Dosare secrete privind războiul nevăzut al evreilor sionişti cu românii

Dacă doriţi, puteţi descărca cartea Dosare secrete privind războiul nevăzut al evreilor sionişti cu românii de Cornel-Dan Niculae în format PDF (1,2 MB).

Puteţi citi această carte şi online. Iată capitolele cărţii:

1. De unde ne vin Evreii!?
2. Războiul Alianţei Israeliţilor cu Românii (Împotriva României ca stat, „Antisemitismul” lui Eminescu);
3. Răscoala ţăranilor
4. Bancherii evrei împotriva României Mari
5. Regele, amanta şi Legiunea Arhanghelului Mihail (Puterea monarhică pe mâna evreilor, Masoneria ca armă a Elenei Lupescu-Grünberg);
6. B’NAI B’RITH (Fiii Legământului), lumea şi România (Iudeo-Masoneria);
7. Băncile româneşti – ţinta israelită („Ţarul Moldovei”, un chiabur evreu, Afaceri şi cu domnia, şi cu masonii paşoptişti, Banca Naţională – ţinta predilectă, Banca Dacia Felix, cadou guvernamental prietenilor israelieni şi mafiei calabreze, Falimentul Bancorex, Banca Internaţională a Religiilor, falimentată prin F.N.I., BancPost, vândută si devalizată, Banca Română de Dezvoltare, în mâna evreilor, Lichidatorul de bănci: Ari Savel-Stănescu);
8. România, ţinta sionistă (Masoneria, evreii si Lojele NATO, Reinstalarea B’nai B’rith în România, Românii- „cei mai mari asasini ai evreilor”, Sionismul oficial, Sionism românesc anti-evreiesc, Mossad-ul şi sionismul politico-economic);
9. Personajele cheie ale afacerilor israeliene în România
10. Gheşefturi evreieşti sau asimilare politico-economică! (Retrocedări evreieşti şi sprijin electoral);
11. Evreii şi Petrolul Românesc în Mileniul Trei (David Rothschild şi preluarea petrolului românesc, Patriciu&Rothschild, cei mai vechi jucători, Petrom, Petromidia);
12. Noul asalt asupra agriculturii (Cel mai mare domeniu funciar evreiesc, în România, Proiectul „Israel în România”, Privatizările agriculturii, Mosser răscoală ţăranii din Hunedoara, Sionistul Alfred Moses şi spolierea agriculturii româneşti, Statul român le garantează creditul);
13. MOSSAD-ul şi tehnica militară Românească (Păcălirea serviciilor secrete româneşti).
14. Privatizarea Hotelului Bucureşti. STUDIU DE CAZ

Despre Avva Ilie, din Patericul Egiptean

A spus iar că a rămas într-un templu, şi au venit dracii spunându-i:
– Pleacă din locul nostru.
– Voi nu aveţi loc.

Şi au început să-i risipească lujerii de curmal, iar bătrânul el tot aduna. Apoi diavolul l-a luat de mână, trăgându-l afară. Dar în poartă s-a prins bătrânul cu cealaltă mână de uşă, strigând: Iisuse, ajută-mă. Şi diavolul fugi de îndată. Bătrânul începu să plângă. Domnul îi zise:

– De ce plângi?
– Că îndrăznesc să apuce omul şi să facă aşa.
– Tu te-ai lenevit; căci când m-ai chemat, ai văzut cum m-am arătat ţie.

Spun asta, că e nevoie de osteneală multă, şi fără osteneală, nu poate cineva să-l aibă pe Dumnezeu cu sine, că pentru noi s-a răstignit.

CREDINŢA MÂNTUITOARE între aspiraţie şi împlinire

-Mijloc, cale, chemare, înţelegere, desăvârşire -

Obiecţia sectantă	Explicaţia sau interpretarea contextuală	Dreapta mărturie. Învăţătura ortodoxă
Credinţa găseşte pe Dumnezeu. “Cine nu crede va fi osândit…” (Marcu XVI, 16); crede şi nu “cerceta”…	Credem în Hristos, plinirea credinţei (Col. I, 19); împlinirea celor nevăzute şi nădăjduite (Evr. XI, 1), vocaţia cercetării: caută şi vei afla (Matei VII, 7). Obiecţia îşi are originea în concepţii scolastice apusene, raţionaliste.	Credinţa este mai întâi un sentiment uman (Matei VIII, 10), o cale de dialog cu altă existenţă (persoană), apoi un dar al lui Dumnezeu (I Cor. XII, 9) şi o virtute teologică (I Cor. XIII, 13); nu trebuie confundată cu încrederea (II Cor. I, 24), nici cu credulitatea, bigotismul, fanatismul (I Tim. IV, 7; II Tim. II, 16-18). Credinţa vine prin auzire (Evanghelie) de la Hristos (Rom. X, 14-17).  Credinţa este vie, necesară dacă este lucrătoare prin fapte, prin dragoste… (Gal. V, 6).

DUMNEZEU Existenta in sine

(Iesire III, 14)

Obiectia sectanta	Explicatia sau interpretarea contextuala	Dreapta marturie. Învatatura ortodoxa
Dumnezeu este idee, concept… : Nimeni nu poate vedea pe Dumnezeu si sa traiasca (Iesire XXXIII, 20-23).Nimeni n-a vazut pe Dumnezeu vreodata (Ioan I, 18)	Dumnezeu in Sine nu este “concept”, ci existenta personala (Iesire III, 14; Isaia XL, 28; Ieremia X, 10; Marcu XII, 26-27), nu este creat de ratiunea omului (Ioan I, 1), daca “ar fi” idee nu s-ar fi intrupat (Ioan I, 14), n-ar fi facut minuni (Ioan XV, 24), n-ar fi inviat (Ioan XX, 19-23), n-ar fi plinirea credintei (Evr. IV, 27), Legii si profetilor (Matei V, 17).Dumnezeu este creator si ziditor (Facere 1, 1), nu se confunda cu faptura (Fapte XVII, 29; XIX, 26) e proniator si izbavitor (Iov XIX, 25), plinirea veacurilor (Evr I, 1), apoi a fost vazut, auzit si pipait de catre apostoli (II Petru I, 16).	În dreapta invatatura sau intelegerea Bibliei inainte de “aprobarea” canonului Sf. Scripturi (362): Cred intru Unul Dumnezeu, Tatal atottiitorul, Facatorul cerului si al pamantului, al tuturor celor vazute si celor nevazute… (Marturisirea de credinta… Niceea, 325, art. I)
Sunt trei dumnezei: Iahvè (Tatal), in Vechiul Testament, Iisus (Hristos), in Noul Testament si Duhul (Duhul credintei, cel Sfant), “Dumnezeul timpului nostru” (Fapte II, 4).	Sfanta Treime are aceeasi fiinta, dar se arata in trei Fete, insa lucrarea este comuna (I Ioan V, 7); fiecare persoana are rostul sau in istoria mantuirii cum s-a vazut: Tatal-creator, Fiul-rascumparator si Sf. Duh – sfintitor (I Tim. III, 16; II Cor. XIII, 13).La intrupare: Tatal alege, Fiul se intrupeaza, Duhul Sfant umbreste (Luca I); la Iordan (aratarea Treimii), pe Tabor (Descoperirea Treimii), dupa inviere (Lucrarea Treimii, Matei XXVIII, 19).	Tatal este creator (Facere I, 1), Fiul este Rascumparator (Evr. I, 2-4; I Tim. II, 6), Sfantul Duh este sfintitor (Ioan VII, 39; XX, 22) dar Una sunt (I Ioan V, 7), (Marturisirea de credinta… Art. I-VIII).
Descoperirea personala (directa) “de la Duhul” (I Cor. XII, 7) si revelatia deschisa… (I Ioan II, 20, 27).	Izvorul descoperirii Adevarului suprem este numai Dumnezeu. El s-a revelat pe doua cai, prin doua posibilitati verificate de-a lungul timpului: Revelatia naturala (Ps. XVIII, 1), prin Legi imuabile si Revelatia coplesitoare (supranaturala) asezata in doua tezaure: Sfanta Scriptura si Sfanta Traditie. Nu trebuie confundate halucinatiile, delirul, transa, bolile psihice cu inspiratia sau teofania (I Tim. IV, 7; VI, 5; Tit. III, 9-11; II Tim. II; II Petru II, 18-19).	Au existat revelatii speciale: in Eden = revelatie directa (Facere I, 29); dupa cadere = constiinta existentei lui Dumnezeu (Facere IV, 1); revelatia catre patriarhi: Legamantul lui Noe (Facere VIII, 21-22; IX, 13), al lui Avram etc. (Facere XVII, 4-5); revelatia premozaica (Iesire III, 14); revelatia mozaica, consfintirea legamantului prin Lege (Iesire XX, 2-17); revelatia judecatorilor si alegerea regilor poporului biblic (Jud. II, 1-2); revelatia profetilor, etapa in care se intrevede actiunea mesianica (Isaia VIII, LIII); revelatia suprema, prin IISUS HRISTOS, omul desavarsit, fara pacat (noul Adam, I Cor. XV, 45) si Dumnezeu adevarat Fiul lui Dumnezeu (Luca I, 35), Emanuel (Isaia VII, 14; Matei I, 23).Toate aceste etape sunt descrise de Apostoli si sistematizate de Sf. Pavel (Evrei I, 1-2 si Ioan I, 17).Exista si revelatii particulare: chemarea lui Saul (Fapte IX, 5), vocatia profetilor, descoperirea facuta Sfantului Ioan Teologul (Apoc. I, 1-2), dar acestea nu se manifesta in afara de planul general al mantuirii neamului omenesc.

BIBLIA (SFANTA SCRIPTURA)

- Documentul scris despre descoperirea lui Dumnezeu

Obiectia sectanta	Explicatia sau interpretarea contextuala	Dreapta marturie. Invatatura ortodoxa
Biblia este “dictata” de Dumnezeu – ne “incredinteaza” aproape toti “declamatorii” de texte sfinte… (Iesire XVII, 14; XXIV, 4; Ioan V, 46).	Lui Moise i s-a “dictat” o parte (Ies. XXXII, 16), insa Sfanta Scriptura este inspirata (II Tim. III, 16) si urzita de autori din lucrarea lui Dumnezeu pentru cer si pentru pamant…	Inspiratia este conlucrarea harului lui Dumnezeu cu intelegerea autorului: “iata-ma, trimite-ma” (Isaia VI, 8; Ioan XVII, 18).
Biblia apartine fiecaruia… (II Cor. XIII, 10)	Sfanta Scriptura este Cartea Bisericii mostenita de la Sf. Apostoli: “stalp si temelie a adevarului” (I Tim. III, 15), citirea este ingaduita tuturor (Ioan V, 39).	Oricine poate sa citeasca si sa foloseasca Biblia, insa explicarea Sfintei Scripturi se face numai de cei cu vocatie, de cei initiati si pregatiti (II Petru III, 16). Se stie ca papalitatea a interzis citirea de catre credinciosi: efectul a fost insa invers. Biserica are datoria sa cerceteze si sa invete cuvantul adevarului (Ioan XIV, 6; Matei XXVIII, 19) in context cu vremea traita de credinciosi. La secte, Biblia a ajuns consultant, avocat, carte de bucate, horoscop, soarta-destin, consult paranormal etc.

TRADITIA – PREDANIA (BIBLIA NESCRISA SAU TRANSMITEREA PRIN VIU GRAI)

- Predania, sursa intelegerea si adevarata interpretare a Scripturii –

Obiectia sectanta	Explicatia sau interpretarea contextuala	Dreapta marturie. Invatatura ortodoxa
Aproape toti sectantii spun: Traditia nu este o cale a credintei, ci o “datina omeneasca” (Matei XV, 3, 6-9; Marcu VII, 13), o oprire de la cuvantul – kerigma – Bibliei.	Este adevarat ca notiunea “traditie” este mult mai larga si aceasta cuprinde adevaruri de credinta ce sunt numai anuntate in Scriptura.Predania, mostenirea, intelegerea, ca izvor al Descoperirii lui Dumnezeu, este tot o cale sigura, dar ea a fost incarcata de faceri omenesti in Biserica Apuseana si in teologiile medievale si a devenit de-a lungul veacurilor, pe langa ideologie, si un instrument de represiune impotriva liber-cugetatorilor sau a celor care incercau sa-si explice credinta. Papa Pius IX “s-a declarat” el insusi chiar traditie, neintelegand, ca si ereticii, ca fiecare Apostol si Biserica intemeiata de el, avea o traditie misionara specifica din acelasi intreg: Predania Mantuitorului.	Sf. Traditie cuprinde o parte a descoperirii lui Dumnezeu neconsemnata in scris. Ea a fost izvorul prim al Revelatiei si inceputul ei depaseste facerea omului; exista in lumea ingerilor inainte de facerea universului (Ioan I, 1).Exista mai multe feluri de traditii (vechitestamentara, apostolica, bisericeasca, traditii locale etc.). Acestea sunt o parte sau inspirate de Traditia ca izvor al Revelatiei.Fiecare cult si secta are “traditie”, dar aceasta este istorica, locala, ceremoniala (dovada fiind cartile lor de cult, de imne sau lectiuni biblice) si rupta, izolata de Lasamintele apostolice si potrivnica sinoadelor ecumenice.
Biblia este completa, n-are nevoie de traditie, spune majoritatea sectelor: “… s-au scris toate” (Luca I, 3-4) “cate a facut si a invatat Iisus” (Fapte I, 1)	Sf. Ap. Pavel adreseaza consemnarea Evangheliei, ca si Faptele Apostolilor, unei persoane, Teofil. Acesta cunostea foarte multe “prin viu grai” dar dorea un document, un obiect, o carte, ceea ce indeplineste evanghelistul.Mai mult, Luca a fost convertitul si colaboratorul Sf. Ap. Pavel si unul si altul (Luca, Pavel) si al treilea (Teofil) cunosteau pe Iisus Hristos din auzite, din traditie, prin descoperire directa (Pavel), din auzite de la ceilalti.	La data cand a scris Luca (an 62) nici nu se alcatuise canonul Noului Testament si nici nu se scrisesera textele sau nu erau cunoscute de catre toti, deci singur izvor al credintei era V. Testament ca document scris si Traditia despre Vestea cea buna.
Destui rataciti arata ca numai Biblia este cuvantul lui Dumnezeu, ca traditia constituie spusa oamenilor, vorbesc de “datina… voastra” (Matei XV, 3; 6-9; Marcu VII, 13).	Asa cum s-a mai spus, sectele iudaice schimbasera textele vechi iar interpretarea cabalei nascocise o “noua lege”. Impotriva acestora se pronunta Mantuitorul asa cum se vede si din textele invocate.	Intreaga Biblie este scrisa pentru invatatura, pentru cunoastere, pentru indreptare (II Tim I, 1). Traditia ca izvor al descoperirii lui Dumnezeu este transparenta, dinamismul, cadrul firesc al urzirii scripturii, “inima” intelegerii: pentru ca la inceput a fost Cuvantul (Ioan I, 1-5).
Unii eretici fara tara, indraciti si izolati, “evanghelizeaza”: Domnule ne indeamna la cercetarea Bibliei, nu a datinilor si obiceiurilor (traditiei); de aceea “va rataciti nestiind Scripturile” si nu “cercetati” Biblia (Matei XXV, 29; Fapte XVII, 11) si nu pricepeti nimic (Marcu XII, 24).	Explicatia, ca si invatatura dintotdeauna a Bisericii, este clara: Mantuitorul condamna pe cei ce uitasera Scriptura cea adevarata si nascoceau invataturi noi sau falsificau pe cele vechi; acestia erau fariseii si alte secte religioase ale timpului Mantuitorului. Acestia sunt si acum.
Adeptii paulini folosesc arma fostului fariseu si subscriu ca Apostolul Pavel a “combatut” traditia: “sa nu treceti peste ce e scris…” (I Cor. IV, 6).	Apostolul explicase diferenta intre el si Apolo si combatuse cu adevarat si cel dintai, partidele religioase ce cultivau traditii false, neprovenind de la invatatura sanatoasa, evanghelica si apostolica…  De fapt Sf. Pavel se confruntase si cu Sf. Petru tocmai pe aceasta tema (Fapte XV si Gal. II, 11-18).	Conflictele din Biserica primara, influentele mozaice, gnostice sau ideile platonice referitoare la un dumnezeu imaginar (demiurg), Idee suprema, n-au fost considerate “traditii”. Dimpotriva, Parintii apostolici, apologetii si polemistii, ca de fapt Sinoadele ecumenice, le-au dat anatemei, asa cum facuse si Sinodul apostolic (Fapte XV) si Sf. Ap. Pavel (Gal. I, 8).
Cei mai neinitiati dintre eretici sunt destul de categorici: Este pedepsit cel ce adauga sau schimba Biblia, “inger din cer” de-ar veni sa invete altceva sa nu-l credeti (Gal. I, 8-9) si “sa nu scoateti” (din Biblie) nimic (Apoc. XXII, 18-19), iezerul cel de foc va va mistui…	Atunci, ca si astazi, au fost si sunt indivizi care vin cu lucruri “noi” si inlocuiesc pe cele ce s-au experimentat ca adevarate, impotriva acestora se ridica cei doi apostoli Ioan si Pavel (II Ioan, 7 si Gal. I, 7-12). Epoca lor era un timp de transformari si confruntari de idei religioase din cultele naturiste si cele de apogeu mitice (persane, indiene, grecesti si romane).	Se stie ca pre-reformatorii si reformatorii religiosi au inlaturat “traditiile” medievale si multe inovatii clericale, papistase, o parte din acestea fiind de provenienta din mistica orientala (indiana, persana, chineza, islamica). Odata cu inlaturarea acestora au mutilat si Biblia, scotand carti din canon (Epistola lui Iacov, numita “de paie”)., facand traduceri adecvate sau potrivite noilor conceptii. Iata cum, de la “acces la cuvantul scris, de la “Sola Scriptura”, s-a ajuns , prin inlaturarea traditiei, la “nulla Scriptura”, Sola dubia, Nihil Scriptura.
Ereticii moderni, pana la cei satanizati, folosesc texte sacre si biblice pentru justificarea ratacirii lor: Biblia este suficienta pentru credinta si salvare, datina strica credinta: “de mic cunosti scripturile…” (II Tim. III, 15-16), nu traditia…	Biblia este doar un document al credintei, deoarece credinta vine din auz (Rom. X, 17) nu din litera, slova (II Cor. II, 6). Apoi se spune “cunosti…” nu citesti, deci Timotei studiase Vechiul Testament in cadrul sau istoric in context cultural (traditional). Nu avea cunostinta de scripturile Noului Testament fiindca nu aparusera!, dar propovaduia din Traditie…	Mantuirea este urmarea fireasca a credintei celei adevarate in Iisus Hristos, verificata prin fapte si intarita de iubirea aproapelui (Gal. V, 6); Harul lui Dumnezeu si cu vointa omului = faptele bune.  Credinciosii adevarati stau neclintiti pe temelia Scripturii care este Traditia. Ei nu sunt orbiti de litera (II Cor. III, 6), de slova (Rom. VII, 6), ci inteleg Biblia prin duhul traditiei, al celor auzite (Matei V, 21; Filip IV, 9). Sfanta Traditie a condus lumea spre mantuire, a fost dintru inceput (Facere I, 28) si se va sfarsi cand “va fi un cer nou si un pamant nou” (II Petru III, 13).O parte a traditiei a fost consemnata in scris in epoca lui Moise (Iesire XX) si a celorlalte etape ale revelatiei divine (Matei V, 21). Mantuitorul porunceste “Mergand, invatati…” (Matei XXVIII, 19), iar Sfintii Apostoli raman in cadrul Sfintei Traditii: “daca s-ar scrie toate despre lucrurile savarsite de El, nici in lumea aceasta n-ar incapea ceea ce a facut…” (Ioan XXI, 25); cand voi veni la voi “va voi vorbi gura catre gura” (II Ioan I, 12), ceea ce am scris si mai ales “ceea ce ai auzit de la mine, tine… “ (II Tim, II, 2) si transmite altora… vrednici de propovaduire. Insusi Vechiul Testament este completat de traditia cunoscuta Mantuitorului si incredintata tuturor: “… s-a zis celor de demult” (Matei V, 21) sau de Sf. Apostoli: “Noe… cu sapte insi a scapat de la potop” (II Petru II, 5), iar Arhanghelul Mihail s-a certat cu diavolul pentru “mormantul lui Moise” (Iuda 9). De asemenea, credinciosii Bisericii Mantuitorului Hristos totdeauna au socotit egale Caile Descoperirii lui Dumnezeu: Sfanta Scriptura si Sfanta Traditie si de aceeasi importanta in vederea mantuirii (Matei X, 7; II Tes. II, 15; II Tim. II, 2; III, 14; Iuda 14-15).

Scriptura poseda, Traditia indeamna: “privegheati si aduceti-va aminte (nu “cititi”) ca timp de trei ani, zi si noapte, n-am incetat sa sfatuiesc cu lacrimi in ochi pe fiecare dintre voi… (Fapte XX, 31). Si, atentie manuitori de “biblii”: “… s-a scris in Carte ca sa se pastreze aducerea aminte…” (Iesire XVII, 14).

 

Click aici pentru DESPRE SFÂNTA TRADIŢIE (sectarii nu recunosc Sfânta Tradiţie)

CINSTIREA INGERILOR SI SFINTILOR

MIJLOCIREA (interventie, sprijin, ajutor, aratari, mangaieri…)

Obiectia sectanta	Explicatia sau interpretarea contextuala	Dreapta marturie. Invatatura ortodoxa
Ca si in alte situatii, sectantii confunda asemanarea cu identitatea, mijlocirea (venerarea) cu mantuirea (adorarea). Pentru aceasta apeleaza la texte biblice pentru a abate pe credinciosii autentici spre comunitati eretice spunand: Numai Hristos este mijlocitor (I Tim II, 5), altcineva nu exista!…	Nu trebuie confundata mijlocirea ca potenta cu mantuirea obiectiva (harul lui Hristos). Mantuitorul este inceputul si a lasat Biserica Sa ca mijlocitoare pentru toate generatiile, in frunte cu arhiereii “ca mijlocitori” (Evr. V, 1). Numai Hristos este Mesia cel adevarat si numai El ne poate mantui (Fapte IV, 12) si impaca cu Tatal (I Ioan II, 1). Slujitorii adevarati nu se considera “mantuitori” alesi, salvatori, taumaturigi, vizionari etc., ci slujitori trimisi si isi indeplinesc mandatul lui Hristos (Matei XXVIII, 19) in Biserica Sa pentru mantuirea tuturor.
Cand este vorba de tagaduire a interventiei sau mijlocirii Sfintilor, adeptii sectari ispitesc Scriptura, trambitand: Sfintii refuza mijlocirea. Dovada: cazul lui Avraam, cu bogatul (Luca XVI, 24-31)…	Este adevarat ca sfintii cinstiti nu sunt socotiti zei. Ei nu pot face de la sine nimic. Nu pot schimba “soarta” oamenilor, mai ales dupa moarte, dar legea si profetii le sunt calauza (Luca XVI, 31); apoi Mantuitorul nu se pogorase la iad si nu inviase, de aceea pilda a fost profetica… Biserica cere credinciosilor ei sa se roage unii pentru altii (I Ioan V, 14-17). Bogatul, desi in iad, era constient ca are nevoie de mijlocire. Pentru el cere mijlocirea lui Lazar, pentru fratii sai cere mijlocirea Parintelui Avraam. La randu-i Avraam apeleaza la descoperirea lui Dumnezeu: cei de dincolo au pe Moise (Legea) si pe profeti (ceea ce s-a implinit in Iisus Hristos).
Desi credinciosii adevarati nu confunda mantuirea cu miluirea, bantuitii sectanti arata ca: Cel ce nadajduieste mantuirea de la oameni cade sub blestem si se indeparteaza de Dumnezeu (Ieremia XVII, 5) si de ce nu cerem acelasi lucru de la ingeri sau de la sfinti…	Aceeasi confuzie. Se stie ca toti sfintii si ingerii nu sunt niste stapani, ci slugi credincioase in mana lui Dumnezeu (Ps. CIII, 5). Ei au experimentat poruncile lui Dumnezeu, n-au creat o invatatura noua despre Dumnezeu sau o religie, asa cum fac sectele. Sfintii au multe posibilitati pentru a mijloci, dupa trairea lor in Hristos (Efes. IV, 7) si dupa multimea darurilor (I Cor. XII, 4; Rom. XII, 6).	Clar. Mijlocirea nu se confunda cu mantuirea. Intre Dumnezeu si om a mijlocit Hristos-Domnul, iar intre El si credinciosi, Biserica este mijlocitoare. Anume: prin ierarhia care provine din slujirea arhiereasca a Mantuitorului. De la Dumnezeu cerem mantuirea, de la Sfinti si Ingeri noi solicitam miluirea (mijlocirea) in scopul mantuirii noastre de catre Dumnezeu. Pentru toate acestea Biserica a randuit, pe langa Sf. Liturghie, privegheri, acatiste, paraclise etc.

PREACINSTIREA SFINTEI FECIOARE MARIA – Aleasa smerita a Tatalui, in care s-a intrupat Fiul lui Dumnezeu, cu puterea Sfantului Duh

Obiectia sectanta	Explicatia sau interpretarea contextuala	Dreapta marturie. Invatatura ortodoxa
Cele mai violente atacuri, cele mai jignitoare cuvinte si denigrari se aduc de catre majoritatea sectantilor impotriva Precistei. Printre altele spun: Iisus n-a dat Mariei nici o importanta: “mama si fratii Mei sunt cei ce asculta cuvantul Meu…” (Matei XII, 47-50), adica noi, “alesii-sfinti” (adica adeptii sectelor)… n-avem nevoie de Maria.	Textul respectiv se refera la predica Mantuitorului, nicidecum la cinstirea sau neglijarea Maicii Domnului.  De fapt, spurcatii, nici nu-i rostesc Sfintei Fecioare atributele de Preacinstita, nascatoare de Dumnezeu, mijlocitoare, pururea fecioara etc.	Obiectia isi are originea in religiile pagane, in inovatia doctrinara apuseana, care invata ca Fecioara a fost “lipsita” de pacatul stramosesc, decretand “imaculata zamislire” (1854) si “inaltarea” cu trupul la cer a “Madonei” (1950) ca dogme noi, ceea ce a sugerat sectantilor “scoaterea” Maicii Domnului din istoria mantuirii si introducerea legendei si mitului ca Fecioara, fiind “fara pacatul stramosesc”, Hristos “s-a intrupat” aparent (dochetism, spiritism, reincarnare, teozofie), nu real. Iata cum Maria a fost divinizata ca “zeita” Diana, ca sibila sau vestala.  Mai grav, Fecioara este socotita in Apus asemenea Dumnezeirii, facand parte din Treime, deci mistificarea intruparii si interpretarea obscurantista a rolului ei. De la inovatii si exagerari la cultul statuilor “Madonei” (Fatima, Lourdes, Cestohovo, Goradje etc.).
… Si vai! Iisus se adreseaza Mariei folosind expresia: “femeie” (Ioan II, 4; XIX, 26), ceea ce inseamna ca a mai fost casatorita, iar catolicii si ortodocsii conservatori si depasiti cred ca a ramas fecioara.	Textul nu poate suferi interpretari, fiindca se stie ca la iudei cuvantul “femeie” era comun, fecioria a fost si a rmas o calitate a femeii. Dumnezeu a zidit barbat si femeie (nu fecioara, Facere II, 22-23), s-a nascut dusmanie intre samanta raului si femeie (Facere III, 15), ingerii se adreseaza:femeie (Ioan XX, 12-13) graieste si consemneaza Scriptura. Deci expresia femeie (doamna) este o demnitate, un mod de adresare, de cinstire, un apelativ care se afla in limbajul tuturor popoarelor.	Daca pe Maica Domnului, cum s-a vazut, unii dintre catolici au trecut-o in legenda, n-a scapat nici Iosif. Artistii, sub influenta doctrinei apusene, medievale si moderne, au pictat pe “batranul” Iosif (de aproape 90 de ani) ca pe un tanar viguros langa Sfanta Fecioara, tulburand imaginea reala despre nasterea coplesitorare de la Duhul Sfant (Luca I, 35).  Indoieli, neintelegeri si contestari asupra nasterii au existat la ereticii primelor secole (Nestorie socotea pe Maria simpla femeie, nascatoare de om), dar Biserica a precizat invatatura curata: “… s-a intrupat din Fecioara Maria si s-a facut om…”. Maica Domnului a pastrat calitatea de fecioara pentru ca nu a creat o fiinta, Iisus, fiindca nu a stiut de barbat… (Luca I, 34), ci Duhul Sfant, datator de viata, a umbrit-o (Luca I, 35) si in ea s-a intrupat Fiul lui Dumnezeu. Taina cea din veac ascunsa si de ingeri nestiuta (Col. I, 26).
Confundand mijlocirea cu mantuirea, adeptii sectanti ataca: Nu exista alt mijlocitor intre om si Dumnezeu, decat Iisus Hristos (I Tim II, 5).	Perfect adevarat: numai Iisus Hristos este mijlocitorul intre Dumnezeu si om (I Tim. II, 6-7), dar El a fost, in acelasi timp, Dumnezeu si izbavitor. El este plinirea credintei noastre in raport Dumnezeu-om (Evr. IX, 28).  Maica Domnului nu inlocuieste pe Hristos in mijlocire si in cult (Ioan II, 5) ci mult poate rugaciunea mamei pentru imblanzirea Stapanului (Matei XV, 25-28).	Sfanta Fecioara nu tine locul Fiului ci din ea s-a intrupat Mesia (Matei I, 19, 21-23) si este Nascatoare de Dumnezeu-om. Nici icoana ei nu este chipul-intrupat, ci transparenta ei.  Cultul statuilor “madonei” din Apus, ca si exagerarile iconoclastilor au nascut noi conceptii si tot atatea indoieli. Invocarea corecta pentru mijlocire este: Preasfanta Nascatoare de Dumnezeu miluieste-ne (nu mantuieste-ne) pe noi.
Si nu le este destul demonizatilor vremii si satanistilor sectanti ai veacului acesta tagaduirea celor de mai sus, ci trec la atacul “rudelor”, aratand: Iisus a mai avut “frati”, iar Maria nu poate fi inteleasa ca fecioara, ci a mai avut si alti barbati si alti copii, Iisus fiind doar “intai-nascut…” (Matei I, 25; XII, 55; Marcu VI, 3; Luca III, 23).	Toti sectantii se considera “frati” dupa a lor credinta. In Vechiul Testament, ca si in Noul Testament, frate este un cuvant cu mai multe sensuri: nepot, var, ruda apropiata, de acelasi sange (consangeni sau neam-semintie). Este exemplu convingator al lui Avraam cu nepotul (fiul fratelui) sau Lot (Facere XIV, 12) si caruia ii spunea si “frate…” (ah, adelphos, Facere XIII, 8).  In textele invocate se vorbeste despre aceste rude dupa trup ale Mantuitorului regasite in cuvintele “fratii” Sai (Fapte XII, 17). De asemenea, tot in Noul Testament se gasesc mai multe femei cu nume Maria, cu fiii lor (Matei XXVII, 55-56; XXVIII, 1; Marcu XV, 40, 47; XVI, 1; Luca XXIV, 10; Ioan XIX, 25). In ceea ce priveste “ordinea” nasterii, traducerea corecta a textului biblic este Unul nascut, Singurul-nascut. Expresiile invocate “pana ce…” sunt naïve, n-au rost in discutiile despre persoana Mantuitorului, Fiul Tatalui, trimis din iubire pentru rascumpararea noastra (Ioan III, 16).	Problema mariologiei nu este nici noua, nici incheiata. De la Nestorie, care nu intelegea intruparea Domnului si tagaduia feioria Mariei, pana la secte care nu vad in nastere decat un simplu fapt biologic, discutiile au degenerat. Biserica Rasaritului a marturisit dintru inceput ca “din Fecioara Maria, Fiul lui Dumnezeu s-a facut om”. Batranul Iosif este barbatul providentei, “cel drept” (Matei I, 19), unchiul Mariei, destul de in varsta (86 ani) si s-a logodit cu Sfanta Fecioara (a luat-o la sine in virtutea levirantului biblic-mozaic) pentru a-i salva onoarea si viata. Auzind ca este gravida a vrut sa o lase, insa ingerul Domnului i-a dezvaluit secretul ca Duhul Sfant a umbrit-o si Cel ce se va naste… Emanuel se va chema (Matei I, 20-24).  A ramas fecioara si dupa nastere fiindca “n-a cunoscut barbat” (Luca I, 34), iar Fiul lui Dumnezeu-intrupat este nascut din veci, de aceeasi fiinta cu Tatal si cu Duhul Sfant. Prin intrupare nu s-a limitat fiinta Dumnezeiasca, ci a fost si a ramas eterna. Mai mult, firea omeneasca s-a indumnezeit si a primit vesnicia prin invierea trupului Mantuitorului. Si daca Fiinta lui Iisus a ramas neschimbata prin intrupare, tot astfel fecioria Maicii Domului a ramas nealterata prin nasterea trupeasca a Fiului lui Dumnezeu.

Porţile templului şi jertfa ispăşirii

Levitic 16:1-8

1.	După moartea celor doi fii ai lui Aaron, care au murit când au adus foc străin înaintea feţei Domnului, a grăit Domnul cu Moise;
2.	Şi a zis Domnul către Moise: “Spune lui Aaron, fratele tău, să nu intre oricând în locaşul sfânt de după perdea, înaintea curăţitorului celui de pe chivotul legii, ca să nu moară, că deasupra capacului Mă voi arăta în nor.
3.	Iată rânduiala după care trebuie să intre Aaron în locaşul sfânt: cu un viţel, jertfă pentru păcat, şi cu un berbec pentru ardere de tot.
4.	Să se îmbrace cu hitonul de în sfinţit, să aibă pe trupul lui pantaloni de in, să fie încins cu brâu de in şi să-şi ia şi chidar de in: acestea sunt veşmintele sfinţite; dar să-şi spele tot trupul său cu apă şi numai aşa să se îmbrace cu ele.
5.	Iar de la obştea fiilor lui Israel să ia din turma lor doi ţapi de jertfă pentru păcat şi un berbec pentru arderea de tot.
6.	Să aducă Aaron. pentru sine viţelul de jertfă pentru păcat, ca să se cureţe pe sine şi casa sa.
7.	Apoi să ia cei doi ţapi şi să-i pună înaintea feţei Domnului la uşa cortului adunării.
8.	Şi să arunce Aaron sorţi asupra celor doi ţapi: un sorţ pentru al Domnului şi un sorţ pentru al lui Azazel.
9.	După aceea să ia Aaron ţapul, asupra căruia a căzut sorţul Domnului, şi să-l aducă jertfă pentru păcat,
10.	Iar ţapul asupra căruia a căzut sorţul pentru Azazel să-l pună viu înaintea Domnului, ca să săvârşească asupra lui curăţirea şi să-i dea drumul în pustie pentru ispăşire, ca să ducă acela cu sine nelegiuirile lor în pământ neumblat.

Există o referire uimitoare in Talmud referitoare la porţile celui de-al Doilea Templu.

Profetiile Vechiului Testament si implinirile lor: IISUS HRISTOS ESTE MESIA

Este utilizata Biblia Ortodoxa nu manariile sectarilor.

01. Samanta femeii care va zdrobi capul sarpelui

Profetia
[Facerea 3:15] Duşmănie voi pune între tine şi între femeie, între sămânţa ta şi sămânţa ei; aceasta îţi va zdrobi capul, iar tu îi vei înţepa călcâiul.

Implinirea
[Galateni 4:4] Iar când a venit plinirea vremii, Dumnezeu, a trimis pe Fiul Său, născut din femeie, născut sub Lege, …

[Evrei 2:14] Deci, de vreme ce pruncii s-au făcut părtaşi sângelui şi trupului, în acelaşi fel şi El S-a împărtăşit de acestea, ca să surpe prin moartea Sa pe cel ce are stăpânirea morţii, adică pe diavolul, …

[Evrei 2:15] Şi să izbăvească pe acei pe care frica morţii îi ţinea în robie toată viaţa.

[Coloseni 1:13] El ne-a scos de sub puterea întunericului şi ne-a strămutat în împărăţia Fiului iubirii Sale, …

[Apocalipsa 20:10] Şi diavolul, care-i amăgise, a fost aruncat în iezerul de foc şi de pucioasă, unde este şi fiara şi proorocul mincinos, şi vor fi chinuiţi acolo, zi şi noapte, în vecii vecilor.

02. Urmasul lui Avraam: samanta in care toate neamurile vor fi binecuvantate

Profetia
[Facerea 12:3] Binecuvânta-voi pe cei ce te vor binecuvânta, iar pe cei ce te vor blestema îi voi blestema; şi se vor binecuvânta întru tine toate neamurile pământului

[Facerea 22:18] Şi se vor binecuvânta prin neamul tău toate popoarele pământului, pentru că ai ascultat glasul Meu.

[Facerea 26:4] Voi înmulţi pe urmaşii tăi ca stelele cerului şi voi da urmaşilor tăi toate ţinuturile acestea; şi se vor binecuvânta întru urmaşii tăi toate popoarele pământului, …

Implinirea
[Matei 1:1] Cartea neamului lui Iisus Hristos, fiul lui David, fiul lui Avraam.

[Evrei 2:16] Căci, într-adevăr, nu a luat firea îngerilor, ci sămânţa lui Avraam a luat.

03. Urmasul lui Isaac

Profetia
[Facerea 17:19] Iar Dumnezeu a răspuns lui Avraam: “Adevărat, însăşi Sarra, femeia ta, îţi va naşte un fiu şi-i vei pune numele Isaac şi Eu voi încheia cu el legământul Meu, legământ veşnic: să-i fiu Dumnezeu lui şi urmaşilor lui … .

Implinirea
[Luca 3:34] Fiul lui Iacov, fiul lui Isaac, fiul lui Avraam, fiul lui Tara, fiul lui Nahor, …

04. Urmasul lui Iacov

Profetia
[Numerii 24:17] Îl văd, dar acum încă nu este; îl privesc, dar nu de aproape; o stea răsare din Iacov; un toiag se ridică din Israel şi va lovi pe căpeteniile Moabului şi pe toţi fiii lui Set îi va zdrobi.

[Numerii 24:19] Din Iacov se va scula Cel ce va stăpâni cu putere şi va pierde pe cei ce vor rămâne în cetate.

Implinirea
[Matei 1:2] Avraam a născut pe Isaac; Isaac a născut pe Iacov; Iacov a născut pe Iuda şi pe fraţii lui; …

05. Vine din tribul lui Iuda

Profetia
[Facerea 49:10] Nu va lipsi sceptru din Iuda, nici toiag de cârmuitor din coapsele sale, până ce va veni împăciuitorul, Căruia se vor supune popoarele.

Implinirea
[Luca 3:33] Fiul Aminadav, fiul lui Admin, fiul lui Arni, fiul lui Esrom, fiul lui Fares, fiul lui Iuda.

06. Urmas pe tronul lui David

Profetia
[Isaia 9:6] Şi mare va fi stăpânirea Lui şi pacea Lui nu va avea hotar. Va împărăţi pe tronul şi peste împărăţia lui David, ca s-o întărească şi s-o întemeieze prin judecată şi prin dreptate, de acum şi până-n veac. Râvna Domnului Savaot va face aceasta.

Implinirea
[Luca 1:32] Acesta va fi mare şi Fiul Celui Preaînalt se va chema şi Domnul Dumnezeu Îi va da Lui tronul lui David, părintele Său.

07. Uns si Vesnic

Profetia
[Daniel 9:25] Să ştii şi să înţelegi că de la ieşirea poruncii pentru zidirea din nou a Ierusalimului şi până la Cel-Uns – Cel-Vestit – sunt şapte săptămâni şi şaizeci şi două de săptămâni; şi din nou vor fi zidite pieţele şi zidul din afară, în vremuri de strâmtorare.

[Psalmi 44:9] Iubit-ai dreptatea şi ai urât fărădelegea; pentru aceasta Te-a uns pe Tine, Dumnezeul Tău, cu untdelemnul bucuriei, mai mult decât pe părtaşii Tăi.

[Psalmi 44:10] Smirna şi aloea îmbălsămează veşmintele Tale;

[Psalmi 101:25] Nu mă lua la jumătatea zilelor mele, că anii Tăi, Doamne, sunt din neam în neam.

[Psalmi 101:27] Acelea vor pieri, iar Tu vei rămâne şi toţi ca o haină se vor învechi şi ca un veşmânt îi vei schimba şi se vor schimba.

[Psalmi 101:28] Dar Tu acelaşi eşti şi anii Tăi nu se vor împuţina.

Implinirea
[Luca 1:33] Şi va împărăţi peste casa lui Iacov în veci şi împărăţia Lui nu va avea sfârşit.

[Evrei 1:9] Iubit-ai dreptatea şi ai urât fărădelegea; pentru aceea Te-a uns pe Tine, Dumnezeule, Dumnezeul Tău cu untdelemnul bucuriei, mai mult decât pe părtaşii Tăi.

[Evrei 1:12] Şi ca un pe un veşmânt le vei strânge şi ca o haină vor fi schimbate. Dar Tu acelaşi eşti şi anii Tăi nu se vor sfârşi.

SFÂNTA CRUCE (jertfa lui Hristos, lauda creştinului)

1. Cinstirea Sf. Cruci

Obiecţia sectantă	Explicaţia sau interpretarea contextuală
Unul dintre cele mai importante obiecte de cinstire a creştinilor, dar contestat cu violenţă de adepţii sectari, este Sf. Cruce: Inchinarea la cruce este idolatrie (Ies. XX, 2-5); Dumnezeu a oprit inchinarea la şarpe (IV Regi XVIII, 1-4); crucea este semnul blestemului (Deut. XXI, 22; Gal. III, 13) şi obiect de batjocură, fiindcă pe aceasta s-a răstignit Hristos…	Aceeaşi confuzie gravă în mintea sectanţilor, nefiind în stare să deosebească cinstirea de închinare.  Dovadă: poporul biblic nu înţelegea semnificaţia şarpelui de aramă şi a început să i se închine. Crucea este semn al pedepsei pentru cei vinovaţi. Hristos a suferit răstignirea pentru păcatele noastre…
Alţi sectanţi ce respectă obiectul arată: Trebuie cinstită numai crucea răstignirii nu şi alte cruci…	Se cunosc mai multe feluri de chipuri de cruci (greacă, latină, închisă etc.), dar nu contează forma sau materialul din care este facută ci, pentru evlavie şi credinţă, noi cinstim Crucea ca altar de jertfă a Mântuitorului…
Unii cu viclenie acoperită sunt mai îngăduitori: Crucea trebuie să fie în inimă nu în exterior…	Orice creştin ştie că ce văd ochii precis crede şi inima. Crucea este o dovadă a existenţei Bisericii. În forma ei s-au ridicat altarele creştine, mai ales după descoperirea şi înălţarea ei (la data de 14 septembrie anul 327 e.n.). De altfel, astăzi, în lumea protestantă, există o “teologie” a crucii şi toţi creştinii, indiferent de confesiune, recunosc semnul lui Hristos, crucea.

Parintele Paisie Atonitul despre sionism

Întrebare: Gheronda, această schimbare ce se face acolo în Europa, cum o vedeţi ?

Părintele Paisie: Ascultă… Această Uniune Europeană este… În spatele ei se ascunde dictatura acestora… a sioniştilor! Ai înţeles ce se întâmplă? Dar Dumnezeu îl va transforma în bine (răul pe care plănuiesc să-l facă). Adică se vor dezmembra şi aceştia. Şi comuniştii (se referea la Uniunea Sovietică) câţi ani au fost la putere? S-au pregătit şaptezeci şi cinci de ani, dar nu au rămas la putere nici măcar şaptezeci – şaptezeci şi doi de ani… Sioniştii, ştiţi de câţi ani de pregătesc? De două sute cinzeci ani! Însă aceştia nici măcar şapte ani nu vor stăpâni…

MINUNEA SI PROFETIA (dovezi, criterii ale descoperirii si lucrarii lui Dumnezeu in lume)

- Contestari, exagerari, interpretari, viziuni, proorocii -

Obiectia sectanta	Explicatia sau interpretarea contextuala	Dreapta marturie. Invatatura ortodoxa
Minunea: Nu exista minuni, ci doar fapte care isi asteapta explicatia… Doamne, noi de ce n-am putut vindeca? (Matei XVII, 19-20).	Minunile sunt fapte si infaptuiri harismatice, savarsite cu un scop providential: sunt coplesitoare pentru minte si completeaza, vindeca, regleaza defectele umane si legile naturii. Ele sunt facute pentru intarirea unui adevar de credinta: Veti face semne si minuni (Marcu XVI, 17-18). Prin minuni se desavarsesc Legile firii, nu se desfiinteaza, ci se corecteaza, se reaseaza…  Taumaturgia este darul special, lucrarea Sf. Duh pentru alesii lui Dumnezeu (I Cor. X, 9)… Transformarea euharistica (Ioan VI, 56) este puterea Sf. Duh in materie prin invocarea slujitorului haric. Pretentia unor “profeti” de a face “minuni” tehnice sau stiintifice este aberatie. Atitudinea sectara porneste de la conceptii ale corifeilor religiosi pagani, de la samani si magicieni, de la sarlatani si vrajitori sau de la unele insusiri “speciale” pretinse “minuni” moderne: sugestia, hipnoza, practica yoga, telepatia etc. Acestea sunt “inventariate” de literatura folclorica sau apocrifa drept “fenomene” para (normale, psihice, fizice)…	Minunea este un criteriu, un drum, o posibilitate de a intelege Descoperirea lui Dumnezeu. Inceputul minunilor l-a facut Dumnezeu si tot El ingaduie si incredinteaza pe savarsitorul minunii: vti face semne si minuni pana la sfarsitul veacurilor. Minunea se savarseste si se verifica numai in Biserica, este un dar al lui Dumnezeu, savarsitorul fiind traitor in Hristos, integru trupeste si sufleteste (I Cor. XV, 46).
Profetia: Numai cei “alesi” si sfinti profetesc… aceia suntem noi (I Cor. XII, 10)… sectantii!	Profetia este intr-adevar un dar al Sf. Duh care se impartaseste prin tainele Bisericii. Cum ar putea cineva sa se numeasca prooroc cand nici nu este botezat in numele Sfintei Treimi (Matei XXVIII, 19), Iisus Hristos a plinit legea si profetii (Matei V, 17), ne-a dat tot ceea ce este necesar mantuirii. La ce bun profetia?…  Toate popoarele si toate religiile au avut si au profetii lor. Dar profetii biblici au fost inspirati de Sf. Duh (II Tim. III, 16), in vederea pregatirii evenimentelor mesianice. Ca atare, profetia trebuie sa indeplineasca unele conditii si anume: sa fie clara, nu din oracole sau divinatii; nu intemeiata pe mijloace simple, naturale, sa aiba un scop sfant, nu o amenintare cu groaza sau teroarea (de ex.: sfarsitul lumii); implinirea sa fie intocmai; purtatorul sa fie o persoana sanatoasa la trup si suflet (I Cor. XV, 46); nu visatorii, delirantii, sarlatanii, drogatii pot profeti! (I Ioan II, 18-19).	Este adevarat ca dezechilibratii mintal au tendinta “profetismului”, asa cum se intampla in religiile naturiste (augurii, haruspicii, sibile, oracole, scamatorii) si in “miscarea profetica” religioasa. Daca falsele revelatii au originea in misticismul bolnavicios sau in spiritism, in teozofie, in antropozofie, falsele profetii isi au explicatia nu in Biblie ci in sarlatanie, in maladiile psihice nenumarate sau la persoane cu handicap fizic sau deviere de comportament.  Adevaratii credinciosi nu confunda profetia si minunea cu intuitia stiintifica si alte dotatii native, cu rezultate firesti ale stiintei si tehnicii, cu exercitii fizice, cu sportul de performanta etc.

CMU (Centrul Medical Unirea), Regina Maria și o religie cu nume ciudat Baha’i

Iată că bolnavii ce merg la CMU, pe bani grei căutând vindecarea trupească, au și oferta spirituală de vindecare. Pot să își schimbe cu această ocazie, mai ales dacă au înclinații monarhiste, religia. În sălile de așteptare, te așteaptă frumoase pliante, scumpe și cu stil, (semn că este o religie oarecum exclusivistă, de fițe ca să respectăm trendul bisericii de la Hollywood, biserica scientologică, biserica lumii pestrițe de la Hollywood, a marii familii, spun familie pentru că acolo nunțile și divorțurile sunt o modă, între ei. Ptiu drace!) pliante care sunt biletul spre fericire, împlinire, absolut. Oare ???

Este vorba de religia sau credința baha’i apărută în Iran și care după cum se spune pe site-ul lor, ar fi a doua ca număr de adepți, după creștinism. Un “profet” Baha’u'llah este mesagerul lui Dumnezeu trimis pe Pământ. El are un tată Abdu’l-Baha la fel de sfânt ca și el, iar învățăturile lui sunt un fel de biblie baha’i. Cine dorește detalii poate să le găsească pe www.bahai.org.ro

Ce este interesant, este capcana prin care aceste lipitori se lipesc de creștinism, aducând numele lui “Cristos Isus” cum îi spun ei, la un nivel plat de învățător și proroc, de egal al lui Krișna, Mahomed, Budha, Moise, Avram etc. coborându-l pe Iisus Hristos Fiul Lui Dumnezeu în rândul unor fondatori învechiți. Iisus este folosit ca brand, nu este ceva nou, mai toate religiile susținând că nu sunt în contradicție cu creștinismul. Sincer imaginea care o văd este a unor șerpi ce încearcă să se încolăcească în jurul Crucii Lui Hristos, neștiind că, Crucea arde de Lumina izvorâtă din ea, arde tot ce-i putred și veninos!!!

Această religie este un talmeș-balmeș de idei preluate din diverse credințe, un haos pe care probabil dracul îl prepară cu un mixer și îl servește ca desert celor slabi, un instrument de căpiere și smintire.

Citez de pe spatele pliantului cu citate din această scrierile acestei religii: “Aceste extrase fac parte din învățăturile unei noi Manifestări, Baha’u'llah, al cărui nume înseamnă Gloria lui Dumnezeu. Învățăturile lui Baha’u'llah sunt astfel în perfectă armonie cu cele ale lui Hristos, dar ele se adresează condiției omenirii de astăzi.” Deci există un dar. Deci Creștinismul este învechit, omul nou de astăzi adaptat probabil unei noi ordini, are nevoi de nou. Adică voi credeți că Fiul Lui Dumnezeu și-a pierdut din Slavă??? Vai vouă. Sfârștul este aproape!

Internaționala naționaliștilor

Mai spun o dată: „Românii și maghiarii au azi, mai mult ca oricând în istoria lor, motive să se solidarizeze pentru a răspunde multiplelor și complicatelor provocări cu care istoria îi confruntă.”… Printre pricinile care îi împiedică pe maghiari să simtă acest imperativ, la loc de frunte se află Trianonul, amintirea „de neșters” a deciziei luate la sfârșitul Marelui Război, în urmă cu 90 de ani. Maghiarii obișnuiesc să spună că atunci li s-au luat două treimi din țară, din Ungaria. Li s-a luat, adică au fost victimele unui abuz, ale unei injustiții strigătoare la cer…

Din păcate, lucrurile nu stau deloc așa. Îi invit pe confrații unguri să facă un examen lucid al datelor aflate în joc. Afirm mai întâi că la data Trianonului nu a existat pe harta Europei o țară, un stat numit Ungaria. Ceea ce maghiarii numesc Ungaria Mare a fost o parte din imperiul habsburgic dată spre administrare Budapestei la 1867, gest prin care nu a apărut un stat nou, ci doar s-a efectuat o manevră politică neinspirată prin care curtea imperială de la Viena a încercat să evite soluția firească a unei federalizări a imperiului. Instituirea dualismului a grăbit prăbușirea imperiului habsurgic. A fost deșartă și contraproductivă speranța Vienei că tendințele separatiste ale popoarelor din imperiu pot fi anihilate sau măcar potolite pentru o vreme dacă la guvernarea țării va fi asociată una dintre aceste populații, transformând-o din entitate etnică asuprită în națiune asupritoare, privilegiată, alături de austrieci. Se poate spune că prin instaurarea dualismului austro-ungar, acceptat cu entuziasm de clasa politică ungară, între maghiari și idealurile revoluționarilor dela 1848 s-a produs o ruptură totală, maghiarii acceptând să coalizeze cu adversarul, împotriva aliaților firești, de odinioară. Ungaria a pierdut atunci și pe parcursul anilor următori foarte mult din simpatia internațională pe care o dobândiseră tinerii revoluționari maghiari ca luptători pentru libertate și dreptate la 1848.

Peste noapte, Imperiul habsburgic a devenit așadar Austro-Ungaria. Numai că în jumătatea de țară pusă la dispoziția Budapestei spre administrare, impropriu numită Ungaria Mare, etnicii maghiari erau cu câteva procente sub 40% din populație. Nici măcar în statul ungar care a dispărut la Mohaci, în 1527, maghiarii nu au fost o populație majoritară. Erau zone locuite de o majoritate ungurească și zone în care maghiarii erau minoritari sau cu totul inexistenți. Maghiarii nu au fost niciodată majoritari în propria țară, înainte de 1920.

Se poate spune că abia prin Tratatul de la Trianon ungurii ajung, pentru prima oară, să fie majoritari în propria țară și să se constituie într-un stat propriu zis național, iar nu multi-național! Dacă în tot răul e și un bine, e timpul ca în conștiința publică maghiară să-și găsească locul și acest adevăr. Îl mai enunțăm o dată: prin Tratatul de la Trianon re-apare pe harta lumii statul ungar, după aproape patru secole de la dispariția sa. Iar pentru prima oară în istoria maghiarimii, statul ungar s-a întemeiat pe o majoritate etnică maghiară, putând fi numit stat național!

Intoarcerea la Hristos

Intoarcerea la Hristos de Ioan Ianolide

Cum se pot pocăi jidovii, dacă vor cu adevărat

În ziua de 11 octombrie/24 octombrie, Biserica Ortodoxă prăznuieşte, după calendarul bisericesc, minunea întîmplată cu mai multe veacuri în urmă cu icoana Mîntuitorului Hristos. Fragmentul este din “Vieţile Sfinţilor” pe luna octombrie:

În cetatea Viritului (Beirutului) locuia un creştin într-o casă, aproape de şcoala evreiască, şi avea o icoană pe care era zugrăvit chipul Domnului nostru Iisus Hristos. Iar după o vreme a vîndut casa aceea şi a cumpărat altă casă, luîndu-şi toate lucrurile afară numai de icoana Domnului, care a rămas acolo. Şi aceasta s-a făcut după rînduiala lui Dumnezeu. În acea casă unde era icoana Domnului s-a sălăşluit un evreu şi, aducîndu-şi lucrurile sale, locuia acolo, dar n-a văzut că icoana Domnului era în casă.

