a iscat anul trecut referitor la drogurile din penitenciare sau de afacerea privind stupefiantele care au disparut de la Brigada de Combatere a Crimei Organizate. Verdictul din dosarul “Portbagajul” l-a determinat pe Sandu Geamanu sa declare ca Gen. Mircea Bot, fostul sef de la Politia Capitalei, este omul mafiei, iar fratele sau a declarat ca este spion maghiar. Enigmaticul om de afaceri Isaac Guttman a avut legaturi cu ei si s-a aflat in atentia SRI pentru spionaj.

Aceeasi institutie facea o sesizare in anul 2000 cu privire la controlul pe care fratii Gemeni il detin asupra unor anumiti generali. In replica, Mircea Bot a scos la iveala o caseta cu un informator care afirma ca Sandu Geamanu a comandat asasinarea sa.

Aceste scandaluri au determinat anumite persoane sa rupa tacerea si sa scoata la iveala legaturile fratilor Gemeni cu Iuri Raduev, regele asasinatelor la comanda din Republica Moldova. Pina la urma, declaratiile pe care cei doi frati le-au facut despre anumiti politisti si afacerile in care fusesera implicati au determinat “caderea” lor. Sandu Geamanu a fost condamnat la zece ani de inchisoare in dosarul “Portbagajul”, iar Marian Geamanu are de executat trei ani si jumatate de puscarie pentru port ilegal de arma, el mai fiind cercetat intr-un dosar in care este acuzat de tentativa de omor.

sursa

Povestire vrednică de luat aminte

“Când eram copil de doisprezece ani, am auzit de la unchiul meu, părintele Dimitrie Skaliotis, următoarea povestire, pe care acesta a auzit-o de la unchiul tatălui său, care a fost mult timp arhimandrit al Patriarhiei:

‘Când Constantinopolul a fost cucerit de turci, cotropitorul Mohamed al II-lea s-a instalat în palatele împăraţilor bizantini, bucurându-se pentru biruinţele şi jafurile armatelor sale. Într-o zi a aşezat masa oficială pentru mai-marii trupelor lui – aghiotanţi, generali şi ofiţeri superiori. În vreme ce ospăţul începuse, întorcându-se spre peretele camerei, a avut o descoperire, o mână goală cu palma şi cele cinci degete deschise. Înspăimântat, i-a întrebat pe cei de la masă dacă şi ei văd acest lucru, şi ce să însemne oare? Au răspuns că văd şi ei, dar ce înseamnă nu ştiu.

Sultanul era nedumerit şi a cerut să i se spună semnificaţia acelei vederi. Unii i-au spus să caute ghicitori şi vrăjitori, căci aceia îi vor putea arăta semnificaţia. Sultanul a chemat la el pe mulţi otomani şi arabi care se ocupau cu vrăjitoria, dar nimeni nu-i putea descoperi ce semnifica descoperirea pe care a avut-o. Văzând bucătarul sultanului, care era grec, dar credincios şi iubit de acela, că sultanul e supărat şi trist, căci nu o dată, ci de multe ori, a văzut mâna goală cu degetele deschise, îi spuse: