Dosare secrete privind războiul nevăzut al evreilor sionişti cu românii

Dacă doriţi, puteţi descărca cartea Dosare secrete privind războiul nevăzut al evreilor sionişti cu românii de Cornel-Dan Niculae în format PDF (1,2 MB).

Puteţi citi această carte şi online. Iată capitolele cărţii:

1. De unde ne vin Evreii!?
2. Războiul Alianţei Israeliţilor cu Românii (Împotriva României ca stat, „Antisemitismul” lui Eminescu);
3. Răscoala ţăranilor
4. Bancherii evrei împotriva României Mari
5. Regele, amanta şi Legiunea Arhanghelului Mihail (Puterea monarhică pe mâna evreilor, Masoneria ca armă a Elenei Lupescu-Grünberg);
6. B’NAI B’RITH (Fiii Legământului), lumea şi România (Iudeo-Masoneria);
7. Băncile româneşti – ţinta israelită („Ţarul Moldovei”, un chiabur evreu, Afaceri şi cu domnia, şi cu masonii paşoptişti, Banca Naţională – ţinta predilectă, Banca Dacia Felix, cadou guvernamental prietenilor israelieni şi mafiei calabreze, Falimentul Bancorex, Banca Internaţională a Religiilor, falimentată prin F.N.I., BancPost, vândută si devalizată, Banca Română de Dezvoltare, în mâna evreilor, Lichidatorul de bănci: Ari Savel-Stănescu);
8. România, ţinta sionistă (Masoneria, evreii si Lojele NATO, Reinstalarea B’nai B’rith în România, Românii- „cei mai mari asasini ai evreilor”, Sionismul oficial, Sionism românesc anti-evreiesc, Mossad-ul şi sionismul politico-economic);
9. Personajele cheie ale afacerilor israeliene în România
10. Gheşefturi evreieşti sau asimilare politico-economică! (Retrocedări evreieşti şi sprijin electoral);
11. Evreii şi Petrolul Românesc în Mileniul Trei (David Rothschild şi preluarea petrolului românesc, Patriciu&Rothschild, cei mai vechi jucători, Petrom, Petromidia);
12. Noul asalt asupra agriculturii (Cel mai mare domeniu funciar evreiesc, în România, Proiectul „Israel în România”, Privatizările agriculturii, Mosser răscoală ţăranii din Hunedoara, Sionistul Alfred Moses şi spolierea agriculturii româneşti, Statul român le garantează creditul);
13. MOSSAD-ul şi tehnica militară Românească (Păcălirea serviciilor secrete româneşti).
14. Privatizarea Hotelului Bucureşti. STUDIU DE CAZ

Cronica Antihristului

* Diavolul se crede atât de stăpân pe pământ, încât a început să-i prigonească pe cei care pronunţă numele Domnului nostru Iisus Hristos. O absolventă de liceu, pe nume Erica Corder, din statul american Colorado, a ieşit şefă de promoţie şi i-au dat cuvântul la festivitatea de absolvire. Ea a avut dreptul la 30 secunde de vorbire, timp în care a pomenit numele lui Hristos. Oficialii liceului parcă au luat foc la auzul numelui lui Dumnezeu Fiul şi i-au cerut fetei să-şi ceară scuze în scris pentru acest „incident”, altfel urmau să-i blocheze eliberarea diplomei de bacalaureat, fapt care i-ar fi periclitat înscrierea la facultate. Deşi avocaţii au contestat în tribunal decizia directorului, două instanţe au respins cererea. Adică şi judecătorii sunt de partea antihriştilor. Acum procesul s-a mutat la Curtea Supremă a SUA. Între timp, însă, fata s-a conformat dispoziţiei dictatoriale şi a scris o hârtie cu scuze pentru discursul său despre Hristos. Ce vedem aici? Au început să-i oblige pe oameni să se lepede public, în faţa comunităţii, de numele lui Dumnezeu. Şi, de nevoie, ei o fac. Dumnezeu a îngăduit să se petreacă această întâmplare, absurdă la prima impresie, pentru a vedea dacă Erica este dispusă să sufere pentru numele Lui. Ea şi-a văzut de treburile ei pământeşti (sociale, culturale, de educaţie) şi, chiar dacă s-a scuzat formal, tot s-a lepădat. Poate căpăta iertare, ca Petru, după pocăinţă. Dar oare îi va cânta ceasul cu cuc un cucurigu trezvitor? Sau va rămâne totul ca un fapt divers? Cert este că ea îşi cere dreptatea în instanţa supremă, deci n-a uitat păţania. Pentru noi, creştinii ortodocşi, prigonirea antihristă şi lepădarea care au avut loc în America sunt extrem de pilduitoare. Faptul constituie un semnal alarmant. Suntem înconjuraţi de brâul UE, deci aparţinem unui stat prin definiţie ateu. Diavolul se crede şi la noi stăpân. Ceea ce înseamnă că, în curând, ne vor cere şi nouă să ne dezicem de Hristos. Semnalul acut de care vorbeam mai înainte sună aşa: vremea mărturisirii, a prigoanei şi a muceniciei a sosit şi pe meleagurile româneşti. Dumnezeu va îngădui să se producă şi la noi accidente asemănătoare, dar oare va găsi creştini dispuşi să mărturisească, să rabde prigoana şi chiar mucenicia?

Minuni ale Sf. Cuv. Parascheva

Nenumărate sunt minunile şi vindecările de boli ce s-au făcut credincioşilor, care au alergat cu rugăciuni şi lacrimi la moaştele Sfintei Cuvioasei maicii noastre Parascheva de la Iaşi, de-a lungul a 350 de ani de când ocroteşte Moldova şi ţara noastră. Să amintim doar câteva dintre ele.

Cea mai mare minune a Sfintei Parascheva este însăşi preamărirea trupului ei cu darul neputrezirii, al vindecării de boli şi al izbăvirii de multe nevoi şi primejdii. Din cauza aceasta a fost luată ca protectoare în toate ţările ortodoxe din Balcani. Ba şi turcii se cucereau de minunile ce se făceau creştinilor care îi cereau ajutorul cu credinţă şi evlavie.

O altă minune care a uimit Moldova şi ţara noastră a fost izbăvirea fără nici o vătămare a moaştelor Sfintei Cuvioase Parascheva din incendiul izbucnit în noaptea de 26 spre 27 decembrie 1888, în paraclisul Mănăstirii “Sfinţii Trei Ierarhi” din Iaşi. Căci, aprinzându-se de la un sfeşnic catafalcul Cuvioasei, s-a topit argintul care îmbrăca racla, dar lemnul şi sfintele ei moaşte, deşi erau învăluite în jăratec, au rămas întregi şi nevătămate, spre întărirea credincioşilor şi uimirea celor îndoielnici.

Spre sfârşitul secolului XIX, soţia preotului Gheorghe Lateş din comuna Rădăşeni – Suceava suferea la cap de o boală grea şi incurabilă. Alergând la Sfânta Parascheva, se ruga cu lacrimi la moaştele sfinte şi-i cerea ajutor. Apoi i s-a făcut Sfântul Maslu şi s-a reîntors acasă. Noaptea i se arată aievea Sfânta Parascheva, în haine albe strălucitoare şi îi spuse:
– Nu mai plânge, că de acum te faci sănătoasă!
A doua zi, femeia s-a sculat sănătoasă şi lăuda pe binefăcătoarea ei.

Bucură-te, Sfântă Cuvioasă Maică Parascheva, mult folositoare!

• Troparul Sfintei Parascheva (Altarul)
• Cantari pentru Sf. Cuv. Parascheva – Anghelos si Altarul
• Paraclisul Sf. Cuv. Parascheva – Altarul
• Acatistul Sfintei Cuvioase Parascheva – Marian Moise
• Acatistul Sf. Cuv. Parascheva (text)
• Cinstitul Paraclis al Prea Cuvioasei Maicii Noastre Parascheva (text)
• Viata Sfintei Cuvioase Parascheva
• Minuni facute de Sfanta Parascheva
• Cand e imbracata Sfanta Parascheva?
• Galerie de icoane
• Istoricul Sfintelor Moaste
• Koinonia: Întru tine, Maică, cu osârdie s-a mântuit…(I)
• Koinonia: …şi lucrând ai învăţat să nu se uite la trup, căci este trecător, ci să poarte grijă de suflet….(II)

Spre tine pururea nădăjduind, de multe boli şi primejdii s-a izbăvit ţara aceasta, alinând şi prefăcând mânia cea cu dreptate pornită asupra noastră de la Dumnezeu, în bună şi milostivă îndurare, prin ale tale rugăciuni; dar şi acum îngrozindu-ne marile nenorociri, la tine năzuim cu lacrimi, să ne ajuţi, ca să scăpăm din primejdie şi să cântăm lui Dumnezeu: Aliluia!

***

Doamne Dumnezeul nostru, Tu, Cel ce ai zis si s-a facut toata faptura, nu intoarce fata Ta de la noi pacatosii ca sa nu vina asupra-ne mania cea groaznica si infricosatoare a durerilor, care este rodul pacatelor noastre, ce in toata ziua, nenumarate, cu nesocotinta le savarsim. Noi suntem pacatosi, netrebnici si plini de rautate; iar Tu esti izvorul vietii si al milostivirii. Nu ne lasa, Doamne! Nu trece rugaciunea noastra a pacatosilor, nici ne rasplati noua dupa nelegiuirile noastre, ci pentru ca nu suntem vrednici a castiga milostivirea prin sarguinta cea de toate zilele, daruieste-ne-o Tu ca un indurat mult-Milostiv.

Cronica antihristului

* În spatele crizelor de tot felul, gripelor planetare, ameninţărilor cu foamea şi cu războiul, legiunile de diavoli lucrează cu febrilitate, grăbesc paşii către impunerea împărăţiei Antihristului în lume. Noi facem câte o petiţie, adunăm semnături contra semnului fiarei care se insinuează în paşapoartele şi buletinele noastre, iar alţii, mai mult pe tăcute, diseminează miliarde de astfel de acte în lume. A apărut şi în presa scrisă o ştire măruntă despre acest fapt, dar mai pe larg am găsit semnalul pe blogul saccsiv (vezi ediţia din 28 iunie curent!). Ce anume? În India, începând cu această toamnă, într-un interval de trei ani, se vor introduce 1,1 miliarde de carduri de identitate, fireşte, electronice. Îi bagă pe toţi în dosarul fiarei. Un mare miliardar de la indieni, Nadan Nilekani, un fel de Bill Gates al asiaticilor, a fost desemnat să rezolve problema asta în doar trei ani. La englezi, la o populaţie de aproximativ 60 milioane de oameni, trebuşoara asta a cardurilor de identitate e planificată pe 5 ani, la noi începe în 2010, iar la indieni, pac, pac, pac, vorba unui oier eurodeputat, se vor aplica peste un miliard de buletine electronice într-un timp mult mai scurt. Păi, dacă fenomenul ia o astfel de viteză şi o astfel de amploare, ce valoare mai are opinteala noastră de a cere referendum, de a ne opune mega-sistemului? Întrebarea nu pică rău în context. Dar ce sorţi de izbândă poate avea împotrivirea unei mulţimi nesemnificative, cum sunt românii ortodocşi? Nu-i aşa că, în mod fatal, pare să nu avem nici o şansă, că suntem absorbiţi într-un ocean al întunericului? Dacă peste un miliard de indieni vor fi îndosariaţi electronic în trei ani, pe noi ne „suflă” cât ai clipi! Dacă judecăm trupeşte, aşa pare. Însă, de vom privi duhovniceşte problema, labele Satanei pot fi îndepărtate de pe grumajii noştri doar prin simplul refuz al pecetei lui. Nu primim! Această alegere ne mută direct în ceata Celui Tare, în ceata Celui Biruitor: Hristos! Cât de puţini am fi, nu primim! Vor sancţiona, vor prigoni, vor lovi. Ei, şi? Puterea e a lui Dumnezeu, nu a mulţimilor, nu a diavolilor, nu a fiarei care domină lumea aceasta păgână. Să fie „Nu” pentru antihrişti şi „Da” pentru Hristos. Cu un astfel de Apărător lângă noi, nu vor mai avea cum să ne înrobească.

Praznicul Cinstitului Acoperamant al Preasfintei Nascatoare de Dumnezeu. Parintele Gheorghe Holbea despre MAICA DOMNULUI SI FEMEIA MODERNA

• Razboi intru Cuvant (arhiva): Bucuria noastra, acopera-ne pe noi de tot raul cu cinstitul tau Acoperamant! (imagini inedite din Biserica din Vlaherne, predica, icoane, linkuri)
• Cantari din Vecernia Acoperamantului Maicii Domnului (Byzantion)
• Cantari din Utrenia Acoperamantului Maicii Domnului (Byzantion)
• Cantari ale Sfantului Acoperamant de la Sf. Manastire Putna
• Acatistul Acoperamantului Maicii Domnului.mp3 – Ierod. Epifanie (pe Ortodox Media)
• Acatistul Sfantului Acoperamant (Marian Moise)
• Acatistul Sfantului Acoperamant al Maicii Domnului (text)

Scrisoare deschisa a organizatiilor PRO-VITA catre Ministrul Sanatatii referitor la vaccinarea anti-AH1Nn1

Federaţia Organizaţiilor Ortodoxe Pro-Vita din România a trimis Ministerului Sănătăţii, respectiv domnului ministru Bazac o scrisoare deschisă cu privire la vaccinarea anti-AH1N1, in România:

Scrisoare deschisă adresată D-lui Ion Bazac, Ministrul Sănătăţii referitoare la vaccinarea împotriva virusului AH1N1, în România

Stimate Domnule Ministru,

Organizaţiile noastre au urmărit evoluţia aşa zisei “gripe porcine” în lume, inclusiv în România, şi au constatat următoarele:

1. A fost creată, în mod voit, o situatie de panică

Indiferent de provenienţa virusului, mai mult sau mai puţin cunoscută, simptomele noii gripe, aşa-zise „porcină”, sunt cel mult moderate.

Deşi Marea Britanie este cea mai afectată ţară a Europei, s-a raportat un număr neaşteptat de mic de îmbolnăviri, respectiv 100.000, cu un total de 30 decese, ceea ce înseamnă o mortalitate de doar 0,03%; [1], această rată de mortalitate fiind cu mult mai scazută decât cea în cazurile de îmbolnăviri cu o gripă obişnuită tip A.

În România s-au raportat până acum doar 333 de cazuri de gripă porcină [2], toate, forme uşoare şi medii. Numărul cazurilor de gripă porcină în toată ţara este asemănător cu cel al cazurilor de gripă obişnuită raportate uneori într-un singur orăşel din România în sezonul rece, acestea din urmă având deseori consecinţe mai grave (complicaţii, etc.), fără să se fi pus vreodată problema unui vaccin specific şi obligatoriu, ci doar a celui obişnuit, pentru gripa sezonieră.
Cinci mari companii farmaceutice (Baxter, GlaxoSmithKline, Novartis, Sanofi-Aventis si AstraZeneca) au început, cu o grabă de neexplicat, să creeze un vaccin împotriva virusului AH1N1, fiind încurajate de către Organizaţia Mondială a Sănătăţii (OMS) care, cu aceeaşi grabă nejustificată, a decretat stare de pandemie pe data de 11 iunie 2009, cerând ca vaccinul să fie gata de administrare în luna septembrie şi ca toate naţiunile să aibă acces la vaccin [3].

DAN PURIC, membru într-o altă organizaţie cu bază anti-creştină, alături de Cristian Pîrvulescu, un activist pro-homosexual anti-icoane şi religie

Am mai scris aici ce ascundea, si o face in continuare, Dan Puric: apartenenta sa la o organizatie de tip suveica, condusa de secretarul general al Asociatiei Romane pentru Clubul de la Roma, Calin Georgescu, din care fac parte actori, masoni, kaghebisti, securisti si “oameni de bine”, de tipul lui Mircea Malita, Sergiu Celac, Daniel Daianu sau Mugur Isarescu. Cu o denumire pompoasa, ca sa nu spun tipic securistica – Institutul de Proiecte pentru Inovatie si Dezvoltare (IPID) – structura in care Puric a jucat un rol de mim al “strategiei de dezvoltare durabila” a Romaniei a mosit o noua suveica, care se vrea reteaua de baza a unei viitoare formatiuni de elita, al carei candidat se imagineaza, probabil, insusi actorul Dan Puric. Cu un nume la fel de sforaitor – Alianta Profesionistilor pentru Progres (APP), care suna cam ca un fel de combinatie intre APR, URR si GDS, pentru cunoscatori – noua organizatie are ca viziune, conform “Manifestului” sau, ideea generoasa ca “Alianta se naste din coagularea unei diversitati de preocupari, interese si aspiratii de grup pe platforma comuna a slujirii interesului national si adeziunii la valorile europene prin punerea in valoare a celor mai bune si dinamice competente ale tarii”.

Lansata cu un mic tam-tam la 14 iunie anul acesta, “Alianta” are de la bun inceput o componenta dubioasa pentru orice crestin ortodox. Respectiv, alaturi de Dan Puric si Calin Georgescu se afla , printre “initiatori” (sau initiati?) si Cristian Pirvulescu, poate cel mai cunoscut membru al societatii civile anticrestine, activist anti-icoane, anti-religie, pro-minoritati cu drepturi peste majoritate si pro-homosexualitate, inclusiv casatorii intre homosexuali.

Desigur, infiltratii in sanul ortodoxiei sau naivii la extrem de pe gardurile ei, cazuti in adoratie pentru guruletul Puric – un actor bun, la fel ca Radu Duda, de exemplu – vor spune ca bietul maestru, mai nou si marele arhitect de la Aiud, nu a stiut nici ce este Clubul de la Roma al prietenului sau, Calin Georgescu, vechiul sau sef de la IPID si totodata noul sau sef de la APP, si nici cine este Cristian Pirvulescu, proaspatul sau coleg de loja centrala in Alianta.

Okay. Sa nu fiu rau. O sa-i explic eu acum cine este Cristian Pirvulescu, cu speranta ca, maine, isi va da demisia din IPID, APP si mai stiu eu ce. Daca nu, ramane cum am stabilit.

Cine este Cristian Pirvulescu

Un adevarat “poli-olog”, Cristian Pirvulescu este omul orchestra al societatii civile antrenate de GDS si stipendiate de Soros: editorialist simultan in trei patru ziare – Romania libera, Cotidianul, Bursa, etc – prezent in toate sourile tv posibile, pe orice tema, de la ciorapi de dama la piata muncii, ocupat cu conducerea Asociatiei Pro Democratia, membru si creator al tuturor coalitiilor anti-pro ceva, acum si preocupat cu “profesionalizarea” Romaniei, nu stiu, zau, cand mai are timp sa-si incaseze si cecurile de la cele trei-patru banci si casierii la care este arondat.

Crescut in curtea GDS, in prezent decan al SNSPA, mostenitoarea Academiei de Partid “Stefan Gheorghiu”, Cristian Pirvulescu poate fi considerat pe drept cuvant, mai tare ca Voronin si aproape al fel de tare ca Iliescu. Daca Voronin nu a reusit sa schimbe Constitutia si sa devina presedinte intr-un al treilea mandat, in ciuda inabusirii revoltei tinerilor anticomsuniti, Pirvulescu a reusit. Dat jos din functia de presedinte al Asociatiei Pro Democratie cu scandal si batai, la propriu, dupa doua mandate de patru ani, Pirvulescu a trecut usor peste moment pentru a da o lovitura de maestru, si a se intoarce in functie dupa eliminarea contestatarilor de la Clubulurile APD din tara. Astfel, el conduce organizatia al carei buget anual de consum depaseste 1 milion de euro, “pro-democratic”, de 10 ani, iar de la anul il va depasi si pe Iliescu. In tot acest timp, sotia sa a ocupat, intamplator, un post la Guvern, exact la sectorul “asociatii neguvernamentale”.

Sotia “politologului” Cristian Pirvulescu – cel care a si fost recompensat de fostul sef PNL, Calin Popescu Tariceanu, cu premiul “I.C. Bratianu” si a fost propus drept candidat la europarlamentare – Daniela Parvulescu, a fost angajata a Guvernului Romaniei inca din perioada Guvernarii FSN. Daniela Parvulescu ocupa functia de Director in cadrul Cancelariei Primului Ministru, chiar la Directia de Relatii cu Mediul Asociativ, din cadrul Departamentului pentru Analiza si Planificare Politica, unde a ajuns in vremea Guvernarii Nastase. Din 2005 s-a ocupat de constituirea Colegiului pentru Consultarea Societatii Civile, in care un rol central il avea chiar… sotul ei, non-profitorul Cristian Pirvulescu. Presedintele Traian Basescu i-a spus-o de altfel verde-n fata, ca o sa-l mai creada vreodata cand sotia sa isi va da demisia de la Guvern.

Desi fostul si actualul sef al APD pretindea membrilor Pro Democratia sa nu aiba nici ei nici familiile lor legaturi cu alte asociatii neguvernamentale, nici Cristian Parvulescu nici sotia sa nu gasesc vreo incompatibilitate sau vreun conflict de interes in aceasta relatie de cuplu ONG-Guvern.

Pe Pirvulescu il veti intalni in orice comitie a GDS, de la Alianta anti-icoane la asa zisa “Coalitie a Universitatilor curate” sau, mai nou, cea care urmareste legalizarea casatoriilor intre homosexuali, “Opriti codurile”. In spatele acestora este o colcaiala de draci. Voi incerca sa le iau pe rand.

Un preot monah la dreptul comun

În toamna lui 1945 mulţi deţinuţi de drept comun au fost eliberaţi. Printre ei şi Şaramet, ordonanţa de pe etajul nostru.

Lui Anghel Papacioc, cu care şedeam în celulă, şi mie înfăţişarea noului venit şi maniera de a servi zupa sau mâncarea ne-au atras atenţia. Privirea îi era tristă. Când folosea polonicul părea un gest sacru, ca mişcarea cultică pe care o face preotul în altar. Am hotărât să stăm de vorbă cu el. Într-o zi, după masa de amiază, pe când se pregătea să ducă ciuberele la bucătărie, Anghel l-a chemat în celula noastră. A privit bănuitor şi privirile lor s-au întâlnit într-o îmbrăţişare mută. A promis că va veni. După aproape o oră a sosit. Anghel l-a întâmpinat în uşă; s-a uitat atent împrejur apoi a salutat:

- Doamne ajută!

I-am răspuns cu aceeaşi salutare. Era un bărbat la patruzeci de ani, potrivit de statură, dar firav, cu privirea duioasă, chiar tristă. L-am rugat să ia loc pe pat, în faţa noastră. Şi Anghel a deschis cuvântul:

- Iartă-ne că te-am invitat la noi, dar înfăţişarea dumitale arată că nu ai ce căuta printre deţinuţii de drept comun.

Bărbatul se uita atent când la Anghel, când la mine fără să zică nimic. Şi Anghel a continuat:

- Nu vrem să-ţi redeşteptăm în suflet vreun moment dureros pe care poate l-ai trăit, avem între noi şi preoţi cărora, de crezi că e nevoie, îţi putem înlesni să te mărturiseşti.

- O, fraţilor, a zis bărbatul şi lacrimile au început să-i curgă şiroaie pe obraji, şi eu sunt preot. Preot monah. Dumnezeu m-a adus aici pentru păcatele mele, ca să ispăşesc şi poate ca să învăţ ce înseamnă cu adevărat lepădarea de lume pe care am exprimat-o în votul călugăriei şi să cunosc tainele lucrării Lui.

Iar observând cruciuliţele legate la capul patului a oftat:

- Nu vă cunosc, dar dacă purtaţi ca armă în suferinţă Crucea Domnului Hristos şi aţi văzut zbuciumul sufletului meu, mă încredinţez că mă aflu în faţa unor oameni cu frică de Dumnezeu. Ascultaţi-mi mărturisirea, căci n-am spus nimănui până acum.

Eram uluiţi şi aşteptam, cu temere, spovedania unui preot monah, în faţa noastră, a unor mireni nevrednici.

- Fraţilor, eram preot şi ajutorul stareţului de la Mânăstirea Horezu. Toamna trecută am plecat cu două căruţe ale mânăstirii, cu doi fraţi călugări grăjdari la Râmnicu Vâlcea, să fac cumpărături pentru Postul Crăciunului: prune uscate, mere, zarzavaturi, cartofi, varză şi altele.

Deşi trecuse frontul în Ardeal, lumea era timorată şi puţine prăvălii erau deschise. Era Vineri spre amiază; la o prăvălie negustorul aştepta în uşă. Dau bună ziua. Negustorul mă pofteşte curtenitor în prăvălie. Înăuntru, o mulţime de saci şi butoaie pline cu mărfuri: măsline, prune, cartofi, smochine. Întreb de preţuri şi rog să mi se pună cantităţile de care aveam nevoie. Măsline şi smochine mi-au dat din marfa care era în prăvălie, iar prune uscate şi cartofi mi-au dat din magazia din curte. Negustorul m-a oprit la cântar, să-l verificăm; trei băieţi aduceau sacii din magazie la cântar şi-i duceau la căruţe. Am plătit, mulţumind, negustorului şi am plecat.

Pelerinul rus

Mărturisirile sincere către duhovnicul său ale unui pelerin rus cu privire la rugăciunea lui Iisus

Traducere din limba rusă de Arhimandrit PAULIN LECCA

Tales of a Russian pilgrim Erzählungen eines russischen Pilgers Relatos de un peregrino ruso Откровенные рассказы странника духовному своему отцу («Русский Паломник») Contes d’un pèlerin russe Racconti di un pellegrino russo

CUVÂNT ÎNAINTE

Cu ajutorul lui Dumnezeu prezentăm iubitorilor de literatură duhovnicească într-o nouă ediţie traducerea Mărturisirilor sincere către duhovnicul său ale unui pelerin rus cu privire la rugăciunea lui Iisus făcută de Arhimandritul Paulin Lecca, trecut de curând la cele veşnice.

Pelerinul rus este istoria exemplară a unui creştin care începe prin a se întreba, plin de uimire, cum poate omul să se roage „neîncetat”, potrivit îndemnului Apostolului, şi care, pornind în căutarea răspunsului, ajunge, din marea milostivire a lui Dumnezeu, să dobândească lucrarea plină de har a rugăciunii lui Iisus şi să descopere astfel că, într-adevăr, împărăţia lui Dumnezeu se află înăuntrul nostru (Lc. 17, 21).

Într-o formă directă şi convingătoare i se propune creştinului doritor de desăvârşire o cale de urmat, care, deşi simplă, se bazează pe adânci adevăruri dogmatice. Această carte este, de altfel, citată în tratatul de Teologie morală ortodoxă al Părintelui Stăniloae, arătându-se că: „După cărticica aceasta, toată dezvoltarea vieţii duhovniceşti, de la începuturile ei până pe cele mai înalte trepte, se face pe firul rugăciunii lui Iisus. Viaţa duhovnicească începe cu rostirea orală în scurte răstimpuri a acestei rugăciuni, adâncindu-se şi purificându-se pe măsură ce rugăciunea lui Iisus se rosteşte mai des, mai interiorizat şi mai de la sine” (Teologia morală ortodoxă, vol. 3, p. 233).

Pelerinul rus, ca şi Calea asceţilor, de pildă, face parte din acele „mici” cărţi mari care, pornite din inimă, merg la inima omului, spunându-i răspicat şi limpede: „De voieşti să-ţi mantuieşti sufletul şi să câştigi viaţa veşnică, ieşi din toropeală, fă-ţi semnul crucii şi spune: Învredniceşte-mă, Doamne, să pun bun început, în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. Amin!“

Editorul, 1998

CUPRINS

Cuvânt înainte

Povestirea întâi

Povestirea a doua

Povestirea a treia

Povestirea a patra

Povestirea a cincea

Povestirea a şasea

Povestirea a şaptea

Părintele Arsenie ne învaţă cum să stăm împotriva curviei, a mândriei şi a vorbăriei

• PARINTELE ARSENIE PAPACIOC – 95 DE ANI. O viata de jertfa sub ocrotirea Maicii lui Dumnezeu

“- Cum se putem birui mai usor razboiul desfranarii si al gandurilor trupesti?

- Pentru biruirea acestui razboi al curviei, in orice stadiu s-ar afla, trebuie mai intai cerut harul bunului Dumnezeu. Nu este o batalie de scurta durata, pentru ca trebuie neaparat ajuns la o biruinta totala. La inceput fiecare se vede neputincios sa se impotriveasca, dar la Dumnezeu totul este cu putinta.

Inceputul acestei lupte este:

a) Sa vrea neaparat sa scape de acest razboi.

b) Sa se roage cu toata inima, la Dumnezeu si la Maica Domnului, sa-l ajute.

c) Sa ocoleasca, atat cat se poate, imprejurarile care ar putea trezi patimile.

d) Sa nu primeasca in minte momelile care vin si care pot parea a fi nevinovate si incep sa se concretizeze cu imagini; toate aceste ganduri sa le alunge, schimbandu-si mintea in rugaciune, dar o rugaciune a lui, nu recomandata de cineva, oricine ar fi acela; o rugaciune cu suspinele proprii, chiar daca n-au cuvinte.

Daca atacul este iute, indulcitor, coplesitor, sa suspine la Maica Domnului si sa nu cedeze atacului. In faze avansate, sa se marturiseasca rupt si curat, fara menajamente si fara invinuirea momentului, imprejurarii, sau a persoanelor. Marturisindu-se mai des, il va ajuta foarte mult.

Duhovnicul il va intelege, il va iubi, il va asigura ca nu e singur, dar nici nu-l va lasa in motivarile lui, “ca ar fi necesar si prea firesc”. Duhovnicul sa aiba ravna si bunatate, sa-l poata dezlipi de patima aceasta ascunsa si cu multe capete. Se recomanda lectura, carti si orice cu subiecte pregatitoare la moarte. Va fi iertat, oricare ar fi greseala, prin pocainta, si aceasta ar fi o mare cucerire, dar sa nu se amageasca cineva sa creada ca fara de pocainta s-ar cunoaste vreo iertare. Pacatul acesta face sa nu puteti vedea nici ce e Raiul, nici ce e iadul cu adevarat, si la aceasta ar trebui gandit si meditat mai mult.

Pentru cei ce au pozitie duhovniceasca si totusi sunt raniti mai mult sau mai putin, si trec prin baia pocaintei, li se considera drept accidente si vor avea motive serioase sa intre cu adevarat intr-o smerita smerenie, si aceasta aduce o mare bucurie lui Dumnezeu fata de cel care are parerea de sine ca nu e cazut.

Nu e un paradox, este si o dreptate si o mare milostenie divina. El, Stapanul si Pastorul cel bun, a lasat stana de oi si a mers sa caute oaia ratacita si a purtat-o pe umeri fericit, ducand-o la staulul imparatiei slavei. Citeam ceea ce va spun acum: “Sunt, frate crestine, crede-ma, doua feluri de bucurii care nu se pot uni: tu nu vei putea a te bucura aici pe pamant cu placeri trecatoare si vinovate, si in cer a imparati cu Iisus Hristos”. Atunci faradelegea isi va astupa gura sa (Ps. 106, 42) “Nebunule, acel timp de care abuzezi iti sapa groapa, si ziua de maine va fi vesnicia!” Spunand acestea, gandesc ca ar putea incuraja pe cei ce lupta cu atacurile din afara si cu firea dinauntru.

- Cum putem birui si alunga de la noi slava desarta si cugetul mandriei?

- Urata si necurata patima! Toate relele pescuiesc in balta aceasta. Sa nu auda Dumnezeu de omul mandru! Ii ia darul intreg ca sa se poticneasca, doar s-ar smeri, cum spune Scriptura.

Il paraseste, devine o mare uraciune; ii ia gustul frumosului; il lasa ratacit si haotic prin toate gunoaiele marginilor lumii. Nu mai are chip, nu mai are asemanare si nici discernamantul constiintei. E adevarat cum spun un Sfintii Parinti: “Unde caderea a apucat, acolo mai inainte mandria a lucrat“. Nici o patima nu te apropie mai mult intr-o asemanare cu diavolul ca mandria.

Toate patimile se mai pot, sa zicem, apara cu firea si cu grozavele imprejurari ale vietii, dar mandria nu se poate apara cu nimic. Ea are nesuferita cutezanta sa stea langa orice virtute, si chiar – la cine poate – se ascunde in smerenie, pe care o are ca un paravan. Lucru foarte des intalnit si intarind cuvantul, este ce ea ce spune un parinte: “E smerit mandruletul!”

Fiind atat de primejdioasa si atat de prezenta la toate varstele si rangurile, este bine ca nimeni sa nu desconsidere pe nimeni, oricat ar fi de neinsemnat (caci si in el se ascunde Hristos), si chiar sa-l intrebe, pentru a-i cere o parere, macar si conventional, si acesta ar fi un prim pas, adica un semn pe drumul Evangheliei.

E bine sa intrebi, sa ceri pareri sau sfaturi de la oricine, oricine ai fi tu, ca – cine stie? – harul lui Dumnezeu se salasluieste mai mult in cei simpli si nebagati in seama. Pleaca-te (macar pentru smerenie trupeasca, cum se zice) ca tot este un sunet placut, si vei vedea cata nevoie ai de semenii cu care a randuit Dumnezeu sa traiesti si sa te vezi, si te vei convinge, in drumul vietii, ca intelepciunea sta sigur mai mult unde este smerenie pentru ca acolo este Dumnezeu.

Iata, Lucifer a cazut iremediabil, cadere mareata numai prin doua cuvinte: “Eu sunt…”, si cazand, a ajuns impotrivitor pe veci, uraciunea pustiirii. Sa nu se amageasca cineva ca fara o adevarata purificare in singura apa smereniei, va putea intra in imparatia, de unde au cazut ingerii. Iata la repezeala gandurile si indemnurile mele ca sa poata cineva delibera ca Dumnezeu ne-a facut frumosi singur numai pentru El.

- Ce sa facem sa ne putem stapani limba si sa dobandim darul tacerii?

- Cu adevarat mare este nestapanirea limbii – cum spun sfintii: “Mare este caderea de la limba”. Vorba multa este mai mult desertaciune decat folos, iar vorbirea de rau este o mare primejdie pe lumea aceasta si adica, si pe lumea cealalta. Se zice ca cei mai multi din osanditii iadului sunt cei care ucid cu vorbirea de rau.

Trebuie sa-l iubesti, frate, pe fratele tau. Nu aceasta este porunca cea mai mare a Mantuitorului? El a dat aceasta porunca ca o incununare a tuturor invataturilor sale, ca singura cale spre mantuire -IUBIREA- si a urmat neuitata si sfasietoarea Golgota.

Trebuie facuta educatie de amanunt a raspunderii ce avem pentru viata noastra, singurul timp ce il avem sa ne punem paza limbii si sa ne curatim inima de rautate. Sfantul Grigorie Teologul spune: “De orice cuvant in plus vom da raspuns, cu atat mai mult de orice cuvant rusinos” si, cu atat mai grozav de orice cuvant ucigator. Patericul va fi de mare folos la capitolul “Folosul tacerii” (pag. 242). Sfantul Isidor Pelusiotul spune (pag. 108): “Vorbirea cu folos este o binecuvantare, iar daca este intarita cu lucrare, este incununata”. “Ca viata fara cuvant mai mult foloseste, iar cuvantul si strigand supara. Iar daca si cuvantul si viata se vor intalni, face o icoana a toata filosofia”.

Inchide pe Domnul in inima si ai luare aminte acolo (in inima), si sa stai acolo inaintea Domnului fara sa iesi: atunci iti vei da seama de orice fir de praf. Asa incepe invatatura tainica; ea inseamna o oglinda pentru minte si o faclie pentru constiinta. Ea usuca desfraul, inabusa furia, alunga mania si ridica mahnirea, inlatura cutezanta, nimiceste deznadejdea, lumineaza mintea, alunga lenea, te smereste cu adevarat, si ai cugetare fara lingusire; raneste pe demoni, curata trupul si nu este partasa, ci straina de orice lucru spurcat.

Cugeta mereu: “La cine ma voi duce? Sunt vierme…” Aceasta si altele care tin de gandul mortii si al vesnicelor asezari, apartin de invatatura tainica”.

(Din: Ne vorbeste Parintele Arsenie Papacioc – vol. 1)

Legaturi:

• CUM SĂ LUPTĂM ÎMPOTRIVA PATIMILOR TRUPEŞTI
  
• Crestinul neaparat trebuie sa fie un nevoitor. “De pe Cruce nu te pogori, altii te iau”
• Boala si nebunia slavei desarte
• Scara Sfantului Ioan – oglinda care nu ne minte (1)
• Scara Sfantului Ioan – oglinda care nu ne minte (2)
• Vladica Antonie Marturisitorul despre veacul rabdarii si veacul prigoanei
• P. Proclu: “Ii place lui Dumnezeu cum traiesc?”
• Cat iubeste Dumnezeu smerenia…
• Parintele Proclu ne invata smerenia si mila
• Povatuiri de mare folos ale Parintelui Serghie: “Cand sufletul ti-e tulburat, alearga la cainta; de n-ai cainta, caieste-te de necainta ta!”
• ORBIREA SUFLETULUI: PAREREA DE SINE
• Din “Viata si lucrarile parintelui Serafim Rose”: PAREREA DE SINE
• Mandria, imaginatia si raul ascuns sub masca binelui
• Aforisme duhovnicesti de la Staretii sfinti ai Optinei (I)

Constantin Brâncoveanu, Domnitor şi Sfânt

Acatistul Sfintilor Martiri Brancoveni (Marian Moise).

† Calinic Argatu, Episcop al Argeşului şi Muscelului

După cinstirea Maicii Domnului, întru sfântă adormire, pe 16 august, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a orânduit prăznuirea Martirilor Brâncoveni, Constantin domnitorul, cei patru fii: Constantin, Ştefan, Radu, Matei şi vistierul Ianache Văcărescu.

Când marele domnitor creştin al Ţării Româneşti împlinea exact 60 de ani la 15 august 1714, sultanul Ahmed al III-lea a dorit să dea un spectacol unic în istorie în faţa ambasadorilor marilor puteri europene: Franţa, Anglia, Rusia, Imperiul Habsburgic. Era vădită cruzimea asasinilor precum şi o Europă slăbănoagă în faţa barbariei şi a tiraniei păgânilor.

După cele mai crunte chinuri, din Joia Mare, 24 martie 1714, până la 15 august acelaşi an, după prădarea întregului avut şi trădarea Cantacuzinilor porecliţi Şeităneştii, rudele Brâncoveanului, marele domn, după cum scrie secretarul din Florenţa, Delchiaro, îşi îmbărbăta pruncii aduşi ca mieii spre junghiere: „Fiii mei, fiţi curajoşi! Am pierdut tot ce-am avut în această lume, cel puţin să salvăm sufletele noastre şi să ne spălăm păcatele cu sângele nostru!” Capetele mucenicilor au zburat de sub securea călăului şi, după ce au fost târâţi pe străzile Istanbulului, au fost aruncaţi în Bosfor. Mâini creştine au scos din apă trupurile şi le-au îngropat la Mănăstirea din Insula Halki unde ctitorise marele martir Constantin Vodă Brâncoveanu.

În 1720, Marica, soţia Domnului martir, a adus trupul său şi l-a îngropat la, Sfântul Gheorghe Nou, din Bucureşti. Deasupra lespedei de marmură fără nici un nume a pus o candelă de argint de strajă. După 200 de ani, în 1914, când se făcea prima pomenire, s-a citit inscripţia discretă de pe candelă: „Această candelă, ce s-a dat la Sfântul Gheorghe cel Nou, luminează unde odihnescu oasele fericitului Domn Io Constantin Brâncoveanu Basarab Voievod şi iaste făcută de Doamna Măriei Sale Maria, carea şi Măria Sa nădăjduieşte în Domnul iarăşi aici să i se odihnească oasele. Iulie, în 12 zile, leat 7228 (=1720)”.

Trădătorii au pierit rapid. Cel care a uneltit şi a ajuns domn, Ştefan Cantacuzino, în 1716, (după 2 ani!) a avut aceeaşi soartă, fiind decapitat tot la Istanbul, iar Constantin Cantacuzino, marele intrigant şi trădător, decapitat tot în 1716, iar capul golit de creier a fost umplut cu câlţi. Când Constantin Brâncoveanu era dus la Istanbul cu toată casa, i-a spus vărului său Ştefan Cantacuzino, noul domn: „Dacă aceste nenorociri sunt de la Dumnezeu pentru păcatele mele, facă-Se voia Lui. Dacă sunt însă fructul răutăţii omeneşti, pentru pieirea mea, Dumnezeu să-i ierte pe vrăjmaşii mei, dar păzească-se de mâna teribilă şi răzbunătoare a Judecăţii divine!” După numai doi ani, Judecata Divină s-a făcut! Iar Sfinţii Brâncoveni se bucură în Împărăţia Luminii!

• Sfintii Martiri Brancoveni: “Vreau sa mor crestin. Loveste!”

***

• Troparul Sfintilor Martiri Brancoveni
• Acatistul Sfintilor Martiri Brancoveni – Marian Moise
• Acatistul Sfintilor Martiri Brancoveni (text)
  
• Cititi despre Fundatia Sfintii Martiri Brancoveni

---

Citiţi şi

• Era trădătorilor
• Despre Mioriţa
• Mioriţa interpretată de Tudor Gheorghe
• Mioriţa

Aproape totul despre GRIPA PORCINĂ şi vaccinarea în masă ce va urma

Mai întâi vă invităm să citiţi amplul articol al fraţilor de la RAZBOI INTRU CUVANT:

STUDIU STIINTIFIC ASUPRA PERICULOZITATII VACCINULUI GRIPEI PORCINE

Trebuie parcurs cu rabdare, pentru a intelege de ce nu este bine sa ne inregimentam in campania de vaccinare in masa ce va incepe din toamna la scara planetara.

In continuare voi aduce cateva scurte completari la articolul de mai sus:

Citez din articol:

„O sursa majora de toxicitate a vaccinurilor antigripale o constituie adjuvantii, substante care au menirea sa amplifice imunogenicitatea vaccinurilor. Literatura de specialitate dedicata toxicitatii adjuvantilor este foarte vasta. Cele mai mlte vaccinuri au un continut periculos de mare de mercur sub forma de thimerosal (un conservant letal) de 50 de ori mai toxic decit mercurul insusi. O doza destul de mare poate cauza disfunctii pe termen lung la nivel imunologic, senzorial, neurologic, motor si comportamental. Otravirea cu mercur duce la autism, sindrom de atentie deficitara, scleroza multipla, deficiente de vorbire si limbaj.

Institutul de Medicina a aratat ca sugarii, copiii si femeile insarcinate nu trebuie injectate cu thimseoral, dar cu toate acestea cele mai multe vaccinuri contin 25 de micrograme din aceasta substanta. Un alt adjuvant comun pentru vaccinuri este hidroxidul de aluminiu care cauzeaza alergie, soc anafilactic (…). La pisici acesta cauzeaza fibrosarcom (o forma de cancer) la nivelul injectarii cu vaccin. Numerosi adjuvanti noi nu sunt mai buni, dimpotriva, ar putea fi mai rai. Conform unei noi recenzii a publicatiilor stiintifice si farmaceutice, cei mai multi adjuvanti noi incluzind MF59, ISCOMS, OS21, AS02 si AS04 sunt (…) mai toxici decit hidroxidul de aluminiu.”

Sf. Nicodim Aghioritul: ADEVĂRATA POCĂINŢĂ

“Sa stii ca cine doreste sa-si faca livada intr-un loc salbatic are nevoie de 4 lucruri:

1) sa taie lastarii si crengile copacilor neroditori.

2) sa-i taie si sa le scoata radacinile, pentru ca daca radacinile raman, rasar apoi alti lastari.

3) in locul copacilor salbatici sa sadeasca pomi roditori.

4) sa-i pazeasca de animale si de vitregii pana le cresc radacinile, se fac mari si dau roade. Si tu, frate, ca sa dobandesti cainta adevarata ai nevoie de 4 lucruri:

1) Sa tai lastarii si crengile pacatului, adica sa fii hotarat din toata inima sa nu mai pacatuiesti niciodata si sa te tii departe de orice fapta si lucrare a pacatului, asa cum te-ai tine departe de moarte si de iad, pentru ca lastarii si crengile sunt faptele noi ale pacatului. te va tine departe de pacat vorbirea neintrerupta cu Dumnezeu, amintirea mortii, amintirea Judecatii lui Dumnezeu si a iadului, deasa marturisire si deasa impartasire cu sfintele taine, daca nu esti oprit. Mai cu seama Sfanta Impartasanie te va ajuta sa ocolesti toate prilejurile de a gresi. Te va ajuta de asemenea foarte mult daca vei evita tovarasiile rele si persoanele cu care ai pacatuit si, mai ales, acele tovarasii si prietenii care-ti fac rau sufletului.

2) Nu ajunge sa te tii departe de pacat, ci trebuie sa-i tai ramurile si mai ales sa-i smulgi radacinile, care sunt: relele inclinatii si deprinderi, ispitele, patimile, poftele si dorintele care raman inradacinate adanc in inima chiar si dupa ce te indepartezi de pacat. Ca sa-ti smulgi din inima radacinile tuturor acestor porniri, ispite si amintiri ale pacatului, trebuie sa lupti, frate. Iar daca nu vei scoate radacinile, exista primejdia ca alte pacate sa rasara si sa odrasleasca.

Si spune Sfantul Vasile cel Mare: “Asa cum, atunci cand vrei sa tai o planta dar ii lasi radacinile, ea va rasari din nou, tot asa si cel ce voieste a se curata de pacate, trebuie mai intai sa lepede pricinile pacatului, aceasta fiindca pacatele se nasc unele din altele si nu sunt despartite“.

Filmul OSTROV

Filmul “Insula” (Ostrovul) – Rusia, 2006, calificat de numerosi critici ca fiind unul din cele mai reusite filme din ultimele decenii, a fost vizionat, potrivit unor estimari, de jumatate din populatia matura a Federatiei Ruse. Un film “pentru oameni si despre oameni”, “Insula” are menirea de a readuce valorile spirituale ortodoxe in societatea capitalista, atee si materialista. Ostrovul dă un semnal bun pentru toţi… Obsedat de o crimă din tinereţe, personajul principal îmbătrâneşte devenind călugăr la o mânăstire pe o insulă, departe, spre Marea Albă. Prin rugăciuni, muncă sisifică şi izolare pe ostrovul lui dobândeşte sfinţenia şi darul exorcizării…… am (moonstreet123) impartit filmul in 12 parti… sper sa va fie cu folos sufletesc VIZIONARE PLACUTA!

Masoneria în CSI

Sindromul Stresului Pre-Traumatic

O privire asupra psihozei colective israeliene

„Este greu de admis, dar saizeci de ani doar dupa Holocaust, poporul evreu este, din nou, pe cale de a fi distrus – cel putin in propriul lui stat, in care 40% din evreii din lume sunt concentrati. Dovezi ale gravitatii pericolului pot fi gasite nu numai in amenintarile explicite ale presedintelui Iranului, intarite de un program de armament care i-ar putea pune la dispozitie mijloacele pentru a-si indeplni amenintarile; se pot gasi de asemeni in articolele recent publicate in presa europeana, care dezbat posibilitatea „disparitiei” Israëlului, prezentata ca o „ipoteza rezonabila de lucru”. Dovezi suplimentare privitoare la nivelul acestei amenintari sunt faptele ca Israel nu numai ca este singura tara din lume amenintata de distrugere, dar si singura al carei drept la existenta face obiectul unor sondaje de opinie internationale, la care multe dintre persoanele intrebate raspund negativ. Este o cinste la care nici macar Iranul, Coreea de Nord si Africa de Sud sub regimul apartheid-ului nu au putut ajunge” (Yair SHELEG, http://www.haaretz.com/hasen/spages/757767.html).

Chiar daca multe persoane ar putea gasi provocator sau amuzant faptul ca nici macar un israelian de dreapta nu poate vedea cea mai mica raza de lumina la capatul tunelului sionist, a citi ca israelienii au inceput de pe-acum sa se gandeasca foarte serios la urmatoarea lor Shoah este totusi destul de surprinzator. Voi demonstra aici ca aceasta forma precisa de meditatie macabra face din Israel, din israelieni, din sionistii si neoconservatorii din intreaga lume cei mai periculosi dusmani ai pacii mondiale.

Intr-adevar, cei care doresc sfarsitul Israelului, al JOS-ului (Jewish Only State), sunt din ce in ce mai numerosi. Cu toate astea, nimeni nu se intrece in proiecte asasine sau „finale” impotriva evreimii mondiale, nici macar a dragului ei stat evreu. In sferele mediatice sau politice, nimeni nu impinge catre un homicid impotriva evreilor sau impotriva statului evreu. Pornind de aici, tendinta iudeo-centrica bine stabilita, constand in interpretarea oricarei critici politice sau ideologice legitime ca o perpetrare a unui iudeocid viitor, trebuie interpretata ca o forma acuta de paranoia, apropiata de psihoza colectiva, pe care o definesc ca sindrom al stresului pre-traumatic (SSPT).

In prezenta SSPT-ului, stresul rezulta dintr-un eveniment fantasmagoric, un episod imaginar situat in viitor – pe scurt, un eveniment care nu s-a produs niciodata. Spre deosebire de SSpT (sindrom al stresului post-traumatic), in care stresul este reactia la un eveniment care s-a putut (sau nu, cateodata…) produce in trecut, in starea SPPT-ului stresul este in mod limpede manifestarea unui eveniment potential imaginar. In cazul SSPT-ului, o iluzie depaseste realitatea si contextul in care fantasma de teroare este focalizata devine el insusi o realitate periculoasa. Impins la extrem, chiar un proiect de razboi total impotriva restului lumii nu poate fi scos din calcul.

In acest stadiu, ne-am putea intreba daca SSPT-ul nu ar fi, pur si simplu, o forma devianta de paranoia. Diferenta dintre cele doua este totusi evidenta. In cazul paranoiei, pacientul ne aduce sa simtim simpatie pentru el. In prezenta unui caz de SSPT, in schimb, ajungem sa ne fie mila (sau sila) de noi insine. Deoarece, imediat ce atragem atentia asupra faptului ca aceasta crima viitoare nu s-a produs inca, si ca s-ar putea foarte bine sa nu se produca vreodata, devenim imediat complici, partasi ai crimei.

Proiectie si sindrom de stres pre-traumatic

„Am aruncat peste un milion de bombe cluster (cu fragmentare) peste Liban… Ceea ce am facut este monstruos, nebunesc; am acoperit orase intregi cu metalul din bombele cluster (din declaratia sefului unei unitati de artilerie a armatei israeliene in Liban, http://www.haaretz.com/hasen/spages/761781.html).

Sa privim totusi lucrurile in fata, o data pentru totdeauna: din moment ce nimeni nu formuleaza vreun apel la a-i arunca pe israelieni in mare sau a-i vitrifica, ne putem gandi ca inclinatia acestora de a-i acuza pe musulmani si arabi de asemenea tendinte asasine trebuie analizata in termeni de proiectie. Oamenii care au presarat cu generozitate „peste un milion de bombe cluster” deasupra Libanului isi proiecteaza zelul ucigas asupra victimelor lor, sau, si mai bine, asupra viitoarelor lor victime !

Spre exemplu Sheleg, ca sionist inflacarat, preconizand masuri violente impotriva a aproape tot ce nu are fericirea de a fi evreu, este condamnat sa proiecteze propriul lui zel asasin asupra arabilor, musulmanilor si, in particular, asupra Iranului.

Evident, Sheleg nu este singurul in acest caz; Comitetul Iudaic American (American Jewish Committee – A.J.C.) face exact acelasi lucru. In cursul unei recente campanii de relatii publice, acest comitet a atentionat Europa asupra pericolului rachetelor cu raza lunga ale Iranului. In mod evident, in universul lor iudeo-centric, un razboi general impotriva Islamului ar fi, dincolo de de interesele europene, o datorie iudeo-crestina. Totusi, europenii se cam distreaza cand sunt confruntati cu ideologia stanjenitor de agresiva a A.J.C.-ului; in mod manifest, lor nu le este frica de Iran. Chiar deloc. In opozitie cu membrii Comitetului Iudaic American, care, ca din intamplare, recomanda violenta, europenii viseaza pace; aparent, europenilor le-au ajuns razboaiele (A.J.C.-ul nu a avut inca destule, pesemne…). Europenii isi mai dau seama si ca, din moment ce nu agreseaza Iranul, capacitatile balistice ale acestei tari nu prezinta nici un fel de pericol pentru siguranta lor. Altfel spus, europenii nu vad in Iran o entitate ucigasa, deoarece sunt lipsiti de zelul agresiv care prisoseste membrilor A.J.C. Exact aici se sapa un abis din ce in ce mai mare intre universul fantasmagoric insetat de sange al sionistilor si restul omenirii.

Cine mai are nevoie de un arsenal nuclear ?

În teritoriile controlate de guvernul român nu a fost holocaust al evreilor! (1)

Iosif Toma Popescu

Documentul care urmează este semnat de un fost colaborator al lui Iuliu Maniu, Iosif Toma Popescu, membru, probabil, al administraţiei antonesciene, cunoscut personal al acestuia şi al altor înalţi demnitari antonescieni. Acest lucru se deduce din faptul că, după cum o arată el însuşi, autorul a participat la aplicarea deciziilor guvernului Antonescu care îi priveau pe evrei. La data prezentei Declaraţii, ca mulţi alţii, care s-au lăsat manipulaţi de propaganda holocaustică, Iosif Toma Popescu credea că la Auschwitz şi în alte lagăre germane a putut avea loc ceea ce cu timpul a căpătat numele generic de „holocaust“. Mulţi oameni de bună credinţă au crezut în realitatea „holocaustului“.

Unii mai cred şi acum. Tuturor acestora le răspundem, ca şi altă dată: Holocaustul nu este o problemă de credinţă, ci de ştiinţă! În materie de ştiinţă, orice afirmaţie se dovedeşte cu argumente, cu probe irefutabile. Credinţa nu are ce căuta în ştiinţă. Locul credinţei este în limitele religiei. Cei care doresc să ştie cele petrecute cu adevărat la Auschwitz şi în alte kibuţuri sau lagăre de muncă germane, o pot afla din alte materiale găzduite de centrul nostru revizionist de pe internet, pe adresa http://www.vho.org/aaargh/fran/livres/reprints.html. Un lucru, însă, reiese cu prisosinţă din Declaraţia lui Iosif Toma Popescu: atât mareşalul Antonescu personal, cât şi guvernul lui, întreaga administraţie românească a vremii, cu deosebire multe personalităţi, precum Iuliu Maniu, Ion Mihalache, Gheorghe Brătianu şi alţii, s-au ocupat aproape în permanenţă de ocrotirea şi oploşirea jidanilor, inclusiv a celor care nu aveau statutul de „jidani-români“. Guvernul Antonescu ar putea fi criticat pentru aceasta – iar unii au şi făcut-o, uneori cu multă vehemenţă, alteori chiar cu temei. Interesul României solicita din partea tuturora un maximum de concentrare pentru câştigarea războiului.