După cîtăva vreme a chemat la ospăţ pe alt evreu, prieten al său, şi, ospătînd amîndoi, evreul cel venit în vizită a privit spre peretele casei şi a văzut icoana Domnului, apoi a zis celui ce-l chemase: “Cum tu, fiind evreu, ţii în casă această icoană?”. Iar evreul care locuia acolo a început a se jura şi a se blestema, zicînd că pînă acum n-a văzut icoana acolo. Plecînd acel evreu, a clevetit la preoţii lor, spunînd că prietenul său are în casă icoana lui Iisus Nazarineanul. Şi toţi s-au umplut de mînie, dar au tăcut atunci pentru că se făcuse seară.

A doua zi s-a adunat mult popor şi împreună cu arhierei şi bătrîni au mers la casa unde era icoana Domnului. Şi intrînd înăuntru au găsit icoana pe care au scos-o afară şi au pus-o în mijlocul lor, zicînd: “Precum părinţii noştri au batjocorit pe Iisus, aşa şi noi să facem cu această icoană”. Şi au început a scuipa icoana şi a lovi chipul lui Iisus Hristos de o parte şi de alta. După aceea au zis: “Am auzit că părinţii noştri pe lemn L-au răstignit pe Iisus, deci să facem şi noi la fel cu această icoană”. Şi luînd piroane, le-au bătut în chipul Lui, în mîinile şi picioarele Lui şi punînd în trestie un burete de oţet l-au lipit de gura Domnului. După aceasta au adus o suliţă şi au poruncit unuia ca să împungă coasta Domnului.

Cum a lovit acela cu suliţa în icoană, îndată a început a curge sînge şi apă. Şi frică mare i-a cuprins pe toţi evreii care au văzut acea preamărită minune şi au umplut un vas din sîngele şi apa care au curs. Apoi au făcut sfat, zicînd: “Să aducem şchiopi, orbi şi îndrăciţi şi să-i stropim cu sîngele acesta şi de se vor vindeca toţi, vom crede şi noi în Cel răstignit, pentru că ne-a cuprins frica de minunea aceasta”. Au adus mai întîi un olog din naştere şi, cum l-au stropit cu sîngele cel curs din icoana lui Iisus Hristos, îndată a sărit ologul acela şi s-a făcut cu totul sănătos. După aceasta au adus nişte orbi pe care, stropindu-i cu sîngele lui Hristos, aceştia îndată au văzut. Apoi au adus o mulţime de îndrăciţi care s-au vindecat tot prin stropirea cu acel sînge. Despre aceasta s-a dus vestea în toată cetatea şi toţi au alergat să vadă minunea, aducînd pe bolnavii lor; pe cei slăbănogi şi uscaţi, pe cei care se tîrau şi toţi luau tămăduire de bolile lor. Atunci tot poporul evreiesc care era acolo a crezut în Domnul nostru Iisus Hristos şi, căzînd înaintea icoanei Domnului, au strigat cu lacrimi, zicînd: “Mărire Ţie, Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, că faci minuni ca acestea. Mărire Ţie, Hristoase Dumnezeule, că deşi părinţii noştri Te-au răstignit, noi credem în Tine şi primeşte-ne pe noi care credem în Tine, Stăpîne”.

Din Holocaustul Poporului Român

Sa nu uitam si sa ne rugam lui Dumnezeu pentru dusmanii nostri de acum, si pentru cei ce au pierit atunci. Sa ni-i amintim zilnic chiar continuu. Sa-i purtam in rugaciune dorindu-le cu adevarat binele.

Si Dumnezeu ii va aduce in lumina. Sau ei, daca vor persevera in rautate vor ramane sau vor intra in intuneric.

Sa ne amintim cele 9 fericiri si ce a promis Dumnezeu.

Specific crestinilor ortodocsi este rugaciunea continua. Fara rugaciune nu mai suntem crestini decat cu numele ba chiar devenim luptatori impotriva lui Dumnezeu.

E BINE SA STIM! – Lista cu personalitati de origine evreiasca / jidaneasca ale vietii publice din Romania

Site-ul de stiri ronatvan.com publica o lista larga de figuri publice de origine evreiasca din Romania din mai toate domeniile de activitate. Potrivit sursei citate, persoana care a contribuit la întocmirea acestei liste “este anonimă din motive lesne de înteles”. Pe langa cei care isi asuma identitatea si sunt perceputi in consecinta, exista, potrivit autorului, unele persoane (in dreptul numelui carora apare ?) in cazul carora nu exista certitudinea ca sunt de origine evreiasca, asa incat aceste cazuri trebuie tratate cu rezerve.

-Traian Basescu (fost marinar, fost primar al Bucurestiului, politician si Presedintele României?)
-Petre Roman (politician, fost Prim Ministru al Romaniei)
-Emil Constantinescu (profesor, fost presedinte al Romaniei?)
-Ion Iliescu (politician, fost presedinte al Romaniei si „personaj important al revolutiei din 89”)
-Nina Iliescu (sotia lui Ion Iliescu)
-Theodor Stolojan (fost Premier, economist, politician, fost lider al PDL si consilier Prezidential)
-Viorel Lis (fost primar al Bucurestiului, baron)
-Dinu Patriciu (presedintele Grupului Rompetrol, NV si membru important al PNL)
-Mihai Razvan Ungureanu (director SIE, istoric, politician, si fost ministru de externe)
-Ludovic Orban (fost ministru al Transporturilor, vicepresedinte PNL)
-Leonard Orban (Comisar European)
-Silviu Prigoana (parlamentar, om de afaceri si star TV, autodeclarat “Mândru că e Mason”)
-Adriana Bahmuteanu (nevasta lui Silviu Prigoană si star TV?)
-Nicolae Cajal (fizician, academic, politician si filantrop)

Interviu cu Parintele Nicolae TANASE: “Un varf de lance impotriva poporului roman”

Interviu cu Parintele Nicolae TANASE de la Parohia Valea Plopului

- Parinte Nicolae, va solicitam sa vorbim despre avort si despre consecintele acestuia. Prima intrebare ar fi in istoria omenirii si in istoria poporului roman femeile au facut avorturi?

- In vechime, femeile practicau avortul. Dar nu erau crestine iar in vremurile acelea avortul era un accident, nu era o regula, cum a devenit astazi, in prezent, se omoara mai multi copii decat se nasc. O femeie naste un copil si omoara opt, naste trei si omoara douazeci. Parintele Cleopa a descoperit cel mai mare numar de avorturi, 55, cincizeci si cinci! De retinut ca avorturile sunt provocate de femeile botezate, spovedite si cununate de noi. Adica avorturile le savarsesc ortodocsii, astfel de oameni suntem noi! De regula, ucid prunci nenascuti acei oameni, barbati si femei, ca barbatii sunt mai vinovati decat femeile, aflati sub o oarecare influenta: de la vecini, de la cunoscuti, de la rude, de la televizor, de la cabinetul de planing familial, de oriunde, mai ales de la propria comoditate. Eu cred ca inmultirea avorturilor este un varf de lance indreptat impotriva poporului nostru si impotriva credintei noastre. Pentru ca, observati, tehnica avortului si celelalte tehnici opritoare de la viata vin din Occident. Inainte, aceasta tehnica a imputinarii neamului venea de la Istambul. Turcii, prin tributul de copii pe care ni-l impuneau, au reusit sa micsoreze neamul nostru.

- Se stie, si mereu ati spus la conferintele pe care le-ati tinut in tara, ca romanii au un numar extrem de mare de avorturi in raport cu marimea populatiei. Se pare ca sunt 15-16 milioane de avorturi oficiale in cei 16 ani de asa zisa libertate.

- Nu. In cei 16 ani post decembristi sunt inregistrate 17.200.000 de avorturi. Asta inseamna aproape numarul populatiei ramase in tara. Daca tinem cont ca din 22 milioane vreo 4 milioane de romani au plecat peste granita, rezulta ca au ramas 18 milioane, ceea ce inseamna ca au fost ucisi atatia prunci cati oameni mai sunt acum in Romania.

Istoricul col. (r) dr. Mircea Dogaru prezentand istoria reala a catolicismului