În teritoriile controlate de guvernul român nu a fost holocaust al evreilor! (2)

Iosif Toma Popescu

Prima parte aici

Documentul care denunţă propaganda holocaustică şi atentatul contra lui Iosif Toma Popescu

Am scris Muzeului de la Auschwitz, cu rugămintea de a-mi comunica dacă posedă documente referitoare la persoane deportate de pe teritoriile aflate sub controlul guvernului român din Bucureşti; răspunsul mi-a sosit într-un timp record, sub forma documentului: PANSTWOWE MUZEUM OSWIECIM BREZEZINKA Ld 2 I-8523/79/5681/79 DESTINATAR PAN IOSIF POPESCU ul MIEDZYNARODOWA 03-922 WARSZAWA 58M35. Răspunsul este uluitor şi redau numai un citat: „Chestiunea deportării de cetăţeni români în lagărul de la Auschwitz, precum şi o serie de alte probleme referitoare la istoria Auschwitz-ului în timpul războiului nu a fost studiată până acum. Nu există nici o lucrare completă sau fragmentară în această problemă. O astfel de lucrare necesită o laborioasă şi profundă studiere a tuturor materialelor păstrate la Muzeu, precum şi a altor surse“.

Când a citit documentul, prof. Groszkowski mi-a spus că posed o bombă „atomică“, fiindcă pot denunţa toate afirmaţiile despre milioanele de masacraţi, pentru care nu există dovezi. La observaţia mea, că eu nu doream decât să restabilesc adevărul despre România, el mi-a spus că posesia unui atare document îmi punea viaţa în primejdie. M-a sfătuit să pun originalul în loc sigur, ceea ce am făcut, trimiţându-l la Roma, după ce am făcut un număr de copii. Avertismentul profesorului Groszkowski şi-a dovedit temeinicia. În seara zilei de 20 noiembrie 1987, pe şoseaua Lausanne-Genève, am căzut victimă, foarte grav rănit, unui atentat aranjat sub forma unui banal accident de automobil, pus la cale de un individ în solda unei organizaţii teroriste de stat, care credea că aveam documentul de la Auschwitz asupra mea. Providenţa a vrut să fiu descoperit la timp de o patrulă a Poliţiei rutiere helvetice, care m-a internat la Spitalul Universitar din Geneva, unde mi s-a salvat viaţa, prin transfuzii continue, mai multe zile.

Părintele Arsenie Boca despre sectari

“Măi, şi cu lupii aştia mă înţeleg, numai cu voi nu mă pot înţelege.”

În ‘48 când a fost revenirea (greco-catolicilor la ortodoxie), Părintele a fost trimis la Alba Iulia. Acolo, în biserica aceea, unde erau adunaţi şi catolicii şi ortodocşii, el a fost trimis ca delegat de la Sibiu. S-a încins acolo o ceartă de nu se mai înţelegea om cu om. Ai noştri (ortodocşii), căutau să-i lămurească, ceilalţi se opuneau şi bineînţeles a ieşit un scandal mare în Biserică.

Părintele parcă nu avea nici un cuvânt să-i lămurească. A ieşit afară din biserică, şi nu departe era o pădure şi a chemat lupii din pădure, şi a început să-i mângâie, aşa cum Daniil îi mângâia pe lei. Şi cineva a zis “Măi, Părintele ăsta Arsenie a chemat lupii din pădure?! Ia vedeţi, ce face acolo?”. Şi când au ieşit din biserică a început să-i mângâie şi a zis: “Măi, şi cu lupii ăştia mă înţeleg, numai cu voi nu mă pot înţelege” şi din clipa aceea imediat s-a schimbat atmosfera. Părintele şi-a spus cuvântul şi revenirea n-a mai fost cu probleme. (Pr. Ioan Ciungara, Copacel)

Sfaturi şi îndemnuri ale Părintelui Arsenie:

• Se vorbeste de unirea Bisericilor, deci de ajungere la sobornicitate. La sobornicitatea Bisericii ajung cei ce renunţă la confesionalitate… Tendinţa Papei de a atrage în acelaşi staul pe toţi creştinii nu se va realiza niciodată. Papa nu va ajunge niciodată la o turmă şi un Păstor în staulul Romei, deoarece Biserica are un singur Păstor: Iisus Hristos.
• Sectarii au provocat o libertate catehetică care-i duce la erezie.
• Diavolul ştie şi el Scriptura, însă diavoleşte, deoarece mintea lui fiind nebună, strâmbă înţelesul oricărui cuvânt, devreme ce el nu stă în adevăr, ci în minciună.
• Dracii nu au putere asupra creştinului ortodox, botezat după rânduială, în Biserica. Botezul pocăiţilor (de tot felul) este lepădare de primul botez drept şi e păcat.
• Nu da cu bâta în viespele sectare.
• Ba unii vor ajunge ca, cu ajutorul demonilor, luându-se după amăgiri satanice, să pogoare chiar foc din cer amăgind chiar şi pe sfinţii adevăraţi. Aceştia sunt mucarii de azi, din mijlocul vostru, adică sectarii, care atunci când vor fi lepădaţi de dreptul Judecător vor zice: “Doamne, nu am făcut minuni în numele Tău? Nu ne-am închinat noi Ţie?” La toate acestea Dumnezeu le va răspunde: “Duceţi-vă de la Mine blestemaţilor fiindcă nu vă cunosc pe voi”

“Vor merge în iad cu Biblia în mână!”

Zicea să nu ne prindem mintea cu sectanţii pentru că nu putem să reuşim cu ei, căci sunt atât de înrăiţi încât: “Mie, au sărit şi mi-au rupt cartea”. Părintele a hotărât să le argumenteze din Biblie şi ei dacă au văzut că nu pot să-i răspundă au sărit să-i rupă cartea. (Gheorghe Silea, 45 ani – Sâmbata de Sus)

Nişte oameni din Vistea l-au invitat pe Părintele să facă vecernia în Vistea de Sus. Erau mulţi sectari acolo. Când a ajuns acolo, Părintele a zis: “Dar ce văd aici? O mulţime de persoane care nu-şi pot face Sfânta Cruce. Să iasă toţi afară!”. Încet-încet, deşi se codeau, au ieşit. Le-a spus Părintele: “Eu vă cunosc pe voi căci aveţi pecetea satanei pe frunte şi vă arăt cu degetul”. După ce au ieşit toţi, Părintele şi-a rostit cuvântul. (Beleana Ileana, Recea)

Pocăiţilor le spunea că, dacă nu cred în Iisus Hristos, în Maica Domnului şi în Sfânta Cruce, vor merge în iad cu Biblia în mână! (Cismas Eugenia, 78 ani, Fagaras)

Modele de urmat

Este relevant faptul ca intaistatatorul B.O.R. care, in valtoarea evenimentelor anului 1948, a adoptat o atitudine ferm anticomunista, Patriarhul Nicodim, a fost asasinat. In acelasi timp, 22 de ierarhi ortodocsi care au refuzat colaboarea cu regimul comunist au fost depusi din scaun si izolati in manastiri, unde cei mai multi si-au sfarsit zilele. Nu mai putin activa a fost rezistenta manifestata de clerul de mir: aproape 2000 de preoti au fost arestati si condamnati la ani grei de temnita. Dintre acestia, 120 au fost asasinati in inchisori si lagare de munca fortata